Francezii, care îi admiră lucrările, alături de alţi iubitori de frumos din lumea întreagă, l-au supranumit „părintele artei vegetale”, iar Ioan Astăluş, pentru că despre el este vorba, nu se opreşte să îi fascineze cu lucrările sale, unele din ele făcute la minut, altele scoase la lumină după luni de muncă, dar toate incredibil de mici. „Practic nu fac altceva decât ceea ce înaintaşii mei celebri şi geniali au spus că de fapt nu facem altceva decât să înlăturăm ceea ce e de prisos în material. Fiecare copac ascunde o statuie, fiecare bucată de piatră ascunde un chip, fiecare sâmbure ascunde ceva”, spune Ioan Astăluş scoţând din „cutia cu maimuţe”, cum îşi numeşte el cutia cu sâmburi, câteva din ultimele sale lucrări. „Am plecat de la premisa că, dacă un sâmbure nu a avut şansa să încolţească, să rodească şi să dea viaţă altei plante, unui alt copac, atunci i-am creat eu şansa să devină altceva, să devină un chip. De fapt, în toate lucrurile există un chip”, explică artistul de la Târgu-Mureş care sculptează în special figuri umane în castane, boabe de orez, sâmburi de măslină sau în boabe de fasole. „Descopăr în etape diferite materiale care îmi convin. Când spun că îmi convin, mă refer ori la textura materialului, ori la uşurinţa cu care se ciopleşte sau greutatea cu care se ciopleşte şi detaliile pe care le pot executa. La un moment dat am avut chiar o pasiune dusă la extrem pentru castane. Castana este un material sensibil, are culoarea şi textura fildeşului. Este un fildeş vegetal”, povesteşte Ioan Astăluş care a reuşit în urmă cu câiva ani să cioplească schipul lui Ioan Botezătorul într-o castană în doar 57 de secunde. „Am avut această aplecare spre castană după care am trecut prin aproape tot ce se cheamă seminţele germinabile mazăre, fasole, fistic şi orez. Orezul mi-a dat mari bătăi de cap pentru că se selectează foarte greu, mai ales orezul decorticat, care este în comerţ, pentru că textura sa îmi convine, dar din păcate este foarte friabil. E de ajuns să lucrezi o săptămână la un bob de orez după care să se spargă după care să distrugi munca de sute de ore”, mai adaugă artistul plastic mureşean care spune că a avut circa 200 de încercări până a reuşit să descopere chipul lui Mihai Eminescu într-un bob de orez, iar acum se pregăteşte să „sculpteze” imaginea poetului nepereche într-un bob de mac.
Ioan Astăluş spune că după castană a descoperit o adevărată pasiune pentru sâmburele de măsline. „Prin uscare şi prin dificultatea cu care se cioplesc parcă pot să îmi dea satisfacţii mai mari, iar detaliile sunt mult mai evidente. Mai ales că, la prima vedere, sâmburele de măslină chiar seamănă cu un cap văzut din spate, are textura unor plete”, explică sculptorul de la Târgu-Mureş care s-a pus pe cioplit în sâmburi de măslină chipuri de daci, iar pe 1 Decembrie 2009 a donat Muzeului Unirii din Alba Iulia 24 de soldaţi ai lui Decebal.
Pentru a aduce la lumină toate aceste sculpturi miniaturale, Astăluş are nevoie de dălţi speciale pe care şi le realizează singur. „Cioplesc cu bisturie chirurgicale prelucrate. Le iau la pâslă la polizot şi le modific întratât încât la un moment dat chiar mă tem că le distrug calităţile. Am descoperit o treabă deosebit de benefică pentru mine şi îmi fac dălţi din ace de seringă”, spune artistul care, în ciuda atracţiei sale spre lucrările vizibile mai degrabă cu lupa decât cu ochiul liber, nu a renunţat nici la sculptura monumentală. „Acum lucrez la o sculptură lângă lacul de la Drăculea Bandului, iar în vară vom organiza o tabără de sculptură unde vom ciopli butuci de stejari, iar în toamnă voi face o tabără de sculptură la Gâmbuţ unde voi deschide şi casa memorială Sever Suciu”, dezvăluie artistul mureşean care îşi aminteşte că primul material pe care l-a modelat a fost lutul de pe sfecla de zahăr, în copilărie, când, părinţii săi ieşeau la câmp să lucreze porţia de la CAP.
Sâmburi cu chip de om
Francezii, care îi admiră lucrările, alături de alţi iubitori de frumos din lumea întreagă, l-au supranumit „părintele artei vegetale”, iar Ioan Astăluş, pentru că despre el este vorba, nu se opreşte să îi fascineze cu lucrările sale, unele din ele făcute la minut, altele scoase la lumină după luni de muncă, dar toate incredibil de mici. „Practic nu fac altceva decât ceea ce înaintaşii mei celebri şi geniali au spus că de fapt nu facem altceva decât să înlăturăm ceea ce e de prisos în material. Fiecare copac ascunde o statuie, fiecare bucată de piatră ascunde un chip, fiecare sâmbure ascunde ceva”, spune Ioan Astăluş scoţând din „cutia cu maimuţe”, cum îşi numeşte el cutia cu sâmburi, câteva din ultimele sale lucrări. „Am plecat de la premisa că, dacă un sâmbure nu a avut şansa să încolţească, să rodească şi să dea viaţă altei plante, unui alt copac, atunci i-am creat eu şansa să devină altceva, să devină un chip. De fapt, în toate lucrurile există un chip”, explică artistul de la Târgu-Mureş care sculptează în special figuri umane în castane, boabe de orez, sâmburi de măslină sau în boabe de fasole. „Descopăr în etape diferite materiale care îmi convin. Când spun că îmi convin, mă refer ori la textura materialului, ori la uşurinţa cu care se ciopleşte sau greutatea cu care se ciopleşte şi detaliile pe care le pot executa. La un moment dat am avut chiar o pasiune dusă la extrem pentru castane. Castana este un material sensibil, are culoarea şi textura fildeşului. Este un fildeş vegetal”, povesteşte Ioan Astăluş care a reuşit în urmă cu câiva ani să cioplească schipul lui Ioan Botezătorul într-o castană în doar 57 de secunde. „Am avut această aplecare spre castană după care am trecut prin aproape tot ce se cheamă seminţele germinabile mazăre, fasole, fistic şi orez. Orezul mi-a dat mari bătăi de cap pentru că se selectează foarte greu, mai ales orezul decorticat, care este în comerţ, pentru că textura sa îmi convine, dar din păcate este foarte friabil. E de ajuns să lucrezi o săptămână la un bob de orez după care să se spargă după care să distrugi munca de sute de ore”, mai adaugă artistul plastic mureşean care spune că a avut circa 200 de încercări până a reuşit să descopere chipul lui Mihai Eminescu într-un bob de orez, iar acum se pregăteşte să „sculpteze” imaginea poetului nepereche într-un bob de mac.
Ioan Astăluş spune că după castană a descoperit o adevărată pasiune pentru sâmburele de măsline. „Prin uscare şi prin dificultatea cu care se cioplesc parcă pot să îmi dea satisfacţii mai mari, iar detaliile sunt mult mai evidente. Mai ales că, la prima vedere, sâmburele de măslină chiar seamănă cu un cap văzut din spate, are textura unor plete”, explică sculptorul de la Târgu-Mureş care s-a pus pe cioplit în sâmburi de măslină chipuri de daci, iar pe 1 Decembrie 2009 a donat Muzeului Unirii din Alba Iulia 24 de soldaţi ai lui Decebal.
Pentru a aduce la lumină toate aceste sculpturi miniaturale, Astăluş are nevoie de dălţi speciale pe care şi le realizează singur. „Cioplesc cu bisturie chirurgicale prelucrate. Le iau la pâslă la polizot şi le modific întratât încât la un moment dat chiar mă tem că le distrug calităţile. Am descoperit o treabă deosebit de benefică pentru mine şi îmi fac dălţi din ace de seringă”, spune artistul care, în ciuda atracţiei sale spre lucrările vizibile mai degrabă cu lupa decât cu ochiul liber, nu a renunţat nici la sculptura monumentală. „Acum lucrez la o sculptură lângă lacul de la Drăculea Bandului, iar în vară vom organiza o tabără de sculptură unde vom ciopli butuci de stejari, iar în toamnă voi face o tabără de sculptură la Gâmbuţ unde voi deschide şi casa memorială Sever Suciu”, dezvăluie artistul mureşean care îşi aminteşte că primul material pe care l-a modelat a fost lutul de pe sfecla de zahăr, în copilărie, când, părinţii săi ieşeau la câmp să lucreze porţia de la CAP.
