Vorba simplă e asemeni unui fruct copt… zemos, gustos, aproape că l-ai înghiţi dintr-una. Vorba sofisticată, cea apartinând registrului formal e uneori seacă… aceasta e scuza mea pentru abordarea temei educaţiei diferenţiate din perspectivă subiectivă, personală. Că ne place sau nu, trebuie sa acceptăm că în calitatea lor de maşinării sociale, oamenii n-au fost si nici nu vor fi vreodata egali, aşa că diferenţierea şi diferenţele trebuie acceptate si chiar cultivate. Nu am putea spune că rolul cultivării acestor diferenţe îi aparţine în exclusivitate şcolii, însă nici nu putem afirma că menirea şcolii, prin caracterul său obligatoriu, este de a produce indivizi „în serie”. Faptul că aceasta nu e menirea nici pe departe a şcolii o dovedeşte curriculum-ul diferenţiat şi variantele sale: curriculum diferenţiat ca metodologie (cuprinde metode şi tehnici diferite de predare), ca nivel (înceracă să rezolve problema accesibilităţii învăţământului – creşterea sau reducerea nivelului de dificultate), diferenţiat prin aprofundare (se repectă conţinutul programei şcolare, însă fie temele obligatorii sunt studiate mai în detaliu, fie se studiază conţinuturile neobligatorii prevăzute în programă), diferenţiat prin extensiune (sunt introduse teme, capitole şi chiar discipline noi – aici poate fi încadrat şi curriculum-ul la decizia şcolii).
Educaţia diferenţiată
Vorba simplă e asemeni unui fruct copt… zemos, gustos, aproape că l-ai înghiţi dintr-una. Vorba sofisticată, cea apartinând registrului formal e uneori seacă… aceasta e scuza mea pentru abordarea temei educaţiei diferenţiate din perspectivă subiectivă, personală. Că ne place sau nu, trebuie sa acceptăm că în calitatea lor de maşinării sociale, oamenii n-au fost si nici nu vor fi vreodata egali, aşa că diferenţierea şi diferenţele trebuie acceptate si chiar cultivate. Nu am putea spune că rolul cultivării acestor diferenţe îi aparţine în exclusivitate şcolii, însă nici nu putem afirma că menirea şcolii, prin caracterul său obligatoriu, este de a produce indivizi „în serie”. Faptul că aceasta nu e menirea nici pe departe a şcolii o dovedeşte curriculum-ul diferenţiat şi variantele sale: curriculum diferenţiat ca metodologie (cuprinde metode şi tehnici diferite de predare), ca nivel (înceracă să rezolve problema accesibilităţii învăţământului – creşterea sau reducerea nivelului de dificultate), diferenţiat prin aprofundare (se repectă conţinutul programei şcolare, însă fie temele obligatorii sunt studiate mai în detaliu, fie se studiază conţinuturile neobligatorii prevăzute în programă), diferenţiat prin extensiune (sunt introduse teme, capitole şi chiar discipline noi – aici poate fi încadrat şi curriculum-ul la decizia şcolii).
