Muzeului National de Istorie a Romaniei organizeaza, in perioada 18 martie – 3 mai, o expozitie dedicata exclusiv femeii. „Pana acum am facut expozitii unde barbatul era personajul principal. A venit momentul sa aratam lumii ca si femeia poate sa fie elogiata, iar obiectele de care femeile s-au folosit de-a lungul istoriei sunt la fel de pretioase, poate chiar mai importante in evolutia lumii decat cele masculine”, sustine muzeograful Cristina Anton Manea.
De-a lungul vremii femeia a trebaluit, s-a ingrijit, a ingrijit. „Obiectele pe care le prezentam au menirea de a scoate femeia din casa, de sub un acoperis. Femeia a reusit sa imbine lucrurile casnice cu cele care tin de cultura, caritate, politica. Femeia este cea care poate sa dreaga acolo unde barbatii au dat gres”.
Expozitia propune o imagine asupra feminitatii si rolului femeii in istorie, pe teritoriul tarii noastre. In relatarea povestii despre eternul feminin s-a apelat la documente arheologice, arta, religie, stiinte sociale si istorie. De la Zeita-creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic si frumoasele obiecte de podoaba feminine, apartinand epocii bronzului, se trece apoi prin orasele-cetate de la Pontul Euxin. Aici intalnim femeia elena, retrasa in interiorul locuintei sale, in contradictie cu femeia din lumea romana, care obtinuse o oarecare independenta materiala, patrimoniala si juridica.
In Evul Mediu descoperim ca, indiferent de statutul social, odata cu casatoria, femeia prelua toate indatoririle casei. „Exponatele noastre demonstraza ca, pe langa razboiul de tesut, fierul de calcat si cratita, femeia tine casa. In Evul Mediu, dupa casatorie, femeia primea cheile casei. Costumul banatean pasteaza, din acele vremuri, un lant plin de chei care simbolizeaza toate camarile, toate locurile ascunze, lazile, tot ceea ce trebuia pastrat si transmis mai departe. Tot din Evul Mediu se pastreaza si faptul ca atunci cand sotul deceda, sotia ramanea stapana casei. Aceste este unul dintre aspectele care ii mira pe calatorii straini care treceau Dunarea de la Sud la Nord. Vedeau femei fara voaluri, neacoperite, care strangeau biruri, se ocupau de activitatea taranilor. Tot vaduva era cea care lasa testamentar averea copiilor ei”.
Citeste articolul in intregime pe SmartWoman.ro
Citeste articolul pe: Hotnews
Istoria la Feminin
Muzeului National de Istorie a Romaniei organizeaza, in perioada 18 martie – 3 mai, o expozitie dedicata exclusiv femeii. „Pana acum am facut expozitii unde barbatul era personajul principal. A venit momentul sa aratam lumii ca si femeia poate sa fie elogiata, iar obiectele de care femeile s-au folosit de-a lungul istoriei sunt la fel de pretioase, poate chiar mai importante in evolutia lumii decat cele masculine”, sustine muzeograful Cristina Anton Manea.
De-a lungul vremii femeia a trebaluit, s-a ingrijit, a ingrijit. „Obiectele pe care le prezentam au menirea de a scoate femeia din casa, de sub un acoperis. Femeia a reusit sa imbine lucrurile casnice cu cele care tin de cultura, caritate, politica. Femeia este cea care poate sa dreaga acolo unde barbatii au dat gres”.
Expozitia propune o imagine asupra feminitatii si rolului femeii in istorie, pe teritoriul tarii noastre. In relatarea povestii despre eternul feminin s-a apelat la documente arheologice, arta, religie, stiinte sociale si istorie. De la Zeita-creatoare a tuturor lucrurilor din neolitic si frumoasele obiecte de podoaba feminine, apartinand epocii bronzului, se trece apoi prin orasele-cetate de la Pontul Euxin. Aici intalnim femeia elena, retrasa in interiorul locuintei sale, in contradictie cu femeia din lumea romana, care obtinuse o oarecare independenta materiala, patrimoniala si juridica.
In Evul Mediu descoperim ca, indiferent de statutul social, odata cu casatoria, femeia prelua toate indatoririle casei. „Exponatele noastre demonstraza ca, pe langa razboiul de tesut, fierul de calcat si cratita, femeia tine casa. In Evul Mediu, dupa casatorie, femeia primea cheile casei. Costumul banatean pasteaza, din acele vremuri, un lant plin de chei care simbolizeaza toate camarile, toate locurile ascunze, lazile, tot ceea ce trebuia pastrat si transmis mai departe. Tot din Evul Mediu se pastreaza si faptul ca atunci cand sotul deceda, sotia ramanea stapana casei. Aceste este unul dintre aspectele care ii mira pe calatorii straini care treceau Dunarea de la Sud la Nord. Vedeau femei fara voaluri, neacoperite, care strangeau biruri, se ocupau de activitatea taranilor. Tot vaduva era cea care lasa testamentar averea copiilor ei”.
Citeste articolul in intregime pe SmartWoman.ro
Citeste articolul pe: Hotnews
