De cativa ani, imi petrec cate o saptamana la Borsec. Deh, statiunea nu mai e cea fost, totul se naruie (sunt si explicatii, dar nu vreau acum sa dezbat aceasta problema). Parca nici fabrica de imbuteliere nu se simte foarte bine, desi e singurul obiectiv industrial pe o raza de cativa kilometri buni… Acum doi ani ne era frica sa urcam pe versantul nordic al statiunii, caci erau vreo 2-3 TAF-uri care misunau aproape tot timpul. Cu mintea mea mica, calculand 4-5 drujbari la un TAF, mi-a dat un volum al populatiei de tapinari prinsi in febra defrisarii deosebit de suparatoare prin valoare.
Acum un an, la vizita mea la Borsec am ramas socat de rezultatul „exploatarii” forestiere. De unde cateva minipoienite, acum am gasit maxipoieni, in care incepi sa te plictisesti, caci zmeurisul nu a apucat inca sa invadeze spatiul eliberat. In schimb, timp de o saptamana nu am vazut nici un TAF si am auzit doar o singura data o drujba solitara haraind. Probabil ca din cauza lipsei de utilaje zgomotoase, de oameni veseli (nu comentam motivele veseliei, dar ea e specifica muncilor grele, energetice) la munca forestiera, baieteii aia maro, plantigrazi au coborat de la mia lor de metri pana pe la optsutele pe care-l strabateam. Nu cred ca trebuie sa va spun, ca desi eram 5 adulti pe langa cei 3 copii, am luat-o la vale cu o graba de nepovestit.
M-am gandit ca s-a terminat etapa de exploatare si ma gandeam deja cum va decurge intalnirea de gradul III a anului in curs. Cand colo, ce citesc azi la http://www.financiarul.ro/2010/06/09/udrea-taie-opt-hectare-de-padure-din-borsec-pentru-o-partie-de-schi-contractul-gras-a-ajuns-la-cine-trebuia/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Financiarul+%28Financiarul%29: „Udrea taie opt hectare de pădure din Borsec pentru o pârtie de schi. Contractul gras a ajuns la… “cine trebuia” !”. Inseamna ca anul acesta scap de urs, iar la anul, s-ar putea sa caut padurea in alta parte, nu la Borsec.
Tiberiu Socaciu
comentator
Acolo unde ne-am intalnit cu ursul
De cativa ani, imi petrec cate o saptamana la Borsec. Deh, statiunea nu mai e cea fost, totul se naruie (sunt si explicatii, dar nu vreau acum sa dezbat aceasta problema). Parca nici fabrica de imbuteliere nu se simte foarte bine, desi e singurul obiectiv industrial pe o raza de cativa kilometri buni… Acum doi ani ne era frica sa urcam pe versantul nordic al statiunii, caci erau vreo 2-3 TAF-uri care misunau aproape tot timpul. Cu mintea mea mica, calculand 4-5 drujbari la un TAF, mi-a dat un volum al populatiei de tapinari prinsi in febra defrisarii deosebit de suparatoare prin valoare.
Acum un an, la vizita mea la Borsec am ramas socat de rezultatul „exploatarii” forestiere. De unde cateva minipoienite, acum am gasit maxipoieni, in care incepi sa te plictisesti, caci zmeurisul nu a apucat inca sa invadeze spatiul eliberat. In schimb, timp de o saptamana nu am vazut nici un TAF si am auzit doar o singura data o drujba solitara haraind. Probabil ca din cauza lipsei de utilaje zgomotoase, de oameni veseli (nu comentam motivele veseliei, dar ea e specifica muncilor grele, energetice) la munca forestiera, baieteii aia maro, plantigrazi au coborat de la mia lor de metri pana pe la optsutele pe care-l strabateam. Nu cred ca trebuie sa va spun, ca desi eram 5 adulti pe langa cei 3 copii, am luat-o la vale cu o graba de nepovestit.
M-am gandit ca s-a terminat etapa de exploatare si ma gandeam deja cum va decurge intalnirea de gradul III a anului in curs. Cand colo, ce citesc azi la http://www.financiarul.ro/2010/06/09/udrea-taie-opt-hectare-de-padure-din-borsec-pentru-o-partie-de-schi-contractul-gras-a-ajuns-la-cine-trebuia/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+Financiarul+%28Financiarul%29: „Udrea taie opt hectare de pădure din Borsec pentru o pârtie de schi. Contractul gras a ajuns la… “cine trebuia” !”. Inseamna ca anul acesta scap de urs, iar la anul, s-ar putea sa caut padurea in alta parte, nu la Borsec.
Tiberiu Socaciu
comentator
