Mike Ormsby, Never Mind the Balkans, Here’s Romania (în română Grand Bazar România), Compania, 2008, 280 p., 32 RON.

Spre deosebire de sute de români avizi după un nou scandal în care ţara lor e arătată cu degetul de către străini, concetăţeni care au cumpărat cartea doar pentru a-şi satisface pornirile naţionalist-masochiste, primul lucru la care m-am gândit eu când am văzut titlul cărţii în limba engleză a fost, inevitabil, singurul album de studio al trupei britanice Sex Pistols: Never Mind the Bollocks, Here’s the Sex Pistols. După ce am aflat că Mike Ormsby e englez, fost jurnalist BBC stabilit în România, eram ferm convinsă că la acelaşi lucru s-a gândit şi el când şi-a botezat volumul.

Autorul se opreşte asupra românilor şi le surprinde esenţa nu prin analiză psihologică, nu prin giumbuşliucuri narative, ci prin simpla înlănţuire a unor întâmplări petrecute alături de aceştia. Astfel aflăm de portofele şutite şmechereşte, de pisici călcate de maşină şi lăsate să moară în mijloc de stradă, de CV-uri care mustesc de incultură, dar şi de pretenţii materiale, de taximetrişti care „reinventează raliul” pe străzile din Bucureşti, de administratori de bloc ahtiaţi după câştiguri chiar şi cu preţul propriei lor sănătăţi, precum şi de eterna, nelipsita şi atotputernica şpagă. Desigur, toate acestea ni se par deja laitmotive ale vieţii de român şi reprezintă cea mai largă şi variată gamă de ştiri din mass-media autohtonă. Cernute, însă, prin prisma umorului sec al unui britanic civilizat, manierat şi binecrescut, ele nu ne fac doar să dăm complice din cap şi să zâmbim, pe alocuri, ca nişte adevăraţi cunoscători, ci şi să cădem pe gânduri.

Povestioarele sunt accesibile şi scurte, majoritatea nedepăşind trei-patru pagini, iar lecturarea cărţii, chiar şi în limba engleză, este deosebit de rapidă.

Aţi spune, probabil, că Ormsby greşeşte generalizând şi că nu poate judeca un întreg popor după şablonul unor peripeţii mai mult sau mai puţin nefericite, însă tocmai aici intervine farmecul britanicului: el nu face altceva decât să nareze întâmplările, obiectiv şi detaşat. Nu dă niciun sfat, nu face nicio caracterizare şi, ca să zic aşa, nu ne amestecă pe toţi în aceeaşi oală, aşa că nu are rost să dăm în foc.

Poate de astfel de pastile din prezentul cenuşiu avem nevoie. Poate că nu critica, fie ea şi constructivă, e soluţia. Poate că răspunsul vine tocmai dintr-o bună ancorare în realitatea uneori sumbră dintre manipulare, prostie şi oportunism. Păcat doar că va fi nevoie de mai mult decât o carte foarte bine scrisă a unui britanic care a ales să rămână în România ca să realizăm că blazarea şi complacerea se întorc întotdeauna împotriva noastră.

de Roxana Truţa

Cantonaţi în mioritic

Mike Ormsby, Never Mind the Balkans, Here’s Romania (în română Grand Bazar România), Compania, 2008, 280 p., 32 RON.

Spre deosebire de sute de români avizi după un nou scandal în care ţara lor e arătată cu degetul de către străini, concetăţeni care au cumpărat cartea doar pentru a-şi satisface pornirile naţionalist-masochiste, primul lucru la care m-am gândit eu când am văzut titlul cărţii în limba engleză a fost, inevitabil, singurul album de studio al trupei britanice Sex Pistols: Never Mind the Bollocks, Here’s the Sex Pistols. După ce am aflat că Mike Ormsby e englez, fost jurnalist BBC stabilit în România, eram ferm convinsă că la acelaşi lucru s-a gândit şi el când şi-a botezat volumul.

Autorul se opreşte asupra românilor şi le surprinde esenţa nu prin analiză psihologică, nu prin giumbuşliucuri narative, ci prin simpla înlănţuire a unor întâmplări petrecute alături de aceştia. Astfel aflăm de portofele şutite şmechereşte, de pisici călcate de maşină şi lăsate să moară în mijloc de stradă, de CV-uri care mustesc de incultură, dar şi de pretenţii materiale, de taximetrişti care „reinventează raliul” pe străzile din Bucureşti, de administratori de bloc ahtiaţi după câştiguri chiar şi cu preţul propriei lor sănătăţi, precum şi de eterna, nelipsita şi atotputernica şpagă. Desigur, toate acestea ni se par deja laitmotive ale vieţii de român şi reprezintă cea mai largă şi variată gamă de ştiri din mass-media autohtonă. Cernute, însă, prin prisma umorului sec al unui britanic civilizat, manierat şi binecrescut, ele nu ne fac doar să dăm complice din cap şi să zâmbim, pe alocuri, ca nişte adevăraţi cunoscători, ci şi să cădem pe gânduri.

Povestioarele sunt accesibile şi scurte, majoritatea nedepăşind trei-patru pagini, iar lecturarea cărţii, chiar şi în limba engleză, este deosebit de rapidă.

Aţi spune, probabil, că Ormsby greşeşte generalizând şi că nu poate judeca un întreg popor după şablonul unor peripeţii mai mult sau mai puţin nefericite, însă tocmai aici intervine farmecul britanicului: el nu face altceva decât să nareze întâmplările, obiectiv şi detaşat. Nu dă niciun sfat, nu face nicio caracterizare şi, ca să zic aşa, nu ne amestecă pe toţi în aceeaşi oală, aşa că nu are rost să dăm în foc.

Poate de astfel de pastile din prezentul cenuşiu avem nevoie. Poate că nu critica, fie ea şi constructivă, e soluţia. Poate că răspunsul vine tocmai dintr-o bună ancorare în realitatea uneori sumbră dintre manipulare, prostie şi oportunism. Păcat doar că va fi nevoie de mai mult decât o carte foarte bine scrisă a unui britanic care a ales să rămână în România ca să realizăm că blazarea şi complacerea se întorc întotdeauna împotriva noastră.

de Roxana Truţa

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Recenzii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 151 ori.

Publica un raspuns