Eram copil si s-a intamplat un eveniment in familia mea: sora bunicii paterne, care tocmai trecuse la „pocaiti” (penticostali) fiind intrebata de o coreligionara daca sora ei (adica bunica mea) „iti este sora?” a raspuns „nu, ea nu e sora cu noi!”, referindu-se la fraternitatea intru credinta, sentiment crestin repus pe tapet de cultele neoprotestante cu mult aplomb, fara sa se gandeasca la ranirea sufletului fratern.

Recent am participat la o slujba religioasa in care predica a fost pe tema adoptiei, aplicata unui anume principiu biblic: nu il detaliez aici, ma voi lega de partea de adoptie cu care predica m-a acaparat. Am inteles ca in dreptul roman, o adoptie are in ea inglobate 3 incuietori, pentru a face din adoptie un act definitiv: 1) adoptatul accepta autoritatea nelimitata a patriarhului familiei; 2) adoptatul preia numele patriarhului, eventual mosteneste de la acesta demnitati, dregatorii, meserii etc; 3) tot istoricul existentei adoptatului se sterge, indiferent daca acesta este penal, civil, martial etc. Evident, o privire atenta va remarca ca sistemul juridic european a preluat mare parte din aceste „chei”. Privind in urma, acum realizez ca sora bunicii mele a fost o adoptata, care, primind o identitate noua, nu a mai fost atat de fericita cu asumarea viatii ei anterioare, pacatoase. Probabil ca bunica mea s-a suparat fara motiv pe sora ei pentru ce a zis aceasta.

Acum, privesc mai detasat fosti colegi care in valtoarea politica a contemporanului mizer in care ne petrecem zilele, au schimbat barca politica. Evident, ei, ca adoptati, trebuie sa asculte de patriarhul familiei in care au intrat si, pe cat posibil, sa uite ca m-au cunoscut candva sau au avut de a face cu liberalismul, cu liberalii sau cu penelismul. Prin urmare, daca un fost coleg din comisia de IT a partidului a trecut la concurenta, iar acum are atributii in gestionarea proiectului eRomania, un proiect ambitios, ar trebui sa ma supar pe el, caci acest proiect necesar este gestionat prost si ma duce cu gandul la achizitii de genti pentru Ebe si Elene? El este doar un ADOPTAT, la urma urmei…

Tiberiu Socaciu

comentator

Adoptia politica

Eram copil si s-a intamplat un eveniment in familia mea: sora bunicii paterne, care tocmai trecuse la „pocaiti” (penticostali) fiind intrebata de o coreligionara daca sora ei (adica bunica mea) „iti este sora?” a raspuns „nu, ea nu e sora cu noi!”, referindu-se la fraternitatea intru credinta, sentiment crestin repus pe tapet de cultele neoprotestante cu mult aplomb, fara sa se gandeasca la ranirea sufletului fratern.

Recent am participat la o slujba religioasa in care predica a fost pe tema adoptiei, aplicata unui anume principiu biblic: nu il detaliez aici, ma voi lega de partea de adoptie cu care predica m-a acaparat. Am inteles ca in dreptul roman, o adoptie are in ea inglobate 3 incuietori, pentru a face din adoptie un act definitiv: 1) adoptatul accepta autoritatea nelimitata a patriarhului familiei; 2) adoptatul preia numele patriarhului, eventual mosteneste de la acesta demnitati, dregatorii, meserii etc; 3) tot istoricul existentei adoptatului se sterge, indiferent daca acesta este penal, civil, martial etc. Evident, o privire atenta va remarca ca sistemul juridic european a preluat mare parte din aceste „chei”. Privind in urma, acum realizez ca sora bunicii mele a fost o adoptata, care, primind o identitate noua, nu a mai fost atat de fericita cu asumarea viatii ei anterioare, pacatoase. Probabil ca bunica mea s-a suparat fara motiv pe sora ei pentru ce a zis aceasta.

Acum, privesc mai detasat fosti colegi care in valtoarea politica a contemporanului mizer in care ne petrecem zilele, au schimbat barca politica. Evident, ei, ca adoptati, trebuie sa asculte de patriarhul familiei in care au intrat si, pe cat posibil, sa uite ca m-au cunoscut candva sau au avut de a face cu liberalismul, cu liberalii sau cu penelismul. Prin urmare, daca un fost coleg din comisia de IT a partidului a trecut la concurenta, iar acum are atributii in gestionarea proiectului eRomania, un proiect ambitios, ar trebui sa ma supar pe el, caci acest proiect necesar este gestionat prost si ma duce cu gandul la achizitii de genti pentru Ebe si Elene? El este doar un ADOPTAT, la urma urmei…

Tiberiu Socaciu

comentator

Postat de pe data de 25 mai, 2010 in categoria Civism, Divertisment, IT. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,054 ori.

Publica un raspuns