Mâine se împlineşte o săptămână de când am solicitat de la Primăria Târgu-Mureş, în baza Legii 544/2001, documentaţia referitoare la achiziţia celor 90 de apartamente de pe Pandurilor. Mai precis, caietul de sarcini care a stat la baza licitaţiei şi ulterior a parafării contractului cu grupul de firme patronat de familia Benţa. Pentru a vedea exact ce s-a solicitat şi ce a venit. Mai amănunţit decât în expunerea de motive a hotărârii adoptată de CL Târgu-Mureş la acea dată. Plecarea lui Marius Paşcan din Biroul de Presă al instituţiei care trebuie să deservească toţi târgumureşenii a afectat însă structurile de comunicare şi, în consecinţă, deocamdată nu am primit materialele solicitate. Deşi sunt publice. Deşi nu ar fi luat mai mult de 15 minute fotocopierea lor. Asta în cazul în care nu ar exista în format electronic, lucru exclus. Am fost amânat pentru ziua de mâine. După ce am fost purtat pe la toţi oamenii care cică se ocupă de presă în Primăria Târgu-Mureş: Ioan Chiorean – redactor la Radio Târgu-Mureş, nu ştiu să se fi suspendat de acolo, dar funcţionează permanent pe lângă viceprimarul Claudiu Maior, el zice pe gratis, eu aproape îl cred că, dacă ia banii de la Radio, de ce ar mai fi plătit de altundeva, că tot ban public e?!; Aurel Trif, care are un nesemnificativ salariu de vreo 5000 de lei, dar care nu îşi vede capul de treabă şi care, în loc să răspundă problemelor ridicate în baza legii sus amintite, se ocupă de avizat achiziţii din bani publici pentru promovarea imaginii Primăriei în vremuri de criză şi care m-a „pasat” la Mihai Mircea, consilier juridic onest şi cooperant, dar care nu a reuşit nici el să scoată la lumină hârtiile cerute cu o viteză acceptabilă, termenul dat fiind tot pentru ziua de mâine. Până aici, o singură concluzie: Marius Paşcan, un bun  comunicator, dincolo de păcatele pe care le are, ca orice muritor de rând, a reuşit să păstreze o relaţie de comunicare onorabilă cu presa, a „ţinut spatele” pentru orice şi a pus mereu la dispoziţie cele solicitate. Mai mult, Paşcan a fost purtătorul de cuvânt care, ori de câte ori a fost apelat de vreun jurnalist, a sunat imediat înapoi dacă în momentul cu pricina nu a putut primi apelul. Face la fel şi în Prefectură. Are tact şi şcoală. Poate tocmai de aceea a fost „avansat” Prefect, de teamă ca nu cumva să îşi dorească mai mult. Oricum, se vorbeşte în târg că i s-a arătat şi pixul cu care a fost făcut prefect, moment în care ar fi avut o reacţie bărbătească. El nu o recunoaşte public şi îl înţeleg. Sunt însă oameni care au relatat incidentul. Poate au minţit. Chiar şi ca minciună lansată pe piaţă, Marius Paşcan a gestionat-o onorabil la vremea respectivă.
Între timp însă lucrurile s-au schimbat. Paşcan a plecat, iar în Primărie s-a instaurat o nouă ordine, a Cabinetului II, cu camere de filmat şi cu anticameră la anticameră. În una din ele îşi duce traiul Ioan Chiorean, cel care cică îi face imaginea lui Claudiu Maior (foto). Şi rău i-o face. În primul rând pentru că se informează aproximativ, iar un exemplu este dat de invitaţia adresată locuitorilor din cartierul Tudor Vladimirescu să participe la o întâlnire publică la „Grupul Şcolar Tudor Vladimirescu (fosta Generală 20)”. Copii jigniţi, dascăli jigniţi, lipsă de profesionalism. Pentru că, fosta Şcoală Generală nr. 20 a fost ridicată la rangul de Gimnaziu de Stat, ceea ce îi dă o anumită prestanţă în comparaţie cu un grup şcolar. Dar pentru realizatorul emisiunilor muzicale de la Radio Târgu-Mureş cu veleităţi de manager al postului public, până nu cu multă vreme în urmă susţinător fervent al lui Adrian Năstase şi al social-democraţilor acestuia, nu contează… Apoi, trecând peste regulile de PR, acelaşi Ioan Chiorean şi-a învăţat „şeful” ce să vrobească pe la televiziuni. Adică i-a dat scris. Să citească. Deşi scrie în toate manualele că a citi atunci când eşti întrebat ceva nu dă bine. Nici măcar discursurile nu trebuie citite! A vrut să o facă şi cu primarul, dar acesta i-a aruncat cât colo foile. Am fost martor. E prea titrat Dorin Florea să citească în faţa camerelor de luat vederi atunci când cunoaşte oraşul. Aşadar, Chiorean e un fel de „bodyguard” la Cabinetul II. Azi am aflat însă că nu e chiar aşa. Pentru că, e informaţie prinsă azi la prima mână, fără verificare, dar care merită luată în seamă, viceprimarul se pare că chiar are „bodyguard”. Văzându-i salariul afişat de colegul Hegheş, mă întreb din ce bani îl plăteşte?! O fi tot din banii publici?! Şi, dacă nu e cu supărare: de cine se teme? Sau să pun altfel problema: pe cine urmează „să pună la punct” gealatul sau gealaţii viceprimarului? Doamne fereşte de aşa ceva!
Ar merita totuşi să primim nişte explicaţii. Chiar de la viceprimarul Claudiu Maior, un om care, vreau să cred, ştie ce face şi care va reuşi să îşi paveze drumul spre glorie cu fapte bune sau măcar cu bune intenţii, nu cu legea pumnului. Ar merita aşadar să primim nişte explicaţii. Aşa, măcar să ştim ce ni se pregăteşte. Pentru că, aşa cum vorbeam cu un coleg, un ziar poate fi cumpărat, un articol poate fi blocat, la fel şi cu o emisiune TV sau cu o televiziune în sine, însă o conştiinţă nu. Iar dacă ajungem în situaţia de a reduce la tăcere un jurnalist, fizic, la fel ca în Rusia lui Putin, o altă conştiinţă va da glas altui jurnalist şi altui jurnalist. Pentru că sunt încă mulţi Oameni în ţara asta… E trist însă că am ajuns să vorbim despre asemenea variante la 20 de ani după ce românii s-au eliberat de tirania fricii şi a pumnului în gură instaurată de Securitatea lui Ceauşescu. Foarte trist.

„Bodyguard” la Cabinetul II sau de ce nu pot cumpăra ei o conştiinţă

Mâine se împlineşte o săptămână de când am solicitat de la Primăria Târgu-Mureş, în baza Legii 544/2001, documentaţia referitoare la achiziţia celor 90 de apartamente de pe Pandurilor. Mai precis, caietul de sarcini care a stat la baza licitaţiei şi ulterior a parafării contractului cu grupul de firme patronat de familia Benţa. Pentru a vedea exact ce s-a solicitat şi ce a venit. Mai amănunţit decât în expunerea de motive a hotărârii adoptată de CL Târgu-Mureş la acea dată. Plecarea lui Marius Paşcan din Biroul de Presă al instituţiei care trebuie să deservească toţi târgumureşenii a afectat însă structurile de comunicare şi, în consecinţă, deocamdată nu am primit materialele solicitate. Deşi sunt publice. Deşi nu ar fi luat mai mult de 15 minute fotocopierea lor. Asta în cazul în care nu ar exista în format electronic, lucru exclus. Am fost amânat pentru ziua de mâine. După ce am fost purtat pe la toţi oamenii care cică se ocupă de presă în Primăria Târgu-Mureş: Ioan Chiorean – redactor la Radio Târgu-Mureş, nu ştiu să se fi suspendat de acolo, dar funcţionează permanent pe lângă viceprimarul Claudiu Maior, el zice pe gratis, eu aproape îl cred că, dacă ia banii de la Radio, de ce ar mai fi plătit de altundeva, că tot ban public e?!; Aurel Trif, care are un nesemnificativ salariu de vreo 5000 de lei, dar care nu îşi vede capul de treabă şi care, în loc să răspundă problemelor ridicate în baza legii sus amintite, se ocupă de avizat achiziţii din bani publici pentru promovarea imaginii Primăriei în vremuri de criză şi care m-a „pasat” la Mihai Mircea, consilier juridic onest şi cooperant, dar care nu a reuşit nici el să scoată la lumină hârtiile cerute cu o viteză acceptabilă, termenul dat fiind tot pentru ziua de mâine. Până aici, o singură concluzie: Marius Paşcan, un bun  comunicator, dincolo de păcatele pe care le are, ca orice muritor de rând, a reuşit să păstreze o relaţie de comunicare onorabilă cu presa, a „ţinut spatele” pentru orice şi a pus mereu la dispoziţie cele solicitate. Mai mult, Paşcan a fost purtătorul de cuvânt care, ori de câte ori a fost apelat de vreun jurnalist, a sunat imediat înapoi dacă în momentul cu pricina nu a putut primi apelul. Face la fel şi în Prefectură. Are tact şi şcoală. Poate tocmai de aceea a fost „avansat” Prefect, de teamă ca nu cumva să îşi dorească mai mult. Oricum, se vorbeşte în târg că i s-a arătat şi pixul cu care a fost făcut prefect, moment în care ar fi avut o reacţie bărbătească. El nu o recunoaşte public şi îl înţeleg. Sunt însă oameni care au relatat incidentul. Poate au minţit. Chiar şi ca minciună lansată pe piaţă, Marius Paşcan a gestionat-o onorabil la vremea respectivă.
Între timp însă lucrurile s-au schimbat. Paşcan a plecat, iar în Primărie s-a instaurat o nouă ordine, a Cabinetului II, cu camere de filmat şi cu anticameră la anticameră. În una din ele îşi duce traiul Ioan Chiorean, cel care cică îi face imaginea lui Claudiu Maior (foto). Şi rău i-o face. În primul rând pentru că se informează aproximativ, iar un exemplu este dat de invitaţia adresată locuitorilor din cartierul Tudor Vladimirescu să participe la o întâlnire publică la „Grupul Şcolar Tudor Vladimirescu (fosta Generală 20)”. Copii jigniţi, dascăli jigniţi, lipsă de profesionalism. Pentru că, fosta Şcoală Generală nr. 20 a fost ridicată la rangul de Gimnaziu de Stat, ceea ce îi dă o anumită prestanţă în comparaţie cu un grup şcolar. Dar pentru realizatorul emisiunilor muzicale de la Radio Târgu-Mureş cu veleităţi de manager al postului public, până nu cu multă vreme în urmă susţinător fervent al lui Adrian Năstase şi al social-democraţilor acestuia, nu contează… Apoi, trecând peste regulile de PR, acelaşi Ioan Chiorean şi-a învăţat „şeful” ce să vrobească pe la televiziuni. Adică i-a dat scris. Să citească. Deşi scrie în toate manualele că a citi atunci când eşti întrebat ceva nu dă bine. Nici măcar discursurile nu trebuie citite! A vrut să o facă şi cu primarul, dar acesta i-a aruncat cât colo foile. Am fost martor. E prea titrat Dorin Florea să citească în faţa camerelor de luat vederi atunci când cunoaşte oraşul. Aşadar, Chiorean e un fel de „bodyguard” la Cabinetul II. Azi am aflat însă că nu e chiar aşa. Pentru că, e informaţie prinsă azi la prima mână, fără verificare, dar care merită luată în seamă, viceprimarul se pare că chiar are „bodyguard”. Văzându-i salariul afişat de colegul Hegheş, mă întreb din ce bani îl plăteşte?! O fi tot din banii publici?! Şi, dacă nu e cu supărare: de cine se teme? Sau să pun altfel problema: pe cine urmează „să pună la punct” gealatul sau gealaţii viceprimarului? Doamne fereşte de aşa ceva!
Ar merita totuşi să primim nişte explicaţii. Chiar de la viceprimarul Claudiu Maior, un om care, vreau să cred, ştie ce face şi care va reuşi să îşi paveze drumul spre glorie cu fapte bune sau măcar cu bune intenţii, nu cu legea pumnului. Ar merita aşadar să primim nişte explicaţii. Aşa, măcar să ştim ce ni se pregăteşte. Pentru că, aşa cum vorbeam cu un coleg, un ziar poate fi cumpărat, un articol poate fi blocat, la fel şi cu o emisiune TV sau cu o televiziune în sine, însă o conştiinţă nu. Iar dacă ajungem în situaţia de a reduce la tăcere un jurnalist, fizic, la fel ca în Rusia lui Putin, o altă conştiinţă va da glas altui jurnalist şi altui jurnalist. Pentru că sunt încă mulţi Oameni în ţara asta… E trist însă că am ajuns să vorbim despre asemenea variante la 20 de ani după ce românii s-au eliberat de tirania fricii şi a pumnului în gură instaurată de Securitatea lui Ceauşescu. Foarte trist.

Postat de pe data de 17 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 7,586 ori.

8 Raspunsuri pentru “„Bodyguard” la Cabinetul II sau de ce nu pot cumpăra ei o conştiinţă”

  1. Catalin spune:

    Felicitari! O analiza racoritoare.

  2. Angela spune:

    Hai sa fim seriosi! Sa te reduca fizic la tacere.Nu crezi ca exagerezi?Nu esti chiar atat de important,vezi de traba.Bine faci ca cercetezi,dar nu fii infatuat ,ca nu sade bine.Finalul articolului e jenant si patetic.

  3. Dan Masca spune:

    Adrian, azi de dimineata am baut cafeaua cu domnul Claudiu Maior.
    NU avea bodyguard 🙂 . I-am povestit despre ceea ce a aparut in Zi de Zi astazi legat de contractul GMP si declaratia doamnei Ciobanu. Normal ca nu avea ce sa zica prea multe , avind in vedere ca tot ce s-a facut cu acel contract lasa loc de plata servicii de campania incontul GMP – Felix Tataru , omul care i-a facut ultimele campanii ale lui Basescu.
    Sa fim seriosi legat de lichidare fizica.
    Este super bine ca ai depus cererea aceea.
    Eu am facut rost de dosarul cu bugetul reftificat, hotaririle din consiliu de anul trecut si anul acesta si le-am dat la un jurist sa pregateasca daca se va justifica legal , adresa catre DNA, avocatul poporului, prefectura mures, curtea de conturi .
    I-am spus-o domnului viceprimar ca o depun si totodata s-au anuntat mai multi tirgumureseni ca o vor semna.
    Chiar astazi mi-au spus vreo 3 intelectuali mureseni ca doresc sa o semneze cind va fi gata.
    Cred ca este singura cale de a atrage atentia si de a lua atitudine.
    Ii dau dreptate doamnei Angela.

    • Adrian Giurgea spune:

      Absolut, asta era si ideea, nu sunt eu important, ci conştiinţa. Sincer, Dane, refuz sa dau replici la ceea ce se scrie, dar uneori nu înţeleg: îi dai dreptate doamnei Angela?! Că ce? Că nu sunt atât de important? Ştiu, vorbeam doar să mă aflu în treabă, dar îţi amintesc că erai de faţă când am fost întrebat dacă nu mă tem că voi lua o lopată în cap de la… Am râs atunci. Tu poate ai luat-o drept o glumă. Aşa să fie. Apoi, „văd de treabă”, doamna Angela, dar pare mai degrabă bărbat… Şi, nu în ultimul rând, ce e jenant? Că oamenii ăştia cumpără presă? Că subjugă financiar instituţii media? Că din comanda lor se blochează contracte care se deblochează doar după ce îşi pun oamenii în posturile cheie?! O fi. De-aia am şi scris…

  4. alexandru p spune:

    Ce bine ca s-a baut cafeaua!
    Si, continua colaborarea financiara cu primaria si PD-L, domnu’ Dan?

    • Dan Mașca spune:

      Alexandru draga,
      sa iti spun o poveste simpla : se face ca nu am nici un contract cu primaria Tirgu Mures.
      Daca tu atunci vreun contract semnat de mine cu primaria sau vreo institutie subordonata primariei atunci dau de baut si tac :).
      Ca puteam sa semnez contracte cu ai mei colegi din PNL aflati la guvernare asta este altceva.
      Ca as fi putut sa semnez contracte si cu altii de prin PDL sigur ca puteam, doar suntem oameni capabili si ne duce mintea.
      Stimate domn, chiar daca este greu sa renunti la banii publici obtinuti IMORAL si cu trafic de influenta, totusi am avut puterea sa o facem si sa nu fim datori nimanui si sa nu trebuiasca sa dam comisioane nimanui.
      Stii vorba cintecului lui Iron Maiden ? zice ceva de genul : ” I ‘m not a number, I’m a free man” :).

  5. alexandru p spune:

    Am inteles. Doar o cafea cu un prieten. Un „pro urbe” sa iti fie prieten totusi, nu e putin lucru. La mai mare! Nu mai multi.

    • Dan Mașca spune:

      Alexandru,
      o agentie din New York, care se ocupa de relatii publice, marketing, comunicare, avea un slogan de genul : „Communication is everything! We make communication happen !”
      Pur si simplu cred ca este important sa comunici celor care conduc urbea sau reprezinta comunitatea la Bucuresti, ce anume se intimpla.
      Mai este o vorba : asta avem cu asta defilam.
      Degeaba stam sa ne plingem ca x si y de la PNL, PDL, UDMR , PSD sunt asa si pe dincolo, pentru ca acesti x si y ne conduc , ne reprezinta prin votul dat de cei care au fost sa ii voteze.
      Daca ei sunt atunci cu ei comunicam.
      Daca reusim sa le comunicam idei si solutii bune si sa le argumentam de ce ar fi bine sa le puna in practica si care ar fi avantajele comunitatii si indirect ale lor atunci cred ca facem un act civic.
      Din punctul meu de vedere la ora actuala in politica din comunitatea tirgu mureseana nu am nici un fel de model sau exemplu bun de dat si asta pentru ca nu comunica deloc acesti alesi, ci doar improvizeaza.
      Sa fim sanatosi si sa comunicam cit mai inteligent, etic si cu respect fata de aproape.

Leave a Reply to Catalin