Nu cred în adoptarea legii lustraţiei. Adică mi-aş dori-o pusă în aplicare, cred că lipsa adoptării ei a atras o sumedenie de disfuncţionalităţi în organizarea societăţii, era indispensabilă în primii 10-15 ani după 1990, iar acum chiar dacă nu mai e chiar indispensabilă, pusă totuşi în aplicare ar produce o foarte bine-venită curăţenie în scena publică. Cu toate că a fost adoptată, nu cred în aplicarea ei. Motive:

1. CNSAS şi-a arătat slăbiciunea legislativă pe care este aşezată, neavând rol decât formal, de blamare morală a fostului colaborator.

2. După 10-15 ani, acum 20 chiar, opinia publică nu mai are atâta sete de răzbunare împotriva foştilor colaboratori. Nu că n-ar trebui, nu că sunt de blamat neapărat pentru asta, dar timpul e, în mod implacabil un puternic diluant pentru orice.

3. Încă nu văd magistraţi cu adevărat capabili să emită o sentinţă prin care, spre exemplu, să ridice unui fost securist dreptul de a candida, fie şi la şefia unei asociaţii de proprietari. 3.1 Sistemul de justiţie din România încă este bine ticsit de foşti colaboratori, poate chiar torţionari din vechiul regim. La fel se întâmplă în Poliţie, Jandarmerie, Serviciile Secrete aferente lor etc.

4. Dosarele importante, cum sunt cele ale liderilor de la vârf din politica românească sunt aproape sigur că au dispărut. Iar cele care n-au dispărut nu vor fi date publicităţii decât atunci când respectivii vor fi plecat din această lume. Câtă vreme n-au încetat din viaţă pot fi şantajaţi cu ele, aşa că de le-ai da publicităţii în loc să le foloseşti mult mai pragmatic? se vor gândi cei pe mâna cărora au încăput.

5. N-am văzut încă până la această oră, în cei 20 de ani scurşi de la Revoluţie, un om politic integru, onest şi mai ales perseverent pe această linie, a cărui principal program să fie deconspirarea foştilor turnători la Securitate.

Prin urmare, deşi repet faptul că mi-aş dori-o pusă în aplicare, personal nu cred că acest lucru se va întâmpla. Iar tuturor acelora care cred că mi-am pierdut timpul cu o prostie în timp ce ţara arde, le recomand cu căldură Gherla lui Paul Goma.

Legea ilustraţiei

Nu cred în adoptarea legii lustraţiei. Adică mi-aş dori-o pusă în aplicare, cred că lipsa adoptării ei a atras o sumedenie de disfuncţionalităţi în organizarea societăţii, era indispensabilă în primii 10-15 ani după 1990, iar acum chiar dacă nu mai e chiar indispensabilă, pusă totuşi în aplicare ar produce o foarte bine-venită curăţenie în scena publică. Cu toate că a fost adoptată, nu cred în aplicarea ei. Motive:

1. CNSAS şi-a arătat slăbiciunea legislativă pe care este aşezată, neavând rol decât formal, de blamare morală a fostului colaborator.

2. După 10-15 ani, acum 20 chiar, opinia publică nu mai are atâta sete de răzbunare împotriva foştilor colaboratori. Nu că n-ar trebui, nu că sunt de blamat neapărat pentru asta, dar timpul e, în mod implacabil un puternic diluant pentru orice.

3. Încă nu văd magistraţi cu adevărat capabili să emită o sentinţă prin care, spre exemplu, să ridice unui fost securist dreptul de a candida, fie şi la şefia unei asociaţii de proprietari. 3.1 Sistemul de justiţie din România încă este bine ticsit de foşti colaboratori, poate chiar torţionari din vechiul regim. La fel se întâmplă în Poliţie, Jandarmerie, Serviciile Secrete aferente lor etc.

4. Dosarele importante, cum sunt cele ale liderilor de la vârf din politica românească sunt aproape sigur că au dispărut. Iar cele care n-au dispărut nu vor fi date publicităţii decât atunci când respectivii vor fi plecat din această lume. Câtă vreme n-au încetat din viaţă pot fi şantajaţi cu ele, aşa că de le-ai da publicităţii în loc să le foloseşti mult mai pragmatic? se vor gândi cei pe mâna cărora au încăput.

5. N-am văzut încă până la această oră, în cei 20 de ani scurşi de la Revoluţie, un om politic integru, onest şi mai ales perseverent pe această linie, a cărui principal program să fie deconspirarea foştilor turnători la Securitate.

Prin urmare, deşi repet faptul că mi-aş dori-o pusă în aplicare, personal nu cred că acest lucru se va întâmpla. Iar tuturor acelora care cred că mi-am pierdut timpul cu o prostie în timp ce ţara arde, le recomand cu căldură Gherla lui Paul Goma.

Postat de pe data de 20 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 389 ori.

Publica un raspuns