Gheorghe Şincai, unul dintre cei mai importanţi membri ai Şcolii Ardelene, personalitate de marcă a culturii româneşti prin erudiţia sa şi prin acţiunile puse în slujba educării marii mase a populaţiei, s-a născut în localitatea Râciu de Câmpie din Scaunul Mureş.
Şi-a început studiile la Colegiul Reformat din Tîrgu-Mureş împreună cu profesorul Tóth Kovászani, a cărui amintire o va păstra toată viaţa. Între anii 1768 şi 1772 frecventează cursurile Seminarului Iezuit din Cluj-Napoca. Urmează în formarea sa scolastică un an petrecut la Gimnaziul Piarist din Bistriţa. Studiile doctorale le face la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Petru Maior şi unde va rămâne până în 1779. Activează acum ca bibliotecar al Colegiului, având astfel acces la un număr foarte mare de documente, ceea ce îi va permite realizarea de ample cercetări în legătură cu originea şi trecutul poporului român, fundamentându-şi teoria latinităţii acestuia. La Roma obţine doctoratul în filosofie şi teologie. Între 1779 şi 1780 studiază la Viena dreptul public şi bisericesc.
Reîntors în ţară va ocupa postul de profesor la Gimnaziul din Blaj, iar din 1884 va fi director al învăţământului greco-catolic din Transilvania, contribuind în această calitate la înfiinţarea foarte multor şcoli confesionale în mediul rural şi traducând materialele didactice fundamentale.
Cariera sa este întreruptă în 1794 când va fi închis pentru un an de zile la închisoarea din Aiud din cauza unor intrigi. Şirul întâmplărilor nefaste continuă cu pierderea unor procese legate de averea de la Râciu de Câmpie, moştenire de familie, care atrage după sine şi pierderea siguranţei materiale.
Gheorghe Şincai
Gheorghe Şincai, unul dintre cei mai importanţi membri ai Şcolii Ardelene, personalitate de marcă a culturii româneşti prin erudiţia sa şi prin acţiunile puse în slujba educării marii mase a populaţiei, s-a născut în localitatea Râciu de Câmpie din Scaunul Mureş.
Şi-a început studiile la Colegiul Reformat din Tîrgu-Mureş împreună cu profesorul Tóth Kovászani, a cărui amintire o va păstra toată viaţa. Între anii 1768 şi 1772 frecventează cursurile Seminarului Iezuit din Cluj-Napoca. Urmează în formarea sa scolastică un an petrecut la Gimnaziul Piarist din Bistriţa. Studiile doctorale le face la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde pleacă împreună cu Petru Maior şi unde va rămâne până în 1779. Activează acum ca bibliotecar al Colegiului, având astfel acces la un număr foarte mare de documente, ceea ce îi va permite realizarea de ample cercetări în legătură cu originea şi trecutul poporului român, fundamentându-şi teoria latinităţii acestuia. La Roma obţine doctoratul în filosofie şi teologie. Între 1779 şi 1780 studiază la Viena dreptul public şi bisericesc.
Reîntors în ţară va ocupa postul de profesor la Gimnaziul din Blaj, iar din 1884 va fi director al învăţământului greco-catolic din Transilvania, contribuind în această calitate la înfiinţarea foarte multor şcoli confesionale în mediul rural şi traducând materialele didactice fundamentale.
Cariera sa este întreruptă în 1794 când va fi închis pentru un an de zile la închisoarea din Aiud din cauza unor intrigi. Şirul întâmplărilor nefaste continuă cu pierderea unor procese legate de averea de la Râciu de Câmpie, moştenire de familie, care atrage după sine şi pierderea siguranţei materiale.
