În ambianţa sfârşitului de secol XVIII şi începutului de secol XIX mai persistă încă la Tîrgu-Mureş formele arhitectonice ale barocului târziu. Una dintre clădirile relevante în acest sens este locuinţa pe care contele Teleki Domokos şi-a ridicat-o în anul 1803. Cu câţiva ani înainte, pe amplasamentul casei, în aşa numita Piaţă Mică (astăzi Piaţa Petöfi), se afla un han care decăzuse cu timpul din cauza mutării activităţii comerciale a oraşului în Piaţa Mare (actuala Piaţă a Trandafirilor). Contele cumpără terenul în anul 1797 şi pe fundaţiile păstrate ale vechii clădiri construieşte o reşedinţă, inspirându-se în alegerea formelor exterioare după clădirile deja existente în oraş. Din acest motiv, chiar dacă a fost ridicată la începutul secolului XIX, când stilul baroc era deja depăşit, fiind înlocuit treptat de stilul neoclasicist, limbajul plastic adoptat nu aduce nimic nou în peisajul urban.

Dispoziţia planimetrică descrie forma literei „U”, cu cele două braţe laterale mai scurte, adăugate probabil într-o fază ulterioară de construcţie. Unul dintre aceste braţe a fost demolat în anul 1928 şi reconstruit cu ocazia restaurărilor din 1958-1959. Edificiul are o curte interioară delimitată de galerii deschise în arcade pe stâlpi, în cazul parterului, şi cu coloane care sprijină arhitrave, în cazul etajului. Capitelurile coloanelor sunt decorate cu ghirlande din frunze la laur şi elemente florale. Corpul central este străbătut de un coridor lung care asigură accesul dinspre stradă spre curte. La parter încăperile sunt de dimensiuni mai mici comparativ cu cele ale etajului unde se află şi sala de onoare cu ferestrele spre stradă. Diferenţele persistă şi în ceea ce priveşte sistemul de acoperire. La parter s-a folosit bolta cu penetraţii, în cazul corpului central, şi tavanul, în cazul aripilor laterale, în timp ce la etaj toate încăperile sunt tăvănuite.

Citește tot articolul>>

Casa Teleki Domokos

În ambianţa sfârşitului de secol XVIII şi începutului de secol XIX mai persistă încă la Tîrgu-Mureş formele arhitectonice ale barocului târziu. Una dintre clădirile relevante în acest sens este locuinţa pe care contele Teleki Domokos şi-a ridicat-o în anul 1803. Cu câţiva ani înainte, pe amplasamentul casei, în aşa numita Piaţă Mică (astăzi Piaţa Petöfi), se afla un han care decăzuse cu timpul din cauza mutării activităţii comerciale a oraşului în Piaţa Mare (actuala Piaţă a Trandafirilor). Contele cumpără terenul în anul 1797 şi pe fundaţiile păstrate ale vechii clădiri construieşte o reşedinţă, inspirându-se în alegerea formelor exterioare după clădirile deja existente în oraş. Din acest motiv, chiar dacă a fost ridicată la începutul secolului XIX, când stilul baroc era deja depăşit, fiind înlocuit treptat de stilul neoclasicist, limbajul plastic adoptat nu aduce nimic nou în peisajul urban.

Dispoziţia planimetrică descrie forma literei „U”, cu cele două braţe laterale mai scurte, adăugate probabil într-o fază ulterioară de construcţie. Unul dintre aceste braţe a fost demolat în anul 1928 şi reconstruit cu ocazia restaurărilor din 1958-1959. Edificiul are o curte interioară delimitată de galerii deschise în arcade pe stâlpi, în cazul parterului, şi cu coloane care sprijină arhitrave, în cazul etajului. Capitelurile coloanelor sunt decorate cu ghirlande din frunze la laur şi elemente florale. Corpul central este străbătut de un coridor lung care asigură accesul dinspre stradă spre curte. La parter încăperile sunt de dimensiuni mai mici comparativ cu cele ale etajului unde se află şi sala de onoare cu ferestrele spre stradă. Diferenţele persistă şi în ceea ce priveşte sistemul de acoperire. La parter s-a folosit bolta cu penetraţii, în cazul corpului central, şi tavanul, în cazul aripilor laterale, în timp ce la etaj toate încăperile sunt tăvănuite.

Citește tot articolul>>

Postat de pe data de 9 apr., 2010 in categoria Monumente arhitecturale. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 821 ori.

Publica un raspuns