„Teatrul e… un om”. Acesta este unul dintre răspunsurile târgumureşenilor (de tot felul) la întrebarea „ce e teatrul?” Întrebarea era pusă de cei din „gaşca nebună” de la Turnul Măcelarilor. Ironia sorţii: în turnul în care deunăzi măcelarii tranşau hălcile de carne spre îndestularea poporului, astăzi se tranşează sentimente, stări, situaţii. Aşa şi e normal în societatea noastră de consum: înainte să produci ceva trebuie făcută analiza pieţei, cererea din partea consumatorilor. Iar târgumureşenii au cerut aşa ceva: un teatru „altfel”, sub un acoperiş de ţiglă, între pereţii unui bastion prăfuit şi uitat. Şi ce să faci cu 4 reflectoare vechi de când lumea, un dimmer stricat şi nişte obiecte vechi? Mai adaugi un text, trei actori prieteni, un regizor şi un tablou alb, „pe fundal alb” şi îţi iese „Artă”. Lumea aude minunea şi vorba zboară. Acolo sub acoperiş se întâmplă ceva. Altfel. Dar normal. Sau nu. Mai degrabă firesc. Da. Al dracului de firesc, chiar enervant.
Măcelari moderni, cărnuri dintotdeauna
„Teatrul e… un om”. Acesta este unul dintre răspunsurile târgumureşenilor (de tot felul) la întrebarea „ce e teatrul?” Întrebarea era pusă de cei din „gaşca nebună” de la Turnul Măcelarilor. Ironia sorţii: în turnul în care deunăzi măcelarii tranşau hălcile de carne spre îndestularea poporului, astăzi se tranşează sentimente, stări, situaţii. Aşa şi e normal în societatea noastră de consum: înainte să produci ceva trebuie făcută analiza pieţei, cererea din partea consumatorilor. Iar târgumureşenii au cerut aşa ceva: un teatru „altfel”, sub un acoperiş de ţiglă, între pereţii unui bastion prăfuit şi uitat. Şi ce să faci cu 4 reflectoare vechi de când lumea, un dimmer stricat şi nişte obiecte vechi? Mai adaugi un text, trei actori prieteni, un regizor şi un tablou alb, „pe fundal alb” şi îţi iese „Artă”. Lumea aude minunea şi vorba zboară. Acolo sub acoperiş se întâmplă ceva. Altfel. Dar normal. Sau nu. Mai degrabă firesc. Da. Al dracului de firesc, chiar enervant.
