Inundaţiile. La fiece ploicică mai abundentă, ori săptămână cu ploi cuminţi, civilizate, dar perseverente, în România sunt inundaţii. Dacă nu case şi gospodării, măcar nişte zeci şi sute de hectare tot sunt afectate. Aţi văzut cam ce-a fost săptămâna asta, nu puteţi spune că s-a rupt cerul şi ne-a inundat de ploi, dar asta n-a însemnat că nu avem şi noi o mică inundaţie. Mergeţi pe E60 până pe la Iernut, iar în dreapta drumului veţi vedea şi vă veţi convinge.

Alunecările de teren. Exact aceeaşi poveste: parcă nu este an, de vreo două decenii încoace, în care presa mureşeană să nu relateze cum fug dealurile de la Sighişoara, cu tot cu cetatea medievală. Scriem, relatăm, lătrăm, iar caravana trece.

Drumurile. De când lucrez în presă, adică de vreo şase ani încoace, cred că am scris zeci, poate chiar sute de ştiri cu drumurile rupte de la Cerghid, Band şi Papiu Ilarian. În fiecare vară povestea se reia, amănuntul cel mai interesant fiind acela că toate cele trei drumuri ar trebui închise circulaţiei pentru că sunt un pericol pentru siguranţa oamenilor care le folosesc. De şase ani. Norocul nostru e că nu s-au întâmplat până acum tragedii. Intenţionat n-am vorbit de gropi pe drumuri încă nerupte, ori de construcţia de drumuri noi, pentru că la ce miniştrii ai transporturilor am avut, o dezbatere serioasă mi se pare o glumă. Proastă, dar glumă.

Energomur. Poate n-are chiar o aşa de mare cadenţă ca celelalte, dar subiectul apare la fel, în fiecare an, aşa că discutăm despre datorii, sistări ale furnizării apei, cine, unde şi de ce a redirecţionat banii noştri. Când se reia furnizarea apei, căpătăm un nou răgaz de spălat creierii şi memoria, până la următorul „incident” când brusc şi dintr-odată constatăm că Energomur e o problemă.

Aeroportul. Târând în spate o strategie conturată acum aproximativ zece ani, dar fără sorţi de izbândă din motive care au fost relatate de curând în fel şi chip, subiectul „puşcă” din când în când producând o horă în care intrăm toţi noi aceştia care lucrăm în presă. Rezolvare? Naiba ştie, las’ că vedem noi…

Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Un mamut de instituţie care necesită anual o finanţare consistentă, pe ici pe colo s-a mai reformat, descentralizat şi eficientizat de când a scăpat de conducerea celebrului domn Cătană, dar încă mai are mult de lucru. Aşa că, periodic, răzbat de acolo subiectele clasice despre cheltuirea dubioasă a banului public. Unele sunt subiecte reale, altele fabricate politic. Din a doua categorie, ultimul exemplu celebru a fost cel al ţigaretelor pentru asistaţi.

Drumul de ocolire. Aici iarăşi avem un clasic aparte. Discutăm de ani de zile de el, în unele perioade cu mintea mai aprinsă, alteori mai analitic, mai raţional, însă de fiecare dată fără rezultate palpabile. Dacă pentru fiecare cuvânt care s-a rostit într-o opinie legată de centură s-ar fi colectat câte 10 lei vărsaţi într-un cont special, ori aveam deja bani strânşi pentru construcţia ei, ori dragii de oameni politici îşi mai frânau apetitul faţă de acest subiect.

Şi ar mai fi: Combinatul Azomureş, pericolul reprezentat de batalurile de la Bicapa, aprovizionarea cu apă pe câmpie, retrocedarea clădirilor în care sunt găzduite unităţi de învăţământ, fantezia devierii căii ferate în afara Tîrgu-Mureşului etc. Discutăm despre aceste subiecte de ani, despre unele de zeci de ani (de pildă proiectul de eficientizare a traficului în Tîrgu-Mureş, lăsat moştenire de regimul comunist), tocmai pentru că 1. în continuare bugetele de investiţii sunt jefuite anual (sunt înarmat cu exemple din orice domeniu) şi 2. avem clasa politică incompetentă pe care o avem.

Oldies but goldies – subiecte de presă

Inundaţiile. La fiece ploicică mai abundentă, ori săptămână cu ploi cuminţi, civilizate, dar perseverente, în România sunt inundaţii. Dacă nu case şi gospodării, măcar nişte zeci şi sute de hectare tot sunt afectate. Aţi văzut cam ce-a fost săptămâna asta, nu puteţi spune că s-a rupt cerul şi ne-a inundat de ploi, dar asta n-a însemnat că nu avem şi noi o mică inundaţie. Mergeţi pe E60 până pe la Iernut, iar în dreapta drumului veţi vedea şi vă veţi convinge.

Alunecările de teren. Exact aceeaşi poveste: parcă nu este an, de vreo două decenii încoace, în care presa mureşeană să nu relateze cum fug dealurile de la Sighişoara, cu tot cu cetatea medievală. Scriem, relatăm, lătrăm, iar caravana trece.

Drumurile. De când lucrez în presă, adică de vreo şase ani încoace, cred că am scris zeci, poate chiar sute de ştiri cu drumurile rupte de la Cerghid, Band şi Papiu Ilarian. În fiecare vară povestea se reia, amănuntul cel mai interesant fiind acela că toate cele trei drumuri ar trebui închise circulaţiei pentru că sunt un pericol pentru siguranţa oamenilor care le folosesc. De şase ani. Norocul nostru e că nu s-au întâmplat până acum tragedii. Intenţionat n-am vorbit de gropi pe drumuri încă nerupte, ori de construcţia de drumuri noi, pentru că la ce miniştrii ai transporturilor am avut, o dezbatere serioasă mi se pare o glumă. Proastă, dar glumă.

Energomur. Poate n-are chiar o aşa de mare cadenţă ca celelalte, dar subiectul apare la fel, în fiecare an, aşa că discutăm despre datorii, sistări ale furnizării apei, cine, unde şi de ce a redirecţionat banii noştri. Când se reia furnizarea apei, căpătăm un nou răgaz de spălat creierii şi memoria, până la următorul „incident” când brusc şi dintr-odată constatăm că Energomur e o problemă.

Aeroportul. Târând în spate o strategie conturată acum aproximativ zece ani, dar fără sorţi de izbândă din motive care au fost relatate de curând în fel şi chip, subiectul „puşcă” din când în când producând o horă în care intrăm toţi noi aceştia care lucrăm în presă. Rezolvare? Naiba ştie, las’ că vedem noi…

Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Un mamut de instituţie care necesită anual o finanţare consistentă, pe ici pe colo s-a mai reformat, descentralizat şi eficientizat de când a scăpat de conducerea celebrului domn Cătană, dar încă mai are mult de lucru. Aşa că, periodic, răzbat de acolo subiectele clasice despre cheltuirea dubioasă a banului public. Unele sunt subiecte reale, altele fabricate politic. Din a doua categorie, ultimul exemplu celebru a fost cel al ţigaretelor pentru asistaţi.

Drumul de ocolire. Aici iarăşi avem un clasic aparte. Discutăm de ani de zile de el, în unele perioade cu mintea mai aprinsă, alteori mai analitic, mai raţional, însă de fiecare dată fără rezultate palpabile. Dacă pentru fiecare cuvânt care s-a rostit într-o opinie legată de centură s-ar fi colectat câte 10 lei vărsaţi într-un cont special, ori aveam deja bani strânşi pentru construcţia ei, ori dragii de oameni politici îşi mai frânau apetitul faţă de acest subiect.

Şi ar mai fi: Combinatul Azomureş, pericolul reprezentat de batalurile de la Bicapa, aprovizionarea cu apă pe câmpie, retrocedarea clădirilor în care sunt găzduite unităţi de învăţământ, fantezia devierii căii ferate în afara Tîrgu-Mureşului etc. Discutăm despre aceste subiecte de ani, despre unele de zeci de ani (de pildă proiectul de eficientizare a traficului în Tîrgu-Mureş, lăsat moştenire de regimul comunist), tocmai pentru că 1. în continuare bugetele de investiţii sunt jefuite anual (sunt înarmat cu exemple din orice domeniu) şi 2. avem clasa politică incompetentă pe care o avem.

Postat de pe data de 21 mai, 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 221 ori.

Publica un raspuns