Legăturile pe care domnitorul Munteniei, primul unificator al teritoriilor româneşti, le-a avut cu Tîrgu-Mureşul nu sunt puţine, cu toate că asupra prezenţei sale efective în oraş domneşte o aură de legendă.
În anul 1595 Mihai Viteazul obţine două victorii importante împotriva Imperiului Otoman, prima la Călugăreni şi a doua la Giurgiu. Acestea vor determina încheierea unei păci favorabile Ţării Româneşti şi vor asigura o anumită stabilitate în zonă, care îi permite voievodului punerea în aplicare a unui plan măreţ, acela de a cuceri Transilvania şi Moldova şi de a înfăptui unirea tuturor teritoriilor locuite de populaţie de origine română.
În anul 1599 Mihai Viteazul declanşează războiul împotriva principelui transilvănean Andrei Báthory, prin bătălia de la Şelimbăr. Pentru această bătălie găseşte sprijin şi în rândul iobagilor secui din zona Mureşului. Timp de mai mulţi ani aceştia suportaseră represalii foarte aprige din cauza faptului că îşi cereau dreptul la dezrobire promis de principele Transilvaniei. Neacordarea acestor drepturi şi privilegii duce la declanşarea unor mişcări sociale împotriva nobilimii locale asupritoare, care va primi sprijin din partea puterii centrale. Răzvrătiţii şi căpeteniile lor sunt executaţi în piaţa publică a oraşului. Pe fondul acestor evenimente domnitorul Ţării Româneşti, hotărât să cucerească Ardealul, găseşte oportun să acorde sprijin populaţiei din împrejurimile oraşului Tîrgu-Mureş, deja pornită împotriva principelui transilvănean, pentru ca aceasta să i se alăture în război. Printre oamenii de încredere ai voievodului se numără şi căpitanii maghiari Gaşpar Korniş şi Moise Secuiul, ale căror familii refugiate la Tîrgu-Mureş sunt protejate prin ordinul direct al voievodului.
Legăturile lui Mihai Viteazul cu oraşul Tîrgu-Mureş
Legăturile pe care domnitorul Munteniei, primul unificator al teritoriilor româneşti, le-a avut cu Tîrgu-Mureşul nu sunt puţine, cu toate că asupra prezenţei sale efective în oraş domneşte o aură de legendă.
În anul 1595 Mihai Viteazul obţine două victorii importante împotriva Imperiului Otoman, prima la Călugăreni şi a doua la Giurgiu. Acestea vor determina încheierea unei păci favorabile Ţării Româneşti şi vor asigura o anumită stabilitate în zonă, care îi permite voievodului punerea în aplicare a unui plan măreţ, acela de a cuceri Transilvania şi Moldova şi de a înfăptui unirea tuturor teritoriilor locuite de populaţie de origine română.
În anul 1599 Mihai Viteazul declanşează războiul împotriva principelui transilvănean Andrei Báthory, prin bătălia de la Şelimbăr. Pentru această bătălie găseşte sprijin şi în rândul iobagilor secui din zona Mureşului. Timp de mai mulţi ani aceştia suportaseră represalii foarte aprige din cauza faptului că îşi cereau dreptul la dezrobire promis de principele Transilvaniei. Neacordarea acestor drepturi şi privilegii duce la declanşarea unor mişcări sociale împotriva nobilimii locale asupritoare, care va primi sprijin din partea puterii centrale. Răzvrătiţii şi căpeteniile lor sunt executaţi în piaţa publică a oraşului. Pe fondul acestor evenimente domnitorul Ţării Româneşti, hotărât să cucerească Ardealul, găseşte oportun să acorde sprijin populaţiei din împrejurimile oraşului Tîrgu-Mureş, deja pornită împotriva principelui transilvănean, pentru ca aceasta să i se alăture în război. Printre oamenii de încredere ai voievodului se numără şi căpitanii maghiari Gaşpar Korniş şi Moise Secuiul, ale căror familii refugiate la Tîrgu-Mureş sunt protejate prin ordinul direct al voievodului.
