Scriam aici în urmă cu câteva zile de avântul pe care o ia şi mai cu seamă o poate lua discursul naţionalist în vreme de criză. Fie că e maghiar, român sau de altă naţionalitate, asta are mai puţină importanţă.

Dacă atunci arătam problema, acum e rândul să arăt şi modelele de bună practică. Citesc aici ştirea cum că nişte tineri maghiari au protestat paşnic împotriva de acum celebrului Szegedi Csanád, reprezentantul în România al extremiştilor unguri din politica de la Budapesta grupaţi în formaţiunea Jobbik. E îmbucurător să vezi că mai sunt minţi lucide care protestează împotriva unor politicieni iresponsabili care nădăjduiesc să redeseneze graniţe, iar prin asta să alimenteze cu combustibil un conflict care în urmă cu doar 20 de ani se derula în stradă, cu bâte, sticle, morţi şi un oraş dezolant lăsat în urmă.

Tot în contextul acesta nu pot să nu amintesc de altă întreprindere de sorginte maghiară, din Transilvania, care m-a surprins într-un mod extrem de plăcut. Este vorba de un grup virtual creat în reţeaua Facebook denumit Group of Hungarians and Romanians who DO NOT hate each other, care a strâns în scurt timp peste 2.500 de aderenţi în genere din judeţele transilvane, între care mulţi români. Fac precizarea aparent puerilă pentru că de obicei românul de rând respinge orice iniţiativă civică maghiară, înainte să se poată dumiri dacă-i bună ori slabă.

Sunt două exemple de bună practică, exemple că se poate şi altfel, că există variantă alternativă la încrâncenare.

Se poate şi altfel

Scriam aici în urmă cu câteva zile de avântul pe care o ia şi mai cu seamă o poate lua discursul naţionalist în vreme de criză. Fie că e maghiar, român sau de altă naţionalitate, asta are mai puţină importanţă.

Dacă atunci arătam problema, acum e rândul să arăt şi modelele de bună practică. Citesc aici ştirea cum că nişte tineri maghiari au protestat paşnic împotriva de acum celebrului Szegedi Csanád, reprezentantul în România al extremiştilor unguri din politica de la Budapesta grupaţi în formaţiunea Jobbik. E îmbucurător să vezi că mai sunt minţi lucide care protestează împotriva unor politicieni iresponsabili care nădăjduiesc să redeseneze graniţe, iar prin asta să alimenteze cu combustibil un conflict care în urmă cu doar 20 de ani se derula în stradă, cu bâte, sticle, morţi şi un oraş dezolant lăsat în urmă.

Tot în contextul acesta nu pot să nu amintesc de altă întreprindere de sorginte maghiară, din Transilvania, care m-a surprins într-un mod extrem de plăcut. Este vorba de un grup virtual creat în reţeaua Facebook denumit Group of Hungarians and Romanians who DO NOT hate each other, care a strâns în scurt timp peste 2.500 de aderenţi în genere din judeţele transilvane, între care mulţi români. Fac precizarea aparent puerilă pentru că de obicei românul de rând respinge orice iniţiativă civică maghiară, înainte să se poată dumiri dacă-i bună ori slabă.

Sunt două exemple de bună practică, exemple că se poate şi altfel, că există variantă alternativă la încrâncenare.

Postat de pe data de 18 iun., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 215 ori.

Publica un raspuns