Rațiunea pentru care se fac legile în frumoasa țară în care trăim este una departe de absolut tot ceea ce vă vine instinctual în minte la prima strigare. Nu, uitați chestiile astea. Legile se fac, de cele mai multe ori, pentru ca un ins, ori un grup de inși să aibă ceva de câștigat. Firește, adoptarea legii este însoțită de o frumoasă poveste pentru adormit naivii.

Să luăm și cel mai recent exemplu, Ordonanța de Urgență 63/2010  menită, vezi Doamne, să mai facă niște reduceri prin sectorul bugetar, de așa natură încăt statului să-i fie mai facilă tranziția prin criză. Asta e povestea: reduceri de cheltuieli bugetare, care într-adevăr sunt necesare, iar alegătorul rezonează cu ideea.

În fapt sunt scutite din lege o serie întreagă de departamente, iar un primar deștept se poate descurca de așa manieră încât să nu prea disponibilizeze prea multe persoane, ci doar să le transfere de la un departament la altul. Pe de altă parte, ordonanța e foarte strictă cu direcțiile județene de pază, în genere aflate în subordinea consiliilor județene. Direcții care de altminteri sunt printre puținele instituții care reușesc să se autofinanțeze, chiar dacă nu fac cine știe ce profit. Iar dacă și statul reușește să facă un minim profit, înseamnă că e într-adevăr o afacere la mijloc. Ș-atunci vine ordonanța și fixează o organigramă cam de două ori mai mică decât necesarul, direcția nu mai poate onora contractele, renunță deci la ele, iar în secunda doi se găsesc doi-trei privați care vin și le iau din zbor făcând profit.

Care-i legătura cu partea de introducere? Simplu: ginerele ministrului de interne Vasile Blaga, Ionuț Rudeanu pe numele dumnealui, are una din cele mai mari firme de pază și protecție de la nivel național.

Sigur, într-o economie de piață funcțională știrea n-ar trebui să ne deranjeze, însă deja există precedentul unor contracte de la stat accesate de domnul Rudeanu oarecum curios, în condițiile în care concurența pe piață este extrem de acerbă. Deci avem tot dreptul să ne ridicăm și noi o sprânceană când citim ordonanța 63/2010. A nu se înțelege că nu-i nevoie de o astfel de lege (dar să fie lege, care să se dezbată public și să treacă prin Parlament, nu o ordonanță făcută pe genunchi de un ministru pentru ginerică) care să reglementeze puțin problema numărului de personal din primării, care acum poate să difere ca de la cer la pământ la două administrații publice locale care păstoresc niște comunități cu număr apropiat de locuitori.

Ordonanța lui ginerică

Rațiunea pentru care se fac legile în frumoasa țară în care trăim este una departe de absolut tot ceea ce vă vine instinctual în minte la prima strigare. Nu, uitați chestiile astea. Legile se fac, de cele mai multe ori, pentru ca un ins, ori un grup de inși să aibă ceva de câștigat. Firește, adoptarea legii este însoțită de o frumoasă poveste pentru adormit naivii.

Să luăm și cel mai recent exemplu, Ordonanța de Urgență 63/2010  menită, vezi Doamne, să mai facă niște reduceri prin sectorul bugetar, de așa natură încăt statului să-i fie mai facilă tranziția prin criză. Asta e povestea: reduceri de cheltuieli bugetare, care într-adevăr sunt necesare, iar alegătorul rezonează cu ideea.

În fapt sunt scutite din lege o serie întreagă de departamente, iar un primar deștept se poate descurca de așa manieră încât să nu prea disponibilizeze prea multe persoane, ci doar să le transfere de la un departament la altul. Pe de altă parte, ordonanța e foarte strictă cu direcțiile județene de pază, în genere aflate în subordinea consiliilor județene. Direcții care de altminteri sunt printre puținele instituții care reușesc să se autofinanțeze, chiar dacă nu fac cine știe ce profit. Iar dacă și statul reușește să facă un minim profit, înseamnă că e într-adevăr o afacere la mijloc. Ș-atunci vine ordonanța și fixează o organigramă cam de două ori mai mică decât necesarul, direcția nu mai poate onora contractele, renunță deci la ele, iar în secunda doi se găsesc doi-trei privați care vin și le iau din zbor făcând profit.

Care-i legătura cu partea de introducere? Simplu: ginerele ministrului de interne Vasile Blaga, Ionuț Rudeanu pe numele dumnealui, are una din cele mai mari firme de pază și protecție de la nivel național.

Sigur, într-o economie de piață funcțională știrea n-ar trebui să ne deranjeze, însă deja există precedentul unor contracte de la stat accesate de domnul Rudeanu oarecum curios, în condițiile în care concurența pe piață este extrem de acerbă. Deci avem tot dreptul să ne ridicăm și noi o sprânceană când citim ordonanța 63/2010. A nu se înțelege că nu-i nevoie de o astfel de lege (dar să fie lege, care să se dezbată public și să treacă prin Parlament, nu o ordonanță făcută pe genunchi de un ministru pentru ginerică) care să reglementeze puțin problema numărului de personal din primării, care acum poate să difere ca de la cer la pământ la două administrații publice locale care păstoresc niște comunități cu număr apropiat de locuitori.

Postat de pe data de 19 iul., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 581 ori.

Publica un raspuns