Revoluţia din 1956 de la Budapesta i-a făcut pe mulţi români să spere. Aşa scriu istoricii, dar mai ales aşa vorbesc bătrânii. Mulţi au crezut atunci că regimul comunist ar putea fi îmblănzit. Dar nu a fost aşa. Sovieticii şi-au arătat o dată în plus puterea şi influenţa în zonă, au înăbuşit Revoluţia ungară şi au repus trenul comunist pe şine. La noi, cică s-a făcut linişte pentru o vreme, însă regimul şi capii acestuia nu au putut uita că o mână de oameni au încercat să readucă pluripartidismul în ţară. Slugile comuniste i-au căutat, iau arestat, i-au condamnat şi pe câţiva din ei i-au şi lichidat. În total au fost 57 de condamnari, români şi unguri deopotrivă. Procurorul care a pus concluziile de condamnare pentru „insurecţie armată”, susţine avocatul Kincses Elod, era un fost argat cu nume unguresc, care nu s-a sfiit însă, pentru parvenire, să-şi înfunde şi conaţionalii. Se întâmpla prin 1958. După 52 de ani Curtea de Apel Cluj a admis cererea de revizuire a sentinţei prin care cei 57 fuseseră condamnaţi. „A fost anulată sentinţa şi s-a pronunţat o nouă hotărâre de achitare a tuturor inculpaţilor”, a declarat avocatul Kincses Elod, care a susţinut în faţa judecătorilor, în calitate de reprezentant al surorii lui Aladar Szoboszlai, unul din condamnaţii la moarte din acest dosar, că regimul comunist a fost condamnat şi considerat inuman inclusiv prin Raportul Tismăneanu, iar Justiţia Militară din acele vremuri a fost folosită pentru distrugerea fizică a celor care îndrăzneau să gândească altfel. „Justiţia militară nu cunoştea că regimul comunist este atât de inuman pentru cp inumanitatea regimului comunist era secret de stat”, a mai declarat avocatul târgumureşean, care spune însă că hotărârea Curţii de Apel Cluj vine foarte târziu pentru majoritatea celor condamnaţi în 1958. Asta pentru că, din cei 57 de condamnaţi, doar trei mai sunt în viaţă, 10 din ei fiind executaţi încă în 1958, probabil la Timişoara, fără a se şti însă nici astăzi unde au fost îngropaţi, iar pentru ceilalţi cei 52 de ani care au trecut de la condamnare până astăzi au însemnat prea mult. Cei trei supravieţuitori sunt, potrivit lui Kincses, călugărul Ervin Ferenc, stareţul mănăstirii Lăzarea, care a avut puterea să participe în urmă cu ceva vreme chiar la înmormântarea procurorului care l-a înfundat; Orban Peter şi Orban Etelka.
Pentru că sora lui Aladar Szoboszlai l-a mandatat pe avocatul Kincses să acţioneze statul român în judecată şi să ceară despăgubiri am putea fi tentaţi să credem că de fapt miza acestui proces ar fi fost una pecuniară. Chiar şi dacă aşa ar fi, nu trebuie să uităm însă un lucru: comunismul a fost o plagă care ne-a durut prea multă vreme să putem ierta aşa repede. Şi mai ales să uităm aşa repede. Iar dacă în România s-a putut să se restabilească dreptatea chiar şi după 52 de ani, trebuie, avem obligaţia chiar, să sperăm în continuare. Pentru că, în cele din urmă, uleiul tot se va alege de apă. Pentru unii însă prea târziu, dar nu şi pentru conştiinţa colectivă.

Comunismul a mai fost condamnat o dată

Revoluţia din 1956 de la Budapesta i-a făcut pe mulţi români să spere. Aşa scriu istoricii, dar mai ales aşa vorbesc bătrânii. Mulţi au crezut atunci că regimul comunist ar putea fi îmblănzit. Dar nu a fost aşa. Sovieticii şi-au arătat o dată în plus puterea şi influenţa în zonă, au înăbuşit Revoluţia ungară şi au repus trenul comunist pe şine. La noi, cică s-a făcut linişte pentru o vreme, însă regimul şi capii acestuia nu au putut uita că o mână de oameni au încercat să readucă pluripartidismul în ţară. Slugile comuniste i-au căutat, iau arestat, i-au condamnat şi pe câţiva din ei i-au şi lichidat. În total au fost 57 de condamnari, români şi unguri deopotrivă. Procurorul care a pus concluziile de condamnare pentru „insurecţie armată”, susţine avocatul Kincses Elod, era un fost argat cu nume unguresc, care nu s-a sfiit însă, pentru parvenire, să-şi înfunde şi conaţionalii. Se întâmpla prin 1958. După 52 de ani Curtea de Apel Cluj a admis cererea de revizuire a sentinţei prin care cei 57 fuseseră condamnaţi. „A fost anulată sentinţa şi s-a pronunţat o nouă hotărâre de achitare a tuturor inculpaţilor”, a declarat avocatul Kincses Elod, care a susţinut în faţa judecătorilor, în calitate de reprezentant al surorii lui Aladar Szoboszlai, unul din condamnaţii la moarte din acest dosar, că regimul comunist a fost condamnat şi considerat inuman inclusiv prin Raportul Tismăneanu, iar Justiţia Militară din acele vremuri a fost folosită pentru distrugerea fizică a celor care îndrăzneau să gândească altfel. „Justiţia militară nu cunoştea că regimul comunist este atât de inuman pentru cp inumanitatea regimului comunist era secret de stat”, a mai declarat avocatul târgumureşean, care spune însă că hotărârea Curţii de Apel Cluj vine foarte târziu pentru majoritatea celor condamnaţi în 1958. Asta pentru că, din cei 57 de condamnaţi, doar trei mai sunt în viaţă, 10 din ei fiind executaţi încă în 1958, probabil la Timişoara, fără a se şti însă nici astăzi unde au fost îngropaţi, iar pentru ceilalţi cei 52 de ani care au trecut de la condamnare până astăzi au însemnat prea mult. Cei trei supravieţuitori sunt, potrivit lui Kincses, călugărul Ervin Ferenc, stareţul mănăstirii Lăzarea, care a avut puterea să participe în urmă cu ceva vreme chiar la înmormântarea procurorului care l-a înfundat; Orban Peter şi Orban Etelka.
Pentru că sora lui Aladar Szoboszlai l-a mandatat pe avocatul Kincses să acţioneze statul român în judecată şi să ceară despăgubiri am putea fi tentaţi să credem că de fapt miza acestui proces ar fi fost una pecuniară. Chiar şi dacă aşa ar fi, nu trebuie să uităm însă un lucru: comunismul a fost o plagă care ne-a durut prea multă vreme să putem ierta aşa repede. Şi mai ales să uităm aşa repede. Iar dacă în România s-a putut să se restabilească dreptatea chiar şi după 52 de ani, trebuie, avem obligaţia chiar, să sperăm în continuare. Pentru că, în cele din urmă, uleiul tot se va alege de apă. Pentru unii însă prea târziu, dar nu şi pentru conştiinţa colectivă.

Postat de pe data de 18 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 800 ori.

2 Raspunsuri pentru “Comunismul a mai fost condamnat o dată”

  1. alexandru p spune:

    E o tema?

    • Adrian Giurgea spune:

      Care ar trebui să dea de gandit… Precum un tablou. La care te uiţi şi încerci să înţelegi. Sau altfel, o temă despre ce s-a gresit. Şi unde… Pentru a nu permite să se revină la acele vremuri când suprimarea fizică era cea mai simplă metodă de a scăpa de cineva…

Publica un raspuns