Locuim în orașul fără centuri. În orașul în care traficul greu este interzis. Atenție, n-am spus că nu circulă camioane, ci doar că le este interzis. Venind de la Sighișoara, ca să ajungă în cartierul Tudor, un camion ar cam trebui să învețe să zboare, ceea ce firește că n-are cum. Dar s-a inaugurat un parc de biciclete. Tres bien! Să vedem pe unde vor cicula, pentru că nici ele bicicletele n-au o viață mai bună decât camioanele. Ele bicicletele sunt invitate să fie pedalate la platou, unde se găsește singura și groaznica pistă pentru biciclete clădită din pișcoturile Valpetului. Grozavă întreprindere, făcută foarte probabil de cineva care nu s-a suit veci în spatele unui ghidon. Iar dacă vrei să intri în centru și-ți permiți obrăznicia să vi cu bicicleta trebuie să știi stimabile că ești cât se poate de amendabil, grație unei hotărâri de consiliu care-ți interzice această cutezanță. Altă bizarerie. Totuși, poți să-ți asumi riscul acesta și să ajungi la Biblioteca Județeană, de pildă, unde autoritățile (ale aceluiași stat care te amendează dacă ai acest curaj) ți-au pregătit un loc unde să-ți parchezi bicicleta și să ți-o blochezi. Dar, firește, n-ar fi bine să o faci. Deși te găsești la un scuipat distanță de Prefectură, peste drum de Primărie și-ntr-una din curțile Palatului Culturii, trebuie să știi că acela este locul preferat de recoltare a bicicletelor de către hoți. Da, exact, în plin buricul tîrgului de unde, dacă-ți lungești gâtul vei vedea invariabil în timpul zilei pe polițistul comunitar care șade la colțul Primăriei ca să țină liber locul de parcare a celor din Primărie. Nu spui cine, că veți zice că am ceva cu ei. Totuși, deși tu-l vezi pe nen-to polițist, el niciodată nu te va vedea pe tine, pentru că ești doar un cioflingar pe bicicletă, în centru, deci amendabil.

Ca să mă apropiu și de concluzie, din comportamentul de până acum, trebuia să vă fi dat seama că la noi în sat se manifestă un real dispreț pentru tot ceea ce nu are patru roți și este motorizat. Fie că-i zice motoretă, motocicletă, bicicletă, trotinetă, ori pieton. Nici măcar dacă ești pieton nu scapi de disprețul manifestat fățiș, pentru că adimistrația locală ar face orice (exagerez, pentru că aici s-ar încadra și centurile, de pildă) pentru mașini, dar nimic pentru orice altceva. Și să nu-mi împuiați capul cu parcul de biciclete recent inaugurat, pentru că acela a fost adus de Ministerul Mediului și nicidecum de autoritățile locale. Dacă vreți să vedeți o mostră din acest dispreț față de pietoni (nu știu dacă neapărat conștientizat ori făcut din ignoranță) vă invit să faceți o vizită pe strada Gloriei, recent făcută sens unic, unde s-au trasat niște liniuțe pe trotuar, care vor fi mai apoi contabilizate de primar ori viceprimar la numărul de parcări noi făcute prin grija aceleiași primării. Acolo mașinile sunt invitate, iar ele cam dau curs invitației, să parcheze fix până-n peretele blocului, iar tu pietonule zboară laolaltă cu camioanele și bicicletele, că asta e singura variantă rămasă liberă.

Pentru dumneavoastră cei care citesc aceste rânduri cred că e inutil să vă spun că în lumea civilizată treburile merg ușor în altă direcție. Că gradul de civilizație urbană de mult nu se mai măsoară în SUV-uri pe cap de locuitor, ci în vehicule pe două roți pe cap de locuitor. Ori în kilometrii de piste de bicicletă pe cap de locuitor. De pildă, când am ajuns prima dată la Viena (unde știu că primarului îi place tare mult să petreacă timpul, ca de altfel, recunosc, și mie deși până acum n-am strâns mai mult de două zile petrecute acolo) era noaptea târziu și m-a frapat că nu vedeam aproape nici o mașină parcată. M-am întrebat dacă „ăștia n-au mașini?”, ca să aflu dis de dimineață că aveau. Dar aveau și parcări, majoritatea subterane, iar mașini parcate pe trotuare nu mi-a fost dat să întâlnesc. Cu atât mai puțin liniuțe trase pe asfalt pe post de așa-zise parcări. Daaa, dar noi suntem la zeci de ani distanță, veți spune. Daaaa, iar acolo vom și rămâne dacă nu vom privi lucrurile altfel, vă voi răspunde eu.

P.S. Am uitat să vă spun că la Viena autoritățile au decis că n-ai voie să ridici nici măcar o colibă dacă nu construiești și locuri de parcare aferente ei, în funcție de mărime și destinația respectivei colibe.

Mult dispreț pentru doar două roți

Locuim în orașul fără centuri. În orașul în care traficul greu este interzis. Atenție, n-am spus că nu circulă camioane, ci doar că le este interzis. Venind de la Sighișoara, ca să ajungă în cartierul Tudor, un camion ar cam trebui să învețe să zboare, ceea ce firește că n-are cum. Dar s-a inaugurat un parc de biciclete. Tres bien! Să vedem pe unde vor cicula, pentru că nici ele bicicletele n-au o viață mai bună decât camioanele. Ele bicicletele sunt invitate să fie pedalate la platou, unde se găsește singura și groaznica pistă pentru biciclete clădită din pișcoturile Valpetului. Grozavă întreprindere, făcută foarte probabil de cineva care nu s-a suit veci în spatele unui ghidon. Iar dacă vrei să intri în centru și-ți permiți obrăznicia să vi cu bicicleta trebuie să știi stimabile că ești cât se poate de amendabil, grație unei hotărâri de consiliu care-ți interzice această cutezanță. Altă bizarerie. Totuși, poți să-ți asumi riscul acesta și să ajungi la Biblioteca Județeană, de pildă, unde autoritățile (ale aceluiași stat care te amendează dacă ai acest curaj) ți-au pregătit un loc unde să-ți parchezi bicicleta și să ți-o blochezi. Dar, firește, n-ar fi bine să o faci. Deși te găsești la un scuipat distanță de Prefectură, peste drum de Primărie și-ntr-una din curțile Palatului Culturii, trebuie să știi că acela este locul preferat de recoltare a bicicletelor de către hoți. Da, exact, în plin buricul tîrgului de unde, dacă-ți lungești gâtul vei vedea invariabil în timpul zilei pe polițistul comunitar care șade la colțul Primăriei ca să țină liber locul de parcare a celor din Primărie. Nu spui cine, că veți zice că am ceva cu ei. Totuși, deși tu-l vezi pe nen-to polițist, el niciodată nu te va vedea pe tine, pentru că ești doar un cioflingar pe bicicletă, în centru, deci amendabil.

Ca să mă apropiu și de concluzie, din comportamentul de până acum, trebuia să vă fi dat seama că la noi în sat se manifestă un real dispreț pentru tot ceea ce nu are patru roți și este motorizat. Fie că-i zice motoretă, motocicletă, bicicletă, trotinetă, ori pieton. Nici măcar dacă ești pieton nu scapi de disprețul manifestat fățiș, pentru că adimistrația locală ar face orice (exagerez, pentru că aici s-ar încadra și centurile, de pildă) pentru mașini, dar nimic pentru orice altceva. Și să nu-mi împuiați capul cu parcul de biciclete recent inaugurat, pentru că acela a fost adus de Ministerul Mediului și nicidecum de autoritățile locale. Dacă vreți să vedeți o mostră din acest dispreț față de pietoni (nu știu dacă neapărat conștientizat ori făcut din ignoranță) vă invit să faceți o vizită pe strada Gloriei, recent făcută sens unic, unde s-au trasat niște liniuțe pe trotuar, care vor fi mai apoi contabilizate de primar ori viceprimar la numărul de parcări noi făcute prin grija aceleiași primării. Acolo mașinile sunt invitate, iar ele cam dau curs invitației, să parcheze fix până-n peretele blocului, iar tu pietonule zboară laolaltă cu camioanele și bicicletele, că asta e singura variantă rămasă liberă.

Pentru dumneavoastră cei care citesc aceste rânduri cred că e inutil să vă spun că în lumea civilizată treburile merg ușor în altă direcție. Că gradul de civilizație urbană de mult nu se mai măsoară în SUV-uri pe cap de locuitor, ci în vehicule pe două roți pe cap de locuitor. Ori în kilometrii de piste de bicicletă pe cap de locuitor. De pildă, când am ajuns prima dată la Viena (unde știu că primarului îi place tare mult să petreacă timpul, ca de altfel, recunosc, și mie deși până acum n-am strâns mai mult de două zile petrecute acolo) era noaptea târziu și m-a frapat că nu vedeam aproape nici o mașină parcată. M-am întrebat dacă „ăștia n-au mașini?”, ca să aflu dis de dimineață că aveau. Dar aveau și parcări, majoritatea subterane, iar mașini parcate pe trotuare nu mi-a fost dat să întâlnesc. Cu atât mai puțin liniuțe trase pe asfalt pe post de așa-zise parcări. Daaa, dar noi suntem la zeci de ani distanță, veți spune. Daaaa, iar acolo vom și rămâne dacă nu vom privi lucrurile altfel, vă voi răspunde eu.

P.S. Am uitat să vă spun că la Viena autoritățile au decis că n-ai voie să ridici nici măcar o colibă dacă nu construiești și locuri de parcare aferente ei, în funcție de mărime și destinația respectivei colibe.

Postat de pe data de 13 iul., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 503 ori.

1 Raspuns pentru “Mult dispreț pentru doar două roți”

  1. nu ma mira nimic!
    atata timp cat inca la casa de oaspeti a primariei pensionarii mureseni sunt „cinstiti” de autoritati cu o masa calda si o garoafa rosie,citez : „ca si semn al iubirii fata de dumneavoastra dragi bunici” si le sunt turnate cu palnia in creier idei de genul : „intr-o familie in care Capul ei nu este stimat si iubit, aceasta familie se va destrama!” sau : ” Nu mai iesiti in strada indemnati
    de minciuniule partidelor care vreau puterea! atata timp cat avem un Dorin florea un Claudiu Maior noua pensionarilor o sa ne fie bine !”

    Toate acestea alaturi de un nou prieten al pensionarilor, directorul unei banci care va ajuta cu drag batranii orasului….
    Oare ii va ajuta sa isi cumpere centrale termice sau locuri de veci?

    Daca maine ar fiu alegeri oare cine ar iesi presedinte????
    Dati-mi Romania Inapoi!!!!!

    P.S. Acum ca avem biciclete gratis probabil ca familiile de functionari publici care locuiesc la 500 de metri de primarie sau prefectura nu vor mai merge la munca fiecare cu masina proprie, si astfel vor apare si mult visatele locuri de parcare in centru…..

Publica un raspuns