Mariajul sau „fuziunea”, vorba lui André Moreau, se naşte din nevoia de a iubi şi a fi iubit. Celibatarii scormonesc neîncetat după afecţiune, căutând persoana care să răspundă aspiraţiilor lor. În momentul în care au întâlnit-o, urmează o perioadă, pe care specialiştii în terapia familiei o denumesc „psihoză pozitivă”. În această treaptă a iubirii apare încrederea în celălalt. Bărbatul proaspăt căsătorit se concentrează asupră trăsăturilor pozitive ale partenerei, văzând-o ca pe o eroină cu calităţi excepţionale.

Cuplurile pe care le vedem pe stradă ţinându-se de mână, sau le auzim vorbind de planurile lor legate de viaţa în doi, ori le vedem în parc plimbându-şi copiii, fac aceste lucruri din nevoia de a fi tot timpul „singuri împreună”. Această psihoză pozitivă dispare însă după un timp. Cuplul, care până acum s-a izolat de societate, îşi dă seama că nu tot ce luceşte este aur. Apare nevoia de progres. Ambii parteneri vor să se realizeze pe plan personal şi profesional, conştientizând că au nevoie de autonomie. Ca să obţină libertatea mult dorită, necesară totodată pentru a păstra echilibrul sufletesc, bărbaţii căsătoriţi adoptă diferite atitudini în familie.

Citește mai departe>>

Atitudinea tatălui în familie

Mariajul sau „fuziunea”, vorba lui André Moreau, se naşte din nevoia de a iubi şi a fi iubit. Celibatarii scormonesc neîncetat după afecţiune, căutând persoana care să răspundă aspiraţiilor lor. În momentul în care au întâlnit-o, urmează o perioadă, pe care specialiştii în terapia familiei o denumesc „psihoză pozitivă”. În această treaptă a iubirii apare încrederea în celălalt. Bărbatul proaspăt căsătorit se concentrează asupră trăsăturilor pozitive ale partenerei, văzând-o ca pe o eroină cu calităţi excepţionale.

Cuplurile pe care le vedem pe stradă ţinându-se de mână, sau le auzim vorbind de planurile lor legate de viaţa în doi, ori le vedem în parc plimbându-şi copiii, fac aceste lucruri din nevoia de a fi tot timpul „singuri împreună”. Această psihoză pozitivă dispare însă după un timp. Cuplul, care până acum s-a izolat de societate, îşi dă seama că nu tot ce luceşte este aur. Apare nevoia de progres. Ambii parteneri vor să se realizeze pe plan personal şi profesional, conştientizând că au nevoie de autonomie. Ca să obţină libertatea mult dorită, necesară totodată pentru a păstra echilibrul sufletesc, bărbaţii căsătoriţi adoptă diferite atitudini în familie.

Citește mai departe>>

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Părinți. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 106 ori.

Publica un raspuns