Pe strada Ştefan cel Mare la numărul 22 se află una dintre bisericile reformate din oraş, construită între anii 1815 şi 1830 şi cunoscută sub denumirea de „Biserica Mică Reformată”, datorită dimensiunilor sale mai reduse faţă de Biserica Reformată din Cetate. Anterior anului 1815, încă din secolul al XVI-lea,  exista aici azilul pentru săraci „Sfântul Duh”, iar din 1722 acestuia i se adaugă o mică bisericuţă de lemn. Regulile după care funcţiona această instituţie erau foarte stricte. Li se oferea adăpost şi hrană celor săraci în schimbul prestării muncii în folosul comunităţii. Aceştia nu aveau voie să provoace scandal, fiind amendaţi sau chiar daţi afară şi erau obligaţi să participe la slujbele zilnice. Li se permitea, în schimb, să iasă la cerşit, dar numai în timpul zilei. Adăpostul săracilor îşi întrerupe funcţionarea la sfârşitul secolului al XVIII-lea din cauza lipsei de fonduri. Din cauza degradării în timp, vechea construcţie va fi demolată.

Pe locul unde se afla vechea bisericuţă de lemn reformaţii construiesc, începând cu anul 1815, o nouă biserică. Fondurile materiale necesare provin în primul rând din donaţii. În primă fază, lucrările evoluează destul de bine astfel încât, în anul 1817, pereţii bisericii sunt deja ridicaţi. Meşterii care au condus lucrările în această perioadă sunt Csizmadia Mégyesfalvi Lásyló, urmat de Szöcs Nánasi György. După 1817 ritmul în care va decurge ridicarea bisericii devine din ce în ce mai lent. După zece ani de la demararea lucrărilor, chiar şi corpul principal al clădirii mai avea nevoie de ultimele finisaje. Acestea sunt realizate de meşterul constructor Winkler György, care activa în acea perioadă la Tîrgu-Mureş. Turnul este ridicat în anii 1828-1829 de Lantos András. La 12 septembrie 1830, după montarea clopotului, biserica va fi sfinţită şi dată în folosinţă.

Citeste tot articolul>>

Biserica Mică Reformată

Pe strada Ştefan cel Mare la numărul 22 se află una dintre bisericile reformate din oraş, construită între anii 1815 şi 1830 şi cunoscută sub denumirea de „Biserica Mică Reformată”, datorită dimensiunilor sale mai reduse faţă de Biserica Reformată din Cetate. Anterior anului 1815, încă din secolul al XVI-lea,  exista aici azilul pentru săraci „Sfântul Duh”, iar din 1722 acestuia i se adaugă o mică bisericuţă de lemn. Regulile după care funcţiona această instituţie erau foarte stricte. Li se oferea adăpost şi hrană celor săraci în schimbul prestării muncii în folosul comunităţii. Aceştia nu aveau voie să provoace scandal, fiind amendaţi sau chiar daţi afară şi erau obligaţi să participe la slujbele zilnice. Li se permitea, în schimb, să iasă la cerşit, dar numai în timpul zilei. Adăpostul săracilor îşi întrerupe funcţionarea la sfârşitul secolului al XVIII-lea din cauza lipsei de fonduri. Din cauza degradării în timp, vechea construcţie va fi demolată.

Pe locul unde se afla vechea bisericuţă de lemn reformaţii construiesc, începând cu anul 1815, o nouă biserică. Fondurile materiale necesare provin în primul rând din donaţii. În primă fază, lucrările evoluează destul de bine astfel încât, în anul 1817, pereţii bisericii sunt deja ridicaţi. Meşterii care au condus lucrările în această perioadă sunt Csizmadia Mégyesfalvi Lásyló, urmat de Szöcs Nánasi György. După 1817 ritmul în care va decurge ridicarea bisericii devine din ce în ce mai lent. După zece ani de la demararea lucrărilor, chiar şi corpul principal al clădirii mai avea nevoie de ultimele finisaje. Acestea sunt realizate de meşterul constructor Winkler György, care activa în acea perioadă la Tîrgu-Mureş. Turnul este ridicat în anii 1828-1829 de Lantos András. La 12 septembrie 1830, după montarea clopotului, biserica va fi sfinţită şi dată în folosinţă.

Citeste tot articolul>>

Postat de pe data de 9 apr., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 765 ori.

Publica un raspuns