N-ați prea dat curs invitației la meditație, deși cele două cazuri prezentate, cele două comunități există, sunt reale, sunt conduse după cum vă spuneam și au problemele despre care vă spuneam. N-am dat numele lor pentru a păstra discuția la nivelul principiilor.

Bine. Una caldă. Pe strada Libertății s-a amenajat, o dată cu reabilitarea ei, prima pistă de biciclete din oraș (gluma de la Platou n-o gustăm, deci nici n-o socotim). Lăsând la o parte orice alt comentariu despre costuri și lucrare în sine, de meționat că am rămas foarte surprins într-una din zilele trecute când am trecut pe lângă Sala Polivalentă și era un număr considerabil de oameni care stăteau și așteptau. Nu știam ce, așa c-am încetinit să văd dacă n-o fi vreun concert de care n-am auzit. Când colo, era coada formată din oamenii care așteptau la închiriatul bicicletelor. Iată că putem fi civilizați înaintea autorităților și să dovedim că există într-adevăr o necesitate pentru piste de biciclete, nu e doar un moft.

Astăzi se împlinesc șapte zile de când, prin grija conducerii Energomur, a Primăriei și a consilierilor locali, noi n-avem apă caldă. Deși suntem, majoriatea, cu plata la zi. Șapte zile de vară, aceleași șapte zile în care n-am avut apă caldă, șapte zile în care n-am auzit încă nici o soluție de ieșire din problemă, șapte zile în care n-am prins picior de parlamentar care să ia atitudine, șapte zile fără opoziție față de această problemă, șapte zile fără societate civilă care să ia atitudine, șapte zile în care toată lumea se comportă de parcă lipsa apei calde ar fi cel mai firesc fapt cu putință, șapte zile în care sunt absolut convins că am mai economisit ceva la consumul de săpun (unde oricum suntem între cei mai economicoși la acest capitol dintre europenii capitalisto-consumiști), șapte zile carevasăzică normale. Ei bine, nu-s!

Una caldă, una rece

N-ați prea dat curs invitației la meditație, deși cele două cazuri prezentate, cele două comunități există, sunt reale, sunt conduse după cum vă spuneam și au problemele despre care vă spuneam. N-am dat numele lor pentru a păstra discuția la nivelul principiilor.

Bine. Una caldă. Pe strada Libertății s-a amenajat, o dată cu reabilitarea ei, prima pistă de biciclete din oraș (gluma de la Platou n-o gustăm, deci nici n-o socotim). Lăsând la o parte orice alt comentariu despre costuri și lucrare în sine, de meționat că am rămas foarte surprins într-una din zilele trecute când am trecut pe lângă Sala Polivalentă și era un număr considerabil de oameni care stăteau și așteptau. Nu știam ce, așa c-am încetinit să văd dacă n-o fi vreun concert de care n-am auzit. Când colo, era coada formată din oamenii care așteptau la închiriatul bicicletelor. Iată că putem fi civilizați înaintea autorităților și să dovedim că există într-adevăr o necesitate pentru piste de biciclete, nu e doar un moft.

Astăzi se împlinesc șapte zile de când, prin grija conducerii Energomur, a Primăriei și a consilierilor locali, noi n-avem apă caldă. Deși suntem, majoriatea, cu plata la zi. Șapte zile de vară, aceleași șapte zile în care n-am avut apă caldă, șapte zile în care n-am auzit încă nici o soluție de ieșire din problemă, șapte zile în care n-am prins picior de parlamentar care să ia atitudine, șapte zile fără opoziție față de această problemă, șapte zile fără societate civilă care să ia atitudine, șapte zile în care toată lumea se comportă de parcă lipsa apei calde ar fi cel mai firesc fapt cu putință, șapte zile în care sunt absolut convins că am mai economisit ceva la consumul de săpun (unde oricum suntem între cei mai economicoși la acest capitol dintre europenii capitalisto-consumiști), șapte zile carevasăzică normale. Ei bine, nu-s!

Postat de pe data de 21 iul., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 444 ori.

3 Raspunsuri pentru “Una caldă, una rece”

  1. Albu Ionel spune:

    Cata…centrala scrie pe tine

  2. koko spune:

    CENTRALA VB LUI IONEL,POCI SA VI SI LA NOI SA FACI DUS :))

Publica un raspuns