Un copilaş de doi ani a murit înecat. La Ceuaşu de Câmpie. În curtea şcolii. A căzut într-o groapă plină cu apă de ploaie. Procurorii au declanşat o anchetă. Caută vinovaţii. Sătenii îl acuză pe directorul şcolii. Că nu a astupat groapa. De parcă el ar fi groparul şcolii unde s-a petrecut tragedia. Vină li se aduce şi părinţilor copilului. Pentru că l-au lăsat nesupravegheat. Să se joace. Într-un spaţiu care ar trebui să prezinte siguranţă maximă pentru orice copil. Nu este însă aşa în şcolile din satele româneşti. Aici niciodată nu ajung banii pentru a siguranţa copiilor. Şi nici pentru minima igienă. Cazul de la Ceuaşu de Câmpie nu este singular. Scriam anul trecut despre calea ferată care practic trece prin curtea unei şcoli din Mureş, pentru că Primăria şi IŞJ Mureş nu au dat banii necesari ridicării unui gard care să delimiteze curtea şcolii de şinele de tren. Până şi în Târgu-Mureş şcoala înseamnă de multe ori un adevărat atentat la integritatea copiilor. La Liceul de Artă, anul trecut, o grindă a căzut într-una din săli. Noroc că nu era nimeni în clasă la ora aceea. S-ar fi lăsat probabil cu mai mulţi morţi. Călin Călugăru a avut „tupeu” să ceară ajutor şi a vorbit presei despre incident. Nu mai este director. Unii spun că i se trage de la faptul că ar fi fost uns de pesedişti. Sunt însă mulţi alţi directori ca el, pedelişti, penelişti, udemerişti, care ar striga, dar cărora le e teamă. Şi care ar putea să ajungă în aceeaşi situaţie cu directorul de la Ceauşu. Pentru că şantierele din curţile şcolilor, acolo unde s-au deschis asemenea şantiere, nu se mai sfârşesc. Pentru că nu sunt bani. Copiii îşi fac necesităţile tot în gropi insalubre, în curte şi nu au apă să se spele pe mâini. Pericolul unor îmbolnăviri sau al unor accidente pândeşte la fiecare pas. Iar cei de la putere îşi permit să se afişeze la televizor sau la diverse chermeze cu maşini scumpe şi haine de la marile case de modă europene. Fac apel la solidaritate, dar nu dau nici măcar 10% din averile lor pentru a scoate satul şi şcoala românească din marasmul în care sunt afundate. Iar aleşii locali, ca şi cum ar fi fost trimişi în consiliile locale doar de cheflii, au grijă an de an să aloce bani pentru chefuri, publicitate şi materiale promoţionale, pentru diverse „zile” şi plâng că nu au bani pentru şcoli…

Între timp, printre mormanele de moloz, printre gropile umplute cu apă de ploaie, copiii se joacă… Şi mai şi mor…

Moartea din curtea şcolii

Un copilaş de doi ani a murit înecat. La Ceuaşu de Câmpie. În curtea şcolii. A căzut într-o groapă plină cu apă de ploaie. Procurorii au declanşat o anchetă. Caută vinovaţii. Sătenii îl acuză pe directorul şcolii. Că nu a astupat groapa. De parcă el ar fi groparul şcolii unde s-a petrecut tragedia. Vină li se aduce şi părinţilor copilului. Pentru că l-au lăsat nesupravegheat. Să se joace. Într-un spaţiu care ar trebui să prezinte siguranţă maximă pentru orice copil. Nu este însă aşa în şcolile din satele româneşti. Aici niciodată nu ajung banii pentru a siguranţa copiilor. Şi nici pentru minima igienă. Cazul de la Ceuaşu de Câmpie nu este singular. Scriam anul trecut despre calea ferată care practic trece prin curtea unei şcoli din Mureş, pentru că Primăria şi IŞJ Mureş nu au dat banii necesari ridicării unui gard care să delimiteze curtea şcolii de şinele de tren. Până şi în Târgu-Mureş şcoala înseamnă de multe ori un adevărat atentat la integritatea copiilor. La Liceul de Artă, anul trecut, o grindă a căzut într-una din săli. Noroc că nu era nimeni în clasă la ora aceea. S-ar fi lăsat probabil cu mai mulţi morţi. Călin Călugăru a avut „tupeu” să ceară ajutor şi a vorbit presei despre incident. Nu mai este director. Unii spun că i se trage de la faptul că ar fi fost uns de pesedişti. Sunt însă mulţi alţi directori ca el, pedelişti, penelişti, udemerişti, care ar striga, dar cărora le e teamă. Şi care ar putea să ajungă în aceeaşi situaţie cu directorul de la Ceauşu. Pentru că şantierele din curţile şcolilor, acolo unde s-au deschis asemenea şantiere, nu se mai sfârşesc. Pentru că nu sunt bani. Copiii îşi fac necesităţile tot în gropi insalubre, în curte şi nu au apă să se spele pe mâini. Pericolul unor îmbolnăviri sau al unor accidente pândeşte la fiecare pas. Iar cei de la putere îşi permit să se afişeze la televizor sau la diverse chermeze cu maşini scumpe şi haine de la marile case de modă europene. Fac apel la solidaritate, dar nu dau nici măcar 10% din averile lor pentru a scoate satul şi şcoala românească din marasmul în care sunt afundate. Iar aleşii locali, ca şi cum ar fi fost trimişi în consiliile locale doar de cheflii, au grijă an de an să aloce bani pentru chefuri, publicitate şi materiale promoţionale, pentru diverse „zile” şi plâng că nu au bani pentru şcoli…

Între timp, printre mormanele de moloz, printre gropile umplute cu apă de ploaie, copiii se joacă… Şi mai şi mor…

Postat de pe data de 25 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 326 ori.

1 Raspuns pentru “Moartea din curtea şcolii”

  1. florentin spune:

    De explozia de la scoala din Ibanesti isi mai aduce aminte cineva ? PSD era la putere, explozia de la o soba a daramat un zid al clasei, noroc ca nu erau cursuri. S-a facut o comisie a prefectului PSD si asa a ramas, nu am auzit ca cineva sa fie tras la raspundere, iar ISCIR nu a dorit sa faca comentarii…

Publica un raspuns