Poate oare o carte de istorie, erudita, de factura stiintifica, focalizata asupra perioadei antice, sa seduca publicul larg al zilelor noastre si sa devina bestseller? Daca e sa ne luam dupa „428 dopo Cristo, Storia di un anno” („428 dupa Hristos, Istoria unui an”), un volum semnat de italianul Giusto Traino, raspunsul e, cu siguranta, afirmativ.
Care este reteta acestui succes? In primul rand stilul, eficient si erudit fara sa fie complicat, cat se poate de indepartat de minutia artizanala si fastidioasa a studiilor obisnuite de „microistorie”.
In al doilea rand, maniera cinematografica in care este conceputa aceasta panorama istorica, aerul sau de roman de calatorie. Pentru ca, in primul rand, cartea lui Traino asta este: un voiaj care incepe la fruntariile Orientului, in Persia – pe atunci singurul rival serios al Romei – si ajunge in Britania insulara, trecand prin Spania vanadalilor, prin stravechea Italie, prin Roma („Vaticanul paganismului”) sau prin Africa. Un ocol al Imperiului roman in 365 de zile, intreprins cu sandalalele si gustul pentru aventura ale calatorului, dar beneficiind, in plus, de puterea de sinteza a omului de stiinta si de vocatia pentru interdisciplinaritate a unui cercetator care doreste sa iasa din infernul specializarii inguste.
Anul 428 dupa Hristos (cel pe care istoricul il urmareste oferindu-ne prilejul sa descoperim orase, palate, deserturi si manastiri, dar, mai ales – printre oamenii de toata mana – figurile memorabile ale Sf. Augustin, imparatesei Galla Placidia (pe care locuitorii Ravennei o mai slavesc si azi), barbarului Genseric, sarazinului Al-Mundhir sau coptului Chenute) este un an, aparent, banal. Singurul eveniment notabil este constituit de prabusirea regatului Armeniei, un spatiu pierdut in strafundurile Imperiului.
Un eveniment care, insa, nu are cu nimic vocatia de a contribui la perturbarea ordinii mondiale. Anul 428 este un an oarecare, un an fara istorie – daca doriti -, in care nu s-a infaptuit nimic, nu s-a jucat nicio carte majora, si in care totul este pe cale sa se infaptuiasca. Pentru ca acum, sub aparenta calma a unei mondializari fericite (intr-o vreme cand Roma, cum spunea Rudolph Von Ihering, „reprezenta trimuful ideii de universalitate asupra principilui nationalitatilor”) incep sa se teasa evenimentele nefaste care vor duce la prabusirea unui imperiu devenit prea mare. Tensiunile momentului sunt multiple: intre elite si popor, intre barbari si romani, intre crestini si pagani. Unitatea de fatada (mentinuta gratie unor lideri puternici, precum deja evocata Galla Placidia) nu este destul de puternica incat sa starpeasca sau macar sa stavileasca raul endemic care ravasea arii intinse aflate sub influenta Romei, jafurile si revoltele fiscale, toate legate de crizele economice. Ultimele scrisori ale Sf. Augustin sunt o buna marturie in acest sens: potrivit lor, criminalitatea organizata devenise una dintre cele mai dureroase probleme ale imperiului, care fragiliza echilibrul moral al societatii. Asteptandu-se la tot ce era mai rau, autoritatile se refugiaza in mlastinile Ravennei (intr-o vreme cand, atentie!, barbarii inca nu amenintau Italia) si fac din ce in ce mai frecvent recurs la militiile private. In fata acestui proces de descompunere cauzat de gigantism, barbarilor nu le-a ramas decat sa forteze frontierele Imperiului, care avea sa se prabuseasca precum un castel de carti de joc. Aici se afla, probabil, cel de-al treilea temei pe care se sprijina succesul cartii lui Traina: extraordinara asemanare cu prezentul inceputului de mileniu III dupa Hristos, cand visul frumos al mondializarii incepe, in multe privinte, sa capete aparentele cosmarului.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 – editor executiv la Ziarul de duminica.
Citeste articolul pe: Ziarul Financiar
BESTSELLER INTERNATIONAL/ Dezastrul primei mondializari si crima organizata
Poate oare o carte de istorie, erudita, de factura stiintifica, focalizata asupra perioadei antice, sa seduca publicul larg al zilelor noastre si sa devina bestseller? Daca e sa ne luam dupa „428 dopo Cristo, Storia di un anno” („428 dupa Hristos, Istoria unui an”), un volum semnat de italianul Giusto Traino, raspunsul e, cu siguranta, afirmativ.
Care este reteta acestui succes? In primul rand stilul, eficient si erudit fara sa fie complicat, cat se poate de indepartat de minutia artizanala si fastidioasa a studiilor obisnuite de „microistorie”.
In al doilea rand, maniera cinematografica in care este conceputa aceasta panorama istorica, aerul sau de roman de calatorie. Pentru ca, in primul rand, cartea lui Traino asta este: un voiaj care incepe la fruntariile Orientului, in Persia – pe atunci singurul rival serios al Romei – si ajunge in Britania insulara, trecand prin Spania vanadalilor, prin stravechea Italie, prin Roma („Vaticanul paganismului”) sau prin Africa. Un ocol al Imperiului roman in 365 de zile, intreprins cu sandalalele si gustul pentru aventura ale calatorului, dar beneficiind, in plus, de puterea de sinteza a omului de stiinta si de vocatia pentru interdisciplinaritate a unui cercetator care doreste sa iasa din infernul specializarii inguste.
Anul 428 dupa Hristos (cel pe care istoricul il urmareste oferindu-ne prilejul sa descoperim orase, palate, deserturi si manastiri, dar, mai ales – printre oamenii de toata mana – figurile memorabile ale Sf. Augustin, imparatesei Galla Placidia (pe care locuitorii Ravennei o mai slavesc si azi), barbarului Genseric, sarazinului Al-Mundhir sau coptului Chenute) este un an, aparent, banal. Singurul eveniment notabil este constituit de prabusirea regatului Armeniei, un spatiu pierdut in strafundurile Imperiului.
Un eveniment care, insa, nu are cu nimic vocatia de a contribui la perturbarea ordinii mondiale. Anul 428 este un an oarecare, un an fara istorie – daca doriti -, in care nu s-a infaptuit nimic, nu s-a jucat nicio carte majora, si in care totul este pe cale sa se infaptuiasca. Pentru ca acum, sub aparenta calma a unei mondializari fericite (intr-o vreme cand Roma, cum spunea Rudolph Von Ihering, „reprezenta trimuful ideii de universalitate asupra principilui nationalitatilor”) incep sa se teasa evenimentele nefaste care vor duce la prabusirea unui imperiu devenit prea mare. Tensiunile momentului sunt multiple: intre elite si popor, intre barbari si romani, intre crestini si pagani. Unitatea de fatada (mentinuta gratie unor lideri puternici, precum deja evocata Galla Placidia) nu este destul de puternica incat sa starpeasca sau macar sa stavileasca raul endemic care ravasea arii intinse aflate sub influenta Romei, jafurile si revoltele fiscale, toate legate de crizele economice. Ultimele scrisori ale Sf. Augustin sunt o buna marturie in acest sens: potrivit lor, criminalitatea organizata devenise una dintre cele mai dureroase probleme ale imperiului, care fragiliza echilibrul moral al societatii. Asteptandu-se la tot ce era mai rau, autoritatile se refugiaza in mlastinile Ravennei (intr-o vreme cand, atentie!, barbarii inca nu amenintau Italia) si fac din ce in ce mai frecvent recurs la militiile private. In fata acestui proces de descompunere cauzat de gigantism, barbarilor nu le-a ramas decat sa forteze frontierele Imperiului, care avea sa se prabuseasca precum un castel de carti de joc. Aici se afla, probabil, cel de-al treilea temei pe care se sprijina succesul cartii lui Traina: extraordinara asemanare cu prezentul inceputului de mileniu III dupa Hristos, cand visul frumos al mondializarii incepe, in multe privinte, sa capete aparentele cosmarului.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 – editor executiv la Ziarul de duminica.
Citeste articolul pe: Ziarul Financiar
