A fost mai întâi primul mandat. Fericire mare dincolo de Carpaţi. În sfârşit, la Târgu-Mureş, e primar român. Săptămânile trecute, un coleg de partid al primarului spunea, fără a-mi da dreptul să îi dezvălui numele, „numai noi ştim cât am furat atunci, cum le spuneam să se oprească să nu mai fure că nu mai puşcă buletinele cu numărul celor prezenţi la urne”. O fi fost sau nu o fi fost aşa, doar el şi probabil o mică trupă ştiu. Cert este că, la fel cum Nicolae Ceauşescu era purtat cu caleaşca de regina Marii Britanii, aşa şi Dorin Florea era văzut ca salvatorul românismului de la Târgu-Mureş. Un oraş în care până atunci, să fim cinstiţi, nu s-a făcut mai mult decât tărăboiul din martie 1990. Şi a fost primul mandat… Apoi, a venit al doilea. Plin de plângeri pe la diverse parchete, de ameninţări şi de răfuieli. Cu procese pierdute şi cu bani neînapoiaţi nici astăzi oraşului de edilul găsit vinovat de prejudicierea bugetului. Cu injurii şi atacuri la persoană. Cu un Eugen Nicolăescu gata-gata să se pupe pe gură cu primarul pe care l-a arătat atâta cu degetul. Un mandat în care Dorin Florea s-a plâns întruna că nu are noroc de un Consiliu care să îi facă după voie. Care să schimbe oraşul. S-au făcut ce-i drept nişte drumuri, s-a umblat la imagine şi Târgu-Mureşul arată chiar foarte bine. Un oraş european. La suprafaţă. S-a umblat spre final de mandat şi la imaginea lui Dorin Florea, iar aici marele merit a fost al lui Marius Paşcan, care a reuşit să detensioneze atmosfera dintre edil şi mai toată lumea. Au dispărut ca prin minune plângerile şi au apărut plângăcioşii. Florea s-a făcut cu un nou mandat. A jucat rolul victimei, l-a îmblânzit pe Teodor Giurgea care, după ce şi-a cerut scuze public, a ajuns iată director la Ape. Acum, aproape la jumătatea celui de-al treilea mandat, Florea are practic tot ce şi-a dorit: un Consiliu care votează aşa cum îşi doreşte, o presă subjugată economic prin contractele care o ţin pe linia de plutire, doi viceprimari servili. Cu toate acestea, nimic notabil ca realizări edilitare. Vorbe despre mutatul gării, vorbe despre acoperitul Poclosului, vorbe despre extinderea Zoo, vorbe despre drumul prin pădure, vorbe despre un alt pod peste Mureş, vorbe despre revigorarea stadionului… Vorbe. Sau nu, pardon. Este şi o mare realizare: în plină criză financiară amanetează oraşul cu o serie de credite votate desigur de Consiliul Local, nu de el, fără a avea vreo garanţie că acest lucru este cea mai bună soluţie. Dar Consiliul acţionează aşa cum îi cere edilul şi edilul conduce oraşul… Încă doi ani. Între timp se decide ce pas urmează a face. Deocamdată se zvoneşte că vrea judeţul. De ce? Pentru că acolo nivelul de îndatorare este mult prea mic, iar cu un credit ar putea amaneta întreg judeţul.

Cu toate astea, Florea rămâne în mentalul colectiv „stăpânul” şi ia totul. Dovada este articolul despre „bulinele roşii” cu care stă în buzunar în loc să le pună la vedere pe blocurile cu risc seismic. Am observat că este cel mai citit. Şi nu din cauza blocurilor cu risc seismic, blocuri despre care a scris toată presa. Ci pentru că Florea e „stăpânul”. Trezeşte încă interesul multora şi „vinde”. Florea este o marfă bună şi aduce în continuare voturi. El ştie asta, dar probabil încă nu i-a spus nimeni că trebuie să îşi schimbe strategia. Dar nu e prea târziu. Şi, dacă vom trece cu bine de criză, probabil în campania electorală va reuşi să acopere cu alte vorbe vorbele neacoperite în fapte. Pentru că de fapt asta e politica. O continuă vorbărie.

Florea e „stăpânul” şi „ia tot”

A fost mai întâi primul mandat. Fericire mare dincolo de Carpaţi. În sfârşit, la Târgu-Mureş, e primar român. Săptămânile trecute, un coleg de partid al primarului spunea, fără a-mi da dreptul să îi dezvălui numele, „numai noi ştim cât am furat atunci, cum le spuneam să se oprească să nu mai fure că nu mai puşcă buletinele cu numărul celor prezenţi la urne”. O fi fost sau nu o fi fost aşa, doar el şi probabil o mică trupă ştiu. Cert este că, la fel cum Nicolae Ceauşescu era purtat cu caleaşca de regina Marii Britanii, aşa şi Dorin Florea era văzut ca salvatorul românismului de la Târgu-Mureş. Un oraş în care până atunci, să fim cinstiţi, nu s-a făcut mai mult decât tărăboiul din martie 1990. Şi a fost primul mandat… Apoi, a venit al doilea. Plin de plângeri pe la diverse parchete, de ameninţări şi de răfuieli. Cu procese pierdute şi cu bani neînapoiaţi nici astăzi oraşului de edilul găsit vinovat de prejudicierea bugetului. Cu injurii şi atacuri la persoană. Cu un Eugen Nicolăescu gata-gata să se pupe pe gură cu primarul pe care l-a arătat atâta cu degetul. Un mandat în care Dorin Florea s-a plâns întruna că nu are noroc de un Consiliu care să îi facă după voie. Care să schimbe oraşul. S-au făcut ce-i drept nişte drumuri, s-a umblat la imagine şi Târgu-Mureşul arată chiar foarte bine. Un oraş european. La suprafaţă. S-a umblat spre final de mandat şi la imaginea lui Dorin Florea, iar aici marele merit a fost al lui Marius Paşcan, care a reuşit să detensioneze atmosfera dintre edil şi mai toată lumea. Au dispărut ca prin minune plângerile şi au apărut plângăcioşii. Florea s-a făcut cu un nou mandat. A jucat rolul victimei, l-a îmblânzit pe Teodor Giurgea care, după ce şi-a cerut scuze public, a ajuns iată director la Ape. Acum, aproape la jumătatea celui de-al treilea mandat, Florea are practic tot ce şi-a dorit: un Consiliu care votează aşa cum îşi doreşte, o presă subjugată economic prin contractele care o ţin pe linia de plutire, doi viceprimari servili. Cu toate acestea, nimic notabil ca realizări edilitare. Vorbe despre mutatul gării, vorbe despre acoperitul Poclosului, vorbe despre extinderea Zoo, vorbe despre drumul prin pădure, vorbe despre un alt pod peste Mureş, vorbe despre revigorarea stadionului… Vorbe. Sau nu, pardon. Este şi o mare realizare: în plină criză financiară amanetează oraşul cu o serie de credite votate desigur de Consiliul Local, nu de el, fără a avea vreo garanţie că acest lucru este cea mai bună soluţie. Dar Consiliul acţionează aşa cum îi cere edilul şi edilul conduce oraşul… Încă doi ani. Între timp se decide ce pas urmează a face. Deocamdată se zvoneşte că vrea judeţul. De ce? Pentru că acolo nivelul de îndatorare este mult prea mic, iar cu un credit ar putea amaneta întreg judeţul.

Cu toate astea, Florea rămâne în mentalul colectiv „stăpânul” şi ia totul. Dovada este articolul despre „bulinele roşii” cu care stă în buzunar în loc să le pună la vedere pe blocurile cu risc seismic. Am observat că este cel mai citit. Şi nu din cauza blocurilor cu risc seismic, blocuri despre care a scris toată presa. Ci pentru că Florea e „stăpânul”. Trezeşte încă interesul multora şi „vinde”. Florea este o marfă bună şi aduce în continuare voturi. El ştie asta, dar probabil încă nu i-a spus nimeni că trebuie să îşi schimbe strategia. Dar nu e prea târziu. Şi, dacă vom trece cu bine de criză, probabil în campania electorală va reuşi să acopere cu alte vorbe vorbele neacoperite în fapte. Pentru că de fapt asta e politica. O continuă vorbărie.

Postat de pe data de 7 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,228 ori.

12 Raspunsuri pentru “Florea e „stăpânul” şi „ia tot””

  1. Raul spune:

    Florea e no. 1. Votat pe viata de noi toti! Muriti de ciuda, voi, restul!

  2. Albu Ionel spune:

    Draga Adi tu acum ai descoperit toate astea? Hai sa fim seriosi…dupa 10 ani de minciuna toata lumea tace. Furtuna se va dezlantui doar cand distinsul personaj nu va mai fi ales. Sa speram ca peste 2 ani.

  3. Salutare,
    Sper sa se trezeasca la viitoarele alegeri oamenii din targ si Florea sa nu mai fie ales, iar clica lui de trepadusi sa dispara. Din punctul meu de vedere acest primar are un punct negru cat China.
    Nu stiu ce alternative ar putea exista… Vom vedea

  4. Marius R. spune:

    Eu unul inca astept o analiza impartiala a activitatii primarului. Cea de mai sus e evident partinitoare. Daca se purcedea la „mutatul gării, acoperitul Poclosului, extinderea Zoo, drumul prin pădure, un alt pod peste Mureş, revigorarea stadionului” stimabilul de mai sus s-ar fi intrebat retoric „da, dar cine a primit contractul de revigorare?” sau „de asta avem noi nevoie in vreme de criza, un alt pod peste poclos?”
    Dar ma rog, si aceasta e o perspectiva.

    • Adrian Giurgea spune:

      Stimate cititorule, este o analiza fara patima. Dacă aş fi vrut să fiu pătimaş, ar fi fost altceva. Aş fi scris despre mult mai multe. Poate şi despre banii pe care oraşul i-a pierdut în urma procesului cu MTS Company, unde au fost acuzaţii grave la adresa edilului chiar din partea propriului său avocat. Nu am scris. Am vorbit doar de promisiunile electorale, de gargară şi de imagine. Cât despre proiectele cu pricina, măcar dacă s-ar fi făcut, indiferent cine le-ar fi executat! Pentru că e nevoie de dezvoltarea urbei. Cât despre pod, era unul peste Mureş şi e absolut necesar, indiferent că e sau nu criză. Dar pentru aşa ceva nu s-au găsit bani. Bine că s-a decis amanetarea oraşului pentru 90 de apartamente şi scoaterea unui dezvoltator imobiliar din criză…
      Poţi încerca tu însuţi să faci o analiză obiectivă a activităţii edilului şi să îmi spui şi mie care ar fi realizările a 10 ani de mandat. Aştept. Mersi.

      • Marius R. spune:

        „Poţi încerca tu însuţi să faci o analiză obiectivă a activităţii edilului şi să îmi spui şi mie care ar fi realizările a 10 ani de mandat. Aştept. Mersi.”

        O atitudine destul de evidenta din partea dumneavoastra pentru care am incetat a va urmari postarile.

        Ca sa nu asteptati prea mult, mai jos aveti un exemplu de analiza obiectiva, e adevarat, putin mai laborioasa decat articolul de mai sus, e drept, insa obiectiva dupa parerea mea.

        http://www.inmures.ro/2010/05/sesizare-legat-de-blocul-scump-asteapta-semnatari/

        Cu placere.

        • Adrian Giurgea spune:

          O atitudine corecta din partea ta, stimate cititor… dar totusi dezamagitoare. De ce? Pentru ca, locuitor al urbei cum esti domnia ta, puteai sa ma lamuresti „cum sta treaba” cu edilul. Eu imi exprim aici un punct de vedere, nu sunt anchetator… Deci, cand vii matale cu o analiza, mai vorbim. pana atunci, poti schimba linistit canalul, chiar fara telecomanda. ca eu raman partinitor.in viziunea ta. numai bine.

          • Dan Mașca spune:

            Adrian Giurgea,
            o vorba veche spune : Tonul face muzica.
            te asigur ca Marius R. este un locuitor deosebit al acestui tirg .

          • Adrian Giurgea spune:

            Dan, o fi si tonul si totul, dar atunci cand vrei ceva, arata si ca poti, nu veni doar cu „am incetat sa va mai citesc posturile”. Stii, unul pleaca, altul vine. Parerea mea. Eu sunt asa cum ma stii. Si nu ma schimb. Chiar daca nu mai citeste nimeni. Dar deocamdata citeste. Iar fiecare are dreptul sau la opinie. La alegere. La comentariu. Dupa ce ma lovesc de toti cei aflati pe functii care cred ca presa e un fel de carpa, vine si cititorul si ma baga in corzi. E dreptul lui. Dar a facut el ceva pentru a nu fi acum in aceasta situatie? A aratat el o solutie? NU! A cerut doar o analiza. Alta decat cea facuta de mine. Atunci de ce nu a cautat-o altundeva?! Sunt si altii care isi spun parerea. Ei probabil sunt pe gustul lui.

        • Adrian Giurgea spune:

          placerea e de partea ta…

  5. tgmuresean spune:

    tu ca jurnalist vrei sa spui ca nu ai scris niciodata „la comanda”? Vrei sa manipulezi si tu in interesul cuiva. a cui ? cel mai probabil vom vedea tot peste 2 ani. oare tu ca roman vei vota Borbely?

    • Adrian Giurgea spune:

      Stimate târgumureşean înainte de toate îţi spun că nu îţi stă bine deloc să te ascunzi în spatele unui nume general. Sunt circa 150.000 de târgumureşeni şi dacă îi luăm în calcul şi pe cei veniţi la studii sunt mult mai mulţi… Aşa că, ţi-ar fi stat mult mai bine să te identifici şi asta pentru că, cred eu, ar trebui să fim fiecare din noi mândri de numele ce îl purtăm…
      Am mai explicat pe un alt blog, al unui prieten, că da, nu am scris vreodată „la comandă”. Am făcut o şcoală şi chiar vreau să fac ceea ce am învăţat acolo că se cheamă presă. Nu trebuie însă să mă justific. Te asigur că dorm însă liniştit din perspectiva asta, ceea ce mă nelinişteşte sunt însă ameninţările subtile care le primesc din când în când. Dar nu mă tem.
      Şi, tocmai datorită acestor ameninţări, pot spune că ai dreptate pe undeva: în România e greu să faci presă. Pentru că interesele economice ale patronilor sunt mult superioare interesului general al cititorului. Află însă stimate târgumureşean că întotdeauna am pus întrebările celor despre care am scris sau care au fost în emisiunile mele în numele cititorilor şi al telespectatorilor. Pe mine, personal, nu mă interesează ce face nimeni! Pe mine ca jurnalist mă interesează însă tot ce mişcă şi ce implică interesul public.
      Dacă vorbim de românism şi candidaţii la Primăria Târgu-Mureş cred că ar fi momentul, măcar acum, să uităm de problemele etnice. Cred. Asta pentru că România şi Târgu-Mureş-ul au nevoie de dezvoltare, de perspective şi nu de români sau unguri. Au nevoie de cetăţeni europeni, care să pună umărul la dezvoltarea lor. A ţării şi a oraşului. Aşa că, da, dacă aş vota la Târgu-Mureş şi ar candida Borbely, cu un proiect viabil, probabil l-aş vota. L-aş fi votat şi pe Sandor Csegzi acum doi ani dacă votam şi dacă nu ar fi fost scos din jocul electoral în ograda UDMR. Pentru că, cred eu, trebuie să votăm oameni şi nu etnii. Trebuie să votăm cerebral şi nu visceral sau emoţional. Ţi-aş aminti doar un fapt istoric: românii la un moment dat şi-au dat seama că nu pot conduce spre bine ţara asta din cauza luptelor intestine şi a intereselor de grup şi l-au adus în România pe Carol I. A fost şansa şi norocul nostru. Greşesc?
      Înainte de a-ţi mulţumi pentru interesul acordat acestui articol, mai vreau să spun ceva: experimentul ce l-am făcut scriind testul despre Dorin Florea a dat rezultate. A demonstrat o dată în plus că numele chirurgului care conduce de 10 ani destinele urbei vinde bine. Aruncă o privire la rubrica cele mai citite articole… Aşadar, mulţumesc şi sper să nu te dezamăgesc, să vezi că nu scriu şi nici nu vorbesc la comandă. Spun mereu ceea ce îmi trece prin cap, chiar dacă ceea ce spun deranjează sau este o prostie.

Publica un raspuns