La momentul privatizării Distrigaz Nord, cumpărat de E On, legislația românească prevedea că rețelele publice de distribuție a gazelor naturale la consumatorii casnici sunt de interes local, iar în cazul privatizărilor se va plăti o redevență autorităților publice locale pentru utilizarea domeniului public. Redevență care nu s-a plătit nici până în ziua de astăzi, nici unei primării prin grija Guvernului, care a schimbat legislația. În ce fel? Păi simplu: a considerat că rețelele de distribuție sus-pomenite nu sunt de interes local sau regional, ci de interes național, așa că redevența se plătea la Ministerul Industriilor. O afacere deloc neglijabilă și dacă ne raportăm la un singur oraș ca Tîrgu-Mureș, unde rețeaua acoperă aproape 100% din necesar. Spre deosebire de un oraș mare, tot din Ardeal, cum e Oradea de pildă, în care lumea umblă încă după butelii cu mare spor. Revenind la subtila schimbare legislativă, ea e puțin anticonstituțională, iar un expert în drept constituțional (altul decât domnul Emil Boc) vă poate explica mai multe. Dar, la final de mandat, același Guvern PSD a trecut iute prin Parlament o lege care statua faptul că privatizarea Distrigaz este legală exact așa cum s-a făcut. Adică ilegal. Parlamentul a votat, afacerea deja era făcută, deci toate bune!
Asta a lovit direct în administrațiile locale. Dacă vă amintiți, imediat după acel moment nu prea exista conferință de presă a primarului Dorin Florea în care acesta să nu atace furnizorul de gaze cu… de fapt orice. Obicei care a rămas în bună măsură și-n ziua de azi. Primăria, și de fapt noi toți, am fost văduviți de niște sume de bani care anual ar fi putut intra în bugetul local, dar domnul Năstase s-a pus puțin de-a curmezișul. Au fost o sumedenie de discuții între conducerea E On în mandatul lui Achim Saul și primar, dar nicicum nu s-au înțeles. În fapt grupul nemțesc s-a adaptat la realitatea românească și a negociat cât de sus a putut. Mai sus puțin de capul actualului primar, care în mandatul de guvernare al PSD din 2000-2004 (care ținea administrațiile locale în mână mai dictatorial chiar decât acum. Greu de imaginat, nu?) nu era atât de vocal. În traducere, atenția nu s-a dat la Primărie, ci mult mai sus. Imoral, ilogic, ilegal… ce vreți voi. Dar așa a fost.
Au mai trecut anii, iar acum un an s-a vorbit serios despre mutarea E On de la Tîrgu-Mureș, unde într-adevăr nu plătește nici un fel de redevență la Primărie. Autoritatea locală are însă o sumedenie de alte câștiguri directe din taxe și impozite de pe urma activității grupului și de urma numeroșilor săi salariați din conducerea centrală. Dorin Florea după cum vă spuneam n-a acceptat trocul niciodată și mereu s-a războit cu nemții. Până când aceștia din urmă și-au deschis birou la București și au amenințat că se mută cu totul. Un fior a trecut atunci și prin Primărie, dar și prin rândul angajaților E On. Soluția de compromis a fost că grupul s-a reorganizat, creând administrații regionale. În mod ciudat la prima vedere, județul Mureș aparține acum conducerii regionale de la Sibiu (asta a însemnat și niște concedieri la Tîrgu-Mureș), deși chiar sediul central al E On din România se află la Tîrgu-Mureș. Ciudat, nu? Cu toate acestea istoria din spate ne spune că de fapt nu e chiar atât de ciudat. Iar disputa încă nu pare să se fi terminat.
Desigur, acesta este un material de opinie, care chiar ar fi bine să se ia ca atare.
Puțintică istorie cu Distrigaz
La momentul privatizării Distrigaz Nord, cumpărat de E On, legislația românească prevedea că rețelele publice de distribuție a gazelor naturale la consumatorii casnici sunt de interes local, iar în cazul privatizărilor se va plăti o redevență autorităților publice locale pentru utilizarea domeniului public. Redevență care nu s-a plătit nici până în ziua de astăzi, nici unei primării prin grija Guvernului, care a schimbat legislația. În ce fel? Păi simplu: a considerat că rețelele de distribuție sus-pomenite nu sunt de interes local sau regional, ci de interes național, așa că redevența se plătea la Ministerul Industriilor. O afacere deloc neglijabilă și dacă ne raportăm la un singur oraș ca Tîrgu-Mureș, unde rețeaua acoperă aproape 100% din necesar. Spre deosebire de un oraș mare, tot din Ardeal, cum e Oradea de pildă, în care lumea umblă încă după butelii cu mare spor. Revenind la subtila schimbare legislativă, ea e puțin anticonstituțională, iar un expert în drept constituțional (altul decât domnul Emil Boc) vă poate explica mai multe. Dar, la final de mandat, același Guvern PSD a trecut iute prin Parlament o lege care statua faptul că privatizarea Distrigaz este legală exact așa cum s-a făcut. Adică ilegal. Parlamentul a votat, afacerea deja era făcută, deci toate bune!
Asta a lovit direct în administrațiile locale. Dacă vă amintiți, imediat după acel moment nu prea exista conferință de presă a primarului Dorin Florea în care acesta să nu atace furnizorul de gaze cu… de fapt orice. Obicei care a rămas în bună măsură și-n ziua de azi. Primăria, și de fapt noi toți, am fost văduviți de niște sume de bani care anual ar fi putut intra în bugetul local, dar domnul Năstase s-a pus puțin de-a curmezișul. Au fost o sumedenie de discuții între conducerea E On în mandatul lui Achim Saul și primar, dar nicicum nu s-au înțeles. În fapt grupul nemțesc s-a adaptat la realitatea românească și a negociat cât de sus a putut. Mai sus puțin de capul actualului primar, care în mandatul de guvernare al PSD din 2000-2004 (care ținea administrațiile locale în mână mai dictatorial chiar decât acum. Greu de imaginat, nu?) nu era atât de vocal. În traducere, atenția nu s-a dat la Primărie, ci mult mai sus. Imoral, ilogic, ilegal… ce vreți voi. Dar așa a fost.
Au mai trecut anii, iar acum un an s-a vorbit serios despre mutarea E On de la Tîrgu-Mureș, unde într-adevăr nu plătește nici un fel de redevență la Primărie. Autoritatea locală are însă o sumedenie de alte câștiguri directe din taxe și impozite de pe urma activității grupului și de urma numeroșilor săi salariați din conducerea centrală. Dorin Florea după cum vă spuneam n-a acceptat trocul niciodată și mereu s-a războit cu nemții. Până când aceștia din urmă și-au deschis birou la București și au amenințat că se mută cu totul. Un fior a trecut atunci și prin Primărie, dar și prin rândul angajaților E On. Soluția de compromis a fost că grupul s-a reorganizat, creând administrații regionale. În mod ciudat la prima vedere, județul Mureș aparține acum conducerii regionale de la Sibiu (asta a însemnat și niște concedieri la Tîrgu-Mureș), deși chiar sediul central al E On din România se află la Tîrgu-Mureș. Ciudat, nu? Cu toate acestea istoria din spate ne spune că de fapt nu e chiar atât de ciudat. Iar disputa încă nu pare să se fi terminat.
Desigur, acesta este un material de opinie, care chiar ar fi bine să se ia ca atare.
