Impunătorul edificiu de la numărul 30, din strada Bolyai, în care funcţionează astăzi Curtea de Apel, este cunoscut şi sub denumirile de „Casa Kendeffi” sau „Tabla Regească”, în conformitate cu destinaţiile pe care le-a deţinut de-a lungul timpului.

În anul 1789, Kristina Bethlen, văduva contelui Kendeffi Elek, îşi construieşte o reşedinţă de iarnă la Tîrgu-Mureş, după cum atestă placa de marmură aflată în holul principal al clădirii. Stilul arhitectural în care este realizată îmbină armonios elemente ale barocului târziu cu cele ale neoclasicismului, care începe să îşi facă simţită prezenţa şi în Transilvania.

Edificiul, construit pe două nivele şi încadrându-se într-un plan dreptunghiular, are structura interioară şi compartimentarea specifice locuinţelor nobiliare. Parterul este străbătut pe axa scurtă de un coridor amplu, de-o parte şi de alta lui aflându-se numeroase încăperi de mici dimensiuni. Din acest hol de onoare se ajunge la scara monumentală cu două rampe care asigură accesul spre etaj. Coridorul este acoperit de calote sprijinite pe arcuri în mâner de coş, care la rândul lor se sprijină pe pilaştrii adosaţi pereţilor şi pe patru stâlpi cu secţiunea pătrată, amplasaţi în dreptul scărilor. În cazul încăperilor de la parter, înafară de calotele boeme, se mai foloseşte ca structură de acoperire bolta semicilindrică cu penetraţii. La etaj camerele sunt mai mari, atât ca suprafaţă, cât şi ca înălţime. În partea dinspre stradă a clădirii se află marea sală de onoare care servea recepţiilor şi balurilor.

Citește tot articolul>>

Tabla Regească

Impunătorul edificiu de la numărul 30, din strada Bolyai, în care funcţionează astăzi Curtea de Apel, este cunoscut şi sub denumirile de „Casa Kendeffi” sau „Tabla Regească”, în conformitate cu destinaţiile pe care le-a deţinut de-a lungul timpului.

În anul 1789, Kristina Bethlen, văduva contelui Kendeffi Elek, îşi construieşte o reşedinţă de iarnă la Tîrgu-Mureş, după cum atestă placa de marmură aflată în holul principal al clădirii. Stilul arhitectural în care este realizată îmbină armonios elemente ale barocului târziu cu cele ale neoclasicismului, care începe să îşi facă simţită prezenţa şi în Transilvania.

Edificiul, construit pe două nivele şi încadrându-se într-un plan dreptunghiular, are structura interioară şi compartimentarea specifice locuinţelor nobiliare. Parterul este străbătut pe axa scurtă de un coridor amplu, de-o parte şi de alta lui aflându-se numeroase încăperi de mici dimensiuni. Din acest hol de onoare se ajunge la scara monumentală cu două rampe care asigură accesul spre etaj. Coridorul este acoperit de calote sprijinite pe arcuri în mâner de coş, care la rândul lor se sprijină pe pilaştrii adosaţi pereţilor şi pe patru stâlpi cu secţiunea pătrată, amplasaţi în dreptul scărilor. În cazul încăperilor de la parter, înafară de calotele boeme, se mai foloseşte ca structură de acoperire bolta semicilindrică cu penetraţii. La etaj camerele sunt mai mari, atât ca suprafaţă, cât şi ca înălţime. În partea dinspre stradă a clădirii se află marea sală de onoare care servea recepţiilor şi balurilor.

Citește tot articolul>>

Postat de pe data de 17 mart., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 305 ori.

Publica un raspuns