Enuresis, e un cuvânt de origine greacă, însemnând a „urina în.”. E definit ca tulburare emoţională şi comportamentală cu debut survenind în copilărie, constând în scăparea involuntară a urinei în timpul somnului de cel puţin de două ori pe săptămână, timp de trei luni consecutiv. Se consideră „enuretic” copilul, care pierde urina în somn după vârsta de cinci – şase ani, sau care prezintă micţiuni involuntare in timpul zilei, putem citi în manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (DSM IV).
Adepţii psihanalizei clasice (Freud, Blackwell, Lovibond, Kolvin etc.) definesc enurezisul ca pe o regresie anală, ca o formă de exprimare a sentimentelor negative orientate împotriva părinţilor. Copilul deci, conform teoriei psihanalizei clasice, face pe el, deoarece aşa îşi exprimă resentimentele faţă de părinţi.
Care sunt formele lui?
Enuresis, e un cuvânt de origine greacă, însemnând a „urina în.”. E definit ca tulburare emoţională şi comportamentală cu debut survenind în copilărie, constând în scăparea involuntară a urinei în timpul somnului de cel puţin de două ori pe săptămână, timp de trei luni consecutiv. Se consideră „enuretic” copilul, care pierde urina în somn după vârsta de cinci – şase ani, sau care prezintă micţiuni involuntare in timpul zilei, putem citi în manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (DSM IV).
Adepţii psihanalizei clasice (Freud, Blackwell, Lovibond, Kolvin etc.) definesc enurezisul ca pe o regresie anală, ca o formă de exprimare a sentimentelor negative orientate împotriva părinţilor. Copilul deci, conform teoriei psihanalizei clasice, face pe el, deoarece aşa îşi exprimă resentimentele faţă de părinţi.
Care sunt formele lui?