Rezumat: Intellivision si ColecoVision se dovedesc a fi concurenti puternici pentru Atari, dar diversele probleme de management, dar si crash-ul industriei duc la disparitia celor doua console. Totusi, alte companii vor si ele o bucata din placinta.

Undeva in New Jersey, Emerson Electronics este un fabricant oarecare de echipamente electronice; asta pana in 1982, cand lanseaza Arcadia 2001, pentru circa 100$. In cutia compacta se afla un procesor 8-bit 3.58 MHz Signetics 2650 legat de un display cu 9 culori ce permitea aparitia simultana a 4 sprite-uri pe ecran. Completau “imensa” cantitate de 28K RAM si capacitatea grafica similara Intellivision, dar sunetul avea un singur canal. Controlul este superior celui de pe Intellivision, cu discuri in care pot fi introduse bete de plastic, in mod asemanator cu Atari. Si tastatura este mai buna, avand 12 butoane utilizabile cu overlays si doua butoane pentru “fire”. Deasupra a fost conceput spatiu pentru asezarea controller-elor cand nu erau folosite, dar totusi nu si pentru cabluri. Pentru Arcadia 2001 sunt produse pana la urma 35 de carduri, cu doua forme diferite, printre jocurile respective numarandu-se Tanks A Lot, Baseball, Crazy Gobbler si Space Attack.

Din pacate insa, cei 28K memorie sunt doar un moft, pentru ca nici un joc nu foloseste mai mult de 8K. Dar meritul Arcadia este de a fi considerat primul sistem de jocuri portabil, atat datorita dimensiunilor reduse, dar si a faptului ca putea functiona pe orice sursa de alimentare de 12V DC, cam ca o baterie de masina. Cu mai multe nume pe diferite continente (Leisure-Vision in Canada, Leonardo in Italia, Video Master in Noua Zeelanda), Arcadia este total eclipsat de ColecoVision si inovatiile sale trec aproape neobservate.

In 1979, Jay Smith realizeaza Microvision pentru Milton Bradley, primul sistem hand-held de jocuri programabil. In 1981, aflat la carma Western Technologies/Smith Engineering, Smith incepe sa lucreze la o masina de jocuri portabila, numita Mini-Arcade. Producatorul de jucarii Kenner cumpara drepturile, dar isi pierde rapid interesul; denumit oficial HP-3000, sistemul avea un monitor alb-negru de 5″ si un joystick atasat cu 4 butoane. La jumatatea lui 1981, General Consumer Electronics se arata interesati si ecranul va creste la 9″, iar hardware-ul includea un procesor 8-bit 1.5 MHz Motorola 68A09 si un chip de sunet 3-voice AY-3-8192 realizat de General Instruments.

Inclusa in sistem este clona de Asteroids numita Minestorm, iar restul jocurilor erau disponibile pe casete. Au fost puse la punct overlays pentru spoturi de culoare pentru monitorul alb-negru. Cele mai multe jocuri erau conversii ale vechilor titluri din sali, vector games de fapt, ca Space Wars, Star Castle, Rip Off, Armor Attack, Solar Quest si Star Hawk. Departamentul de marketing de la GCE nu este insa multumit de numele proiectului si il transforma pana la urma in Vectrex, consola debutand in 1982 la un targ din Chicago si apoi retail, la un pret de 199$. Produsul este in mod clar unic si are succes; in 1983 Milton Bradley cumpara GCE si Vectrex, dar caderea libera in care se afla piata ii aduce doar pierderi de aproape 32 de milioane de dolari. Dupa incercari ratate de a crea un add-on computer si un sistem vector color, noul proprietar, Hasbor, opreste productia Vectrex in 1984. Toate consolele si jocurile ramase ale primului si unicului sistem arcade cu vector games sunt date la sold-uri. In 1988, GCE incearca sa refaca sistemul ca hand-held, dar sunt eclipsati total de GameBoy, consola celor de la Nintendo.

Presati de noile Intellivision si ColecoVision, cei de la Atari adauga intr-un final ceva nou la linia de jocuri video prin intermediul 5200 Supersystem aka PAM aka Video System X. La un pret de circ 250$, nu este vorba de un design radical nou, fiind acelasi computer 8-bit 16K Atari 400 intr-o carcasa mai eleganta. Procesorul are 1.78 MHz 6502C, iar co-procesorul grafic ANTIC permite 256 de culori cu 16 pe ecran, alaturi de sunet pe patru canale. Totusi, jocurile anterioare nu sunt compatibile, din cauza formatului mai mare al casetelor. Mai important este insa controller-ul, analog, cu posibilitatea de a-l misca la 360 de grade, plus o tastatura cu 12 butoane si overlays. Pe parti sunt doua butoane de foc, un buton pentru controlarea vitezei jocului si un altul pentru pauza. Pe de alta parte insa, joystick-urile se strica foarte usor si problemele sunt rezolvate de producatori third-party.

Pachetul original includea Super Breakout, joc nu tocmai potrivit pentru posibilitatile grafice ale sistemului, dar se recupereaza cu o versiune imbunatatita de Pac-Man. Majoritata jocurilor sunt doar adaptari, ca Missile Command, Space Invaders, Pitfall Pole Position, dar apar si titluri noi, ca Robotron:2084 si Joust, in total cam 125 de jocuri. Au fost realizate si cateva add-on-uri hardware, printre care o valiza de plastic si unitatea 5200 Trak-Ball unit. Sistemul este adaptat ca 5200 Arcade Unit in tarile latine si ca 5200 Spectravision Hotel Unit, instalat in camerele de hotel si care putea schimba intre jocuri, TV si filme. Vanzarile initiale sunt bune, dar problemele cauzate de managementul nepotrivit, de extinderea exagerata a productiei, dar mai ales de succesul urias al lui Commodore C-64, 5200 este scos din liniile de asamblare in 1983.

Urmasul sau, 7800 ProSystem, se descurca si mai rau. Realizat cu hardware de 256 de culori si compatibilitate cu 2600, sistemul este gata in 1984, dar este aruncat la cos dupa cumpararea Atari de catre Jack Tramiel, care reorienteaza compania spre piata computerelor. Numele Atari incepe sa piarda din putere, dar totusi mai este inca o forta pe piata. Nintendo ii abordeaza in 1985 pentru a distribui succesul japonez Famicom in America de Nord. Refuzul Atari se va dovedi una din cele mai mari greseli facute de vreo companie de jocuri; abandonatul 7800 va fi pana la urma lansat in 1986, cu Pole Position II inclus in sistem si cu doar alte trei jocuri disponibile: Asteroids Deluxe, Joust si Ms. Pac-Man. 7800 va disparea fara urma de pe o piata a jocurilor video acum dominata fara drept de apel de Nintendo si Sega.

Rezumat: Daca dupa crash-ul industriei era clar ca arcade-urile nu prea mai au succes la public, computerele erau inca departe…

Rezumat: Atari conduce piata jocurilor video pentru acasa cu sistemul VCS, iar incercarile din partea competitiei sunt lipsite de succes,…

Rezumat: Odata creata piata pentru jocurile video ce puteau fi jucate in fotoliul de acasa, si companiile incep sa dezvolte…

Rezumat: Anii `80 reprezinta apogeul jocurilor arcade, intr-o industrie aflata pe val, atat din punct de vedere creativ, cat si…

Rezumat Atari pune bazele pietei jocurilor video cu senzationalul PONG si continua sa aiba succes cu Tank si alte titluri…

PONG, Magnavox, sistemul Odyssey sunt doar cateva dintre numele asociate cu zorii computerelor si al jocurilor in acelasi timp. Inainte,…

Citeste articolul pe: XtremPC

Istoria jocurilor – Episodul 6

Rezumat: Intellivision si ColecoVision se dovedesc a fi concurenti puternici pentru Atari, dar diversele probleme de management, dar si crash-ul industriei duc la disparitia celor doua console. Totusi, alte companii vor si ele o bucata din placinta.

Undeva in New Jersey, Emerson Electronics este un fabricant oarecare de echipamente electronice; asta pana in 1982, cand lanseaza Arcadia 2001, pentru circa 100$. In cutia compacta se afla un procesor 8-bit 3.58 MHz Signetics 2650 legat de un display cu 9 culori ce permitea aparitia simultana a 4 sprite-uri pe ecran. Completau “imensa” cantitate de 28K RAM si capacitatea grafica similara Intellivision, dar sunetul avea un singur canal. Controlul este superior celui de pe Intellivision, cu discuri in care pot fi introduse bete de plastic, in mod asemanator cu Atari. Si tastatura este mai buna, avand 12 butoane utilizabile cu overlays si doua butoane pentru “fire”. Deasupra a fost conceput spatiu pentru asezarea controller-elor cand nu erau folosite, dar totusi nu si pentru cabluri. Pentru Arcadia 2001 sunt produse pana la urma 35 de carduri, cu doua forme diferite, printre jocurile respective numarandu-se Tanks A Lot, Baseball, Crazy Gobbler si Space Attack.

Din pacate insa, cei 28K memorie sunt doar un moft, pentru ca nici un joc nu foloseste mai mult de 8K. Dar meritul Arcadia este de a fi considerat primul sistem de jocuri portabil, atat datorita dimensiunilor reduse, dar si a faptului ca putea functiona pe orice sursa de alimentare de 12V DC, cam ca o baterie de masina. Cu mai multe nume pe diferite continente (Leisure-Vision in Canada, Leonardo in Italia, Video Master in Noua Zeelanda), Arcadia este total eclipsat de ColecoVision si inovatiile sale trec aproape neobservate.

In 1979, Jay Smith realizeaza Microvision pentru Milton Bradley, primul sistem hand-held de jocuri programabil. In 1981, aflat la carma Western Technologies/Smith Engineering, Smith incepe sa lucreze la o masina de jocuri portabila, numita Mini-Arcade. Producatorul de jucarii Kenner cumpara drepturile, dar isi pierde rapid interesul; denumit oficial HP-3000, sistemul avea un monitor alb-negru de 5″ si un joystick atasat cu 4 butoane. La jumatatea lui 1981, General Consumer Electronics se arata interesati si ecranul va creste la 9″, iar hardware-ul includea un procesor 8-bit 1.5 MHz Motorola 68A09 si un chip de sunet 3-voice AY-3-8192 realizat de General Instruments.

Inclusa in sistem este clona de Asteroids numita Minestorm, iar restul jocurilor erau disponibile pe casete. Au fost puse la punct overlays pentru spoturi de culoare pentru monitorul alb-negru. Cele mai multe jocuri erau conversii ale vechilor titluri din sali, vector games de fapt, ca Space Wars, Star Castle, Rip Off, Armor Attack, Solar Quest si Star Hawk. Departamentul de marketing de la GCE nu este insa multumit de numele proiectului si il transforma pana la urma in Vectrex, consola debutand in 1982 la un targ din Chicago si apoi retail, la un pret de 199$. Produsul este in mod clar unic si are succes; in 1983 Milton Bradley cumpara GCE si Vectrex, dar caderea libera in care se afla piata ii aduce doar pierderi de aproape 32 de milioane de dolari. Dupa incercari ratate de a crea un add-on computer si un sistem vector color, noul proprietar, Hasbor, opreste productia Vectrex in 1984. Toate consolele si jocurile ramase ale primului si unicului sistem arcade cu vector games sunt date la sold-uri. In 1988, GCE incearca sa refaca sistemul ca hand-held, dar sunt eclipsati total de GameBoy, consola celor de la Nintendo.

Presati de noile Intellivision si ColecoVision, cei de la Atari adauga intr-un final ceva nou la linia de jocuri video prin intermediul 5200 Supersystem aka PAM aka Video System X. La un pret de circ 250$, nu este vorba de un design radical nou, fiind acelasi computer 8-bit 16K Atari 400 intr-o carcasa mai eleganta. Procesorul are 1.78 MHz 6502C, iar co-procesorul grafic ANTIC permite 256 de culori cu 16 pe ecran, alaturi de sunet pe patru canale. Totusi, jocurile anterioare nu sunt compatibile, din cauza formatului mai mare al casetelor. Mai important este insa controller-ul, analog, cu posibilitatea de a-l misca la 360 de grade, plus o tastatura cu 12 butoane si overlays. Pe parti sunt doua butoane de foc, un buton pentru controlarea vitezei jocului si un altul pentru pauza. Pe de alta parte insa, joystick-urile se strica foarte usor si problemele sunt rezolvate de producatori third-party.

Pachetul original includea Super Breakout, joc nu tocmai potrivit pentru posibilitatile grafice ale sistemului, dar se recupereaza cu o versiune imbunatatita de Pac-Man. Majoritata jocurilor sunt doar adaptari, ca Missile Command, Space Invaders, Pitfall Pole Position, dar apar si titluri noi, ca Robotron:2084 si Joust, in total cam 125 de jocuri. Au fost realizate si cateva add-on-uri hardware, printre care o valiza de plastic si unitatea 5200 Trak-Ball unit. Sistemul este adaptat ca 5200 Arcade Unit in tarile latine si ca 5200 Spectravision Hotel Unit, instalat in camerele de hotel si care putea schimba intre jocuri, TV si filme. Vanzarile initiale sunt bune, dar problemele cauzate de managementul nepotrivit, de extinderea exagerata a productiei, dar mai ales de succesul urias al lui Commodore C-64, 5200 este scos din liniile de asamblare in 1983.

Urmasul sau, 7800 ProSystem, se descurca si mai rau. Realizat cu hardware de 256 de culori si compatibilitate cu 2600, sistemul este gata in 1984, dar este aruncat la cos dupa cumpararea Atari de catre Jack Tramiel, care reorienteaza compania spre piata computerelor. Numele Atari incepe sa piarda din putere, dar totusi mai este inca o forta pe piata. Nintendo ii abordeaza in 1985 pentru a distribui succesul japonez Famicom in America de Nord. Refuzul Atari se va dovedi una din cele mai mari greseli facute de vreo companie de jocuri; abandonatul 7800 va fi pana la urma lansat in 1986, cu Pole Position II inclus in sistem si cu doar alte trei jocuri disponibile: Asteroids Deluxe, Joust si Ms. Pac-Man. 7800 va disparea fara urma de pe o piata a jocurilor video acum dominata fara drept de apel de Nintendo si Sega.

Rezumat: Daca dupa crash-ul industriei era clar ca arcade-urile nu prea mai au succes la public, computerele erau inca departe…

Rezumat: Atari conduce piata jocurilor video pentru acasa cu sistemul VCS, iar incercarile din partea competitiei sunt lipsite de succes,…

Rezumat: Odata creata piata pentru jocurile video ce puteau fi jucate in fotoliul de acasa, si companiile incep sa dezvolte…

Rezumat: Anii `80 reprezinta apogeul jocurilor arcade, intr-o industrie aflata pe val, atat din punct de vedere creativ, cat si…

Rezumat Atari pune bazele pietei jocurilor video cu senzationalul PONG si continua sa aiba succes cu Tank si alte titluri…

PONG, Magnavox, sistemul Odyssey sunt doar cateva dintre numele asociate cu zorii computerelor si al jocurilor in acelasi timp. Inainte,…

Citeste articolul pe: XtremPC

Postat de pe data de 31 ian., 2010 in categoria Noutăți. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 70 ori.

Publica un raspuns