Despre cum ar trebui să arate politicianul prezidenţiabil român faţă cu un contracatindat direct ne-au sugerat, pe cât posibil, Mircea Geoană şi Crin Antonescu în confruntarea lor improvizată miercuri seara la Antena3. Improvizată în primul rând pentru că cea oficială, anunţată pompos şi aşteptată, poate, cu oareşce interes de românii încă interesaţi de alegeri, s-a anulat dintr-o dată, din argumente pe care oricum nu le-am înţeles. O decizie de staff, s-a zis, staff-ul lui Băsescu în principal, care deconspirase brusc un plan diabolic ce avea, mai mult ca sigur, să-l saboteze pe  preşedintele în exerciţiu. În fine, nu are rost să mai intrăm în amănunte, pentru că ele oricum ţin de culise. În al doilea rând, improvizată la propriu pentru că lui Gâdea, secondat într-o tăcere solemnă în studio de Mircea Badea (care făcea feţe-feţe de câte ori largheţea (prim)planului prezidenţiabil îi permitea asta) – i-a trebuit ceva vreme până să se hotărască să instituie un principiu democratic şi, până la urmă, decent, de comunicare.

Aşa că Geoană şi Antonescu au exersat relaxaţi, până pe la jumătate, tehnicile cât se poate de făţişe de atac la persoană şi la partid atât de specific dâmboviţene. În ecuaţie au intrat, fireşte, suprapunerile, întreruperile, comentariile aparte la scenă deschisă şi multe altele asemenea. Absolut magistral, au izbutit să se acuze pe un ton politicos – cu formule învăţate temeinic de la experţii de imagine. Mi se pare absolut delicios să auzi formule de genul „cu tot respectul, cu întreaga mea consideraţie, permiteţi-mi însă domnule X să vă spun că minţiţi”…

Citește tot articolul>>

Discursuri şi retorici

Despre cum ar trebui să arate politicianul prezidenţiabil român faţă cu un contracatindat direct ne-au sugerat, pe cât posibil, Mircea Geoană şi Crin Antonescu în confruntarea lor improvizată miercuri seara la Antena3. Improvizată în primul rând pentru că cea oficială, anunţată pompos şi aşteptată, poate, cu oareşce interes de românii încă interesaţi de alegeri, s-a anulat dintr-o dată, din argumente pe care oricum nu le-am înţeles. O decizie de staff, s-a zis, staff-ul lui Băsescu în principal, care deconspirase brusc un plan diabolic ce avea, mai mult ca sigur, să-l saboteze pe  preşedintele în exerciţiu. În fine, nu are rost să mai intrăm în amănunte, pentru că ele oricum ţin de culise. În al doilea rând, improvizată la propriu pentru că lui Gâdea, secondat într-o tăcere solemnă în studio de Mircea Badea (care făcea feţe-feţe de câte ori largheţea (prim)planului prezidenţiabil îi permitea asta) – i-a trebuit ceva vreme până să se hotărască să instituie un principiu democratic şi, până la urmă, decent, de comunicare.

Aşa că Geoană şi Antonescu au exersat relaxaţi, până pe la jumătate, tehnicile cât se poate de făţişe de atac la persoană şi la partid atât de specific dâmboviţene. În ecuaţie au intrat, fireşte, suprapunerile, întreruperile, comentariile aparte la scenă deschisă şi multe altele asemenea. Absolut magistral, au izbutit să se acuze pe un ton politicos – cu formule învăţate temeinic de la experţii de imagine. Mi se pare absolut delicios să auzi formule de genul „cu tot respectul, cu întreaga mea consideraţie, permiteţi-mi însă domnule X să vă spun că minţiţi”…

Citește tot articolul>>

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 97 ori.

Publica un raspuns