Autor:  Laurențiu Blaga

Nu. Nu este vorba despre jocul de cărţi, în vreun cazino apărut peste noapte, în locul în care ieri era o librărie, ci mai degrabă despre cartea tipărită, cartea “sfântă”, cum mai este ea numită de unii nostalgici, cartea între ale cărei pagini te adânceşti uitând de flacăra violetă, talk show-uri, manele şi alte preocupări extrem de cotidiene. Este foarte greu să rezişti tentaţiilor actuale, mai ales tânăr fiind. Cei mai în vârstă au exerciţiul lecturii, asumat de-alungul timpului, dus mai departe, până la reflex. Ei ştiu ce înseamnă satisfacţia trăită pe parcursul firului desluşit printre paginile unei cărţi, bogaţia acumulată ducând până la capăt şirul cuvintelor, revelaţiile şi binecuvântările oferite de ceea ce stă ascuns între două coperţi. Cu cei tineri însă, lucrurile stau puţin altfel. De ce să citeşti o carte când este mult mai uşor să îţi pui un film pe computer? Nu se compară timpul pierdut buchisind printre slovele tipărite. Dar ce facem cu plăcerea lecturii, cu evadarea într-o dimensiune specială, a imaginaţiei, a intuiţiei? Nu putem ignora nici concurenţa internetului, a zonei “online”, a informaţiei furnizate în viteză, la prima mână. Şi nu putem contesta acest gen de lectură, cu părţile lui, bune şi rele.

Recesiunea globală acutizează criza cărţii, o face şi mai vizibilă, o amplifică. Editurile intră în faliment, librăriile se închid, scriitorii plătesc CAS la drepturile de autor, puterea de cumpărare scade. Iubitorul de lectură este pus să aleagă între kilogramul de carne şi ultima apariţie editorială adică, între supravieţuirea fizică, în detrimentul celei spirituale. Nici măcar reţetele ultimelor ziare rămase pe piaţă, prin care se oferă săptămânal cărţi la pachet nu mai au trecere. Singura soluţie ar fi biblioteca. Dar şi aceasta, de cele mai multe ori, nu este aprovizionată la zi.

Dincolo de impedimentele de natură pragmatică, criza cărţii conţine şi un alt adevăr: nu mai avem răbdare pentru nimic. Vrem totul de-a gata, imediat, dacă se poate acum. De ce să citim un bestseller astăzi, când mâine apare ecranizarea?

Este de urmărit ce se va întâmpla cu cartea în viitorul apropiat. Dacă va reuşi ea să străbată vremurile grele prin care trecem cu toţii, dacă noi vom putea rămâne recunoscători cărţii. S-ar putea să fie ultima alternativă la lumea nebună din jurul nostru. Să mizăm pe ea!

Articol preluat de pe http://cultura.inmures.ro

Miza pe (ultima) carte

Autor:  Laurențiu Blaga

Nu. Nu este vorba despre jocul de cărţi, în vreun cazino apărut peste noapte, în locul în care ieri era o librărie, ci mai degrabă despre cartea tipărită, cartea “sfântă”, cum mai este ea numită de unii nostalgici, cartea între ale cărei pagini te adânceşti uitând de flacăra violetă, talk show-uri, manele şi alte preocupări extrem de cotidiene. Este foarte greu să rezişti tentaţiilor actuale, mai ales tânăr fiind. Cei mai în vârstă au exerciţiul lecturii, asumat de-alungul timpului, dus mai departe, până la reflex. Ei ştiu ce înseamnă satisfacţia trăită pe parcursul firului desluşit printre paginile unei cărţi, bogaţia acumulată ducând până la capăt şirul cuvintelor, revelaţiile şi binecuvântările oferite de ceea ce stă ascuns între două coperţi. Cu cei tineri însă, lucrurile stau puţin altfel. De ce să citeşti o carte când este mult mai uşor să îţi pui un film pe computer? Nu se compară timpul pierdut buchisind printre slovele tipărite. Dar ce facem cu plăcerea lecturii, cu evadarea într-o dimensiune specială, a imaginaţiei, a intuiţiei? Nu putem ignora nici concurenţa internetului, a zonei “online”, a informaţiei furnizate în viteză, la prima mână. Şi nu putem contesta acest gen de lectură, cu părţile lui, bune şi rele.

Recesiunea globală acutizează criza cărţii, o face şi mai vizibilă, o amplifică. Editurile intră în faliment, librăriile se închid, scriitorii plătesc CAS la drepturile de autor, puterea de cumpărare scade. Iubitorul de lectură este pus să aleagă între kilogramul de carne şi ultima apariţie editorială adică, între supravieţuirea fizică, în detrimentul celei spirituale. Nici măcar reţetele ultimelor ziare rămase pe piaţă, prin care se oferă săptămânal cărţi la pachet nu mai au trecere. Singura soluţie ar fi biblioteca. Dar şi aceasta, de cele mai multe ori, nu este aprovizionată la zi.

Dincolo de impedimentele de natură pragmatică, criza cărţii conţine şi un alt adevăr: nu mai avem răbdare pentru nimic. Vrem totul de-a gata, imediat, dacă se poate acum. De ce să citim un bestseller astăzi, când mâine apare ecranizarea?

Este de urmărit ce se va întâmpla cu cartea în viitorul apropiat. Dacă va reuşi ea să străbată vremurile grele prin care trecem cu toţii, dacă noi vom putea rămâne recunoscători cărţii. S-ar putea să fie ultima alternativă la lumea nebună din jurul nostru. Să mizăm pe ea!

Articol preluat de pe http://cultura.inmures.ro

Postat de pe data de 12 apr., 2010 in categoria Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 799 ori.

1 Raspuns pentru “Miza pe (ultima) carte”

  1. dishku spune:

    cartea ar trebui sa renasca. totusi, cartea costa, romanii nu sunt cei mai avuti asa ca e greu sa se mai cumpere carte. cei care ar putea achizitiona biblioteci intregi nu dau doi bani pe ceea ce inseamna o carte, lectura, iar cei care ar vrea, nu prea au resurse. daca ne-am permite, probabil am cumpara mai multe carti.
    si as interzice ecranizarea cartilor, ma rog, n-as face filme senzationale dupa carti pt ca intre viziunea autorului si cea a regizorului, se pierde ceva.
    trebuie salvata tiparitura, atat in lumea cartilor cat si a ziarelor/revistelor(literare sau cele cotidiene).
    subscriu la articol

Leave a Reply to dishku