„Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru ci, să faci ceva din el după ce l-ai găsit.” (James Russell Lowell)
Orice educaţie este aşa cum spunea S. Roller, este un fel de metabolism care reclamă prezenţa unor catalizatori. Printre aceşti catalizatori un rol important îi revine profesorului, chiar şi în realizarea unei ambianţe şcolare creativogene, al acelui factor de nelinişte în direcţia creativităţii despre care vorbeşte D. Mutschler.
Pentru acesta are nevoie de îmbunătăţirea permanentă a capacităţilor psihopedagogice generale şi de creativitate, indiferent de specializarea sa.
Învăţarea prin imitaţie, exemplul dascălului este decisiv în educaţia elevilor, el trebuie să manifeste o atitudine entuziastă, antidogmatică şi creativă mai ales în cadrul orelor de dirigenţie.
Profesorul trebuie să-şi asume responsabilităţi în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativităţii (încredere în sine, independenţă în modul de a fi şi de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, umor etc.).
Torrance (1965) oferă câteva sugestii privind stimularea creativităţii în rândul elevilor prin:
- Recompensarea permanentă a comportamentelor creative
- Neimpunerea propriilor idei şi soluţii elevilor
- Provocarea elevilor cu idei incongruente şi paradoxuri aparente
- Oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să provoace punerea unor probleme
- Încurajarea elevilor să-şi noteze ideile proprii.
Creativitatea
„Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru ci, să faci ceva din el după ce l-ai găsit.” (James Russell Lowell)
Orice educaţie este aşa cum spunea S. Roller, este un fel de metabolism care reclamă prezenţa unor catalizatori. Printre aceşti catalizatori un rol important îi revine profesorului, chiar şi în realizarea unei ambianţe şcolare creativogene, al acelui factor de nelinişte în direcţia creativităţii despre care vorbeşte D. Mutschler.
Pentru acesta are nevoie de îmbunătăţirea permanentă a capacităţilor psihopedagogice generale şi de creativitate, indiferent de specializarea sa.
Învăţarea prin imitaţie, exemplul dascălului este decisiv în educaţia elevilor, el trebuie să manifeste o atitudine entuziastă, antidogmatică şi creativă mai ales în cadrul orelor de dirigenţie.
Profesorul trebuie să-şi asume responsabilităţi în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativităţii (încredere în sine, independenţă în modul de a fi şi de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, umor etc.).
Torrance (1965) oferă câteva sugestii privind stimularea creativităţii în rândul elevilor prin:
- Recompensarea permanentă a comportamentelor creative
- Neimpunerea propriilor idei şi soluţii elevilor
- Provocarea elevilor cu idei incongruente şi paradoxuri aparente
- Oferirea de evaluări deschise, idei controversate care să provoace punerea unor probleme
- Încurajarea elevilor să-şi noteze ideile proprii.
