Divertis a lansat imnul crizei, că doar suntem români, deci să facem bășcălie sau, ceva mai frumos împachetat, haz de necaz. Să ne râdem. Între timp Guvernul lucrează asiduu la strategia de ieșire din criză: cumpără frunze la suprapreț, dă ajutoare la săraci și asistă cu popcornul la gură cum îi pleacă din țară medicii în care a investit mii de euro în timpul facultății. Mi-a plăcut asta cu ajutoarele pentru nevoiași, pentru că definește gândirea limitată, privirea de ansamblu, strategică, de planificare a viitorului până la vârful pantofului și niciodată mai departe. Dacă vorbim de popor, 85% vrea să ia direcția vest în căutarea unui loc de muncă ceva mai decent plătit, într-un stat în care guvernul nu-și bate joc de proprii locuitori. Dar tot la noi în țară se găsesc politicieni oțărâți, probabil din te miri ce frustrări nebănuite, care dau cu cărămida naționalismului în piept când aud de câte-un Jobbik ori câte-un UDMR trezit cu fața la cearşaf, că cere vreo gogomănie. Politicieni care sunt în asentimentul tot mai multor conaționali. Așa-i la noi, asta-i mentalitatea, ăstai românu’, ca la noi la nimeni, numai în afară poți munci pe un salariu decent, numai la noi e prăpădul ăsta daaaaar futui în gură cu autonomia lor, iar le trebuie Ardealu?, ăștia iar ne vor țara? Avem o țară de doi lei carevasăzică, din care oricând 85% ar pleca, dar să vă pună ăla micu’ să cereți autonomie că ne opintim cu picioru-n prag de mai-mai să ne împiedecăm de el și să cădem în nas. E criză, n-avem bani de construcții de drumuri ori autostrăzi (generatoare de locuri de muncă), deși azi mâine vom facem slalom printre accidentele de circulație, dar de-o duzină de milioane de euro facem rost ba pentru câte-un bloc cu dedicație, ba pentru un complex de agrement, ba pentru o echipă de fotbal politic. Un nou sport dezvoltat din fotbal, politică, abureală electorală și blaturi atent coapte (să nu ziceți că nu-i așa până nu vă amintiți cum a intrat FCM pe ușa din dos în divizia B). Mărunțișuri. Creăm locuri de muncă – închizând Energomur-ul de pildă, reducem greoiul și puțin eficientul aparat bugetar – dând afară artiștii de la Filarmonică și paznicii de la Direcția de Pază & Poliția Comunitară, investim ca să creștem economia națională – cumpărând frunze de la spanioli la suprapreț. Creștem TVA-ul sau… poate îl scădem înapoi, dăm afară bugetari sau… poate nu, le reducem salariile nesimțite de 7-800 de lei la un profesor (fără legătură… mai nou, excentricul lux al profesorilor după ziua de salariu e să-și cumpere o cola la jumătate. ca orice lux, acesta se perpetuează cu moderație, doar o dată pe lună) iar la final de an le mărim înapoi cu vreo 20-30 de lei sau… cine știe, poate nici măcar nu le mai mărim. Avem nevoie de stabilitate, așa că astăzi spunem că n-avem criză, mâine spunem că s-ar putea să avem, iar pe săptămâna viitoare constatăm că suntem de-a dreptul cufundați pânâ-n gât în ea. 34 de miliardari americani își donează jumătate de avere în scopuri caritabile, în hăhăielile neciopliților cu bani de la noi, care caută acum oportunități de a fructifica criza, de a dansa pe cadavre în ritm de bășcălie, pe ritm de imn de criză. Nu mai stăm pe banca din fața gardului, la ulița mare să bârfim pe a lui Popescu, ci la televizor la jucăușele și sprințarele emisiuni de după-amiaza de la Antenă și Pro TV. Emisiuni în care națiunea află știri de maximă importanță despre d’alde Bahmu, Bote, Iri etc. Nu mai gândim și planificăm, ci, îmbrăcați frumos și scrobit ne certăm la televizor la televiziuni de maxim angajament deontologic în ore de maximă-audiență. La știrile educative despre expusul la plajă, curățenie, bun-simț față de natură, bio sau eco-diversitate adormim, ori nu suntem de față plecați fiind la orele amiezei la plajă, la iarbă verde. Care azi-mâine numai verde n-o să mai fie, iar dacă va fi n-o s-o mai vedem printre pet-uri și cutii de bere. Nu mai gândim cu argumente, ci avem încredere în Gică, c-așa a zis el la o bere c-a văzut el la televizor că Pomohaci leagă, dezleagă, te însănătoșește, te scoate din criză și te pune-n legătură cu Dumnezeu ca să facă cumva în așa fel încât să-ți crească banii-n buzunare.

Cam acestea ar fi datele generale pentru brandul de țară. Ia să vă vedem spaniolilor cum redesenați frunza aia.

Câteva date pentru redesenarea celebrei frunze

Divertis a lansat imnul crizei, că doar suntem români, deci să facem bășcălie sau, ceva mai frumos împachetat, haz de necaz. Să ne râdem. Între timp Guvernul lucrează asiduu la strategia de ieșire din criză: cumpără frunze la suprapreț, dă ajutoare la săraci și asistă cu popcornul la gură cum îi pleacă din țară medicii în care a investit mii de euro în timpul facultății. Mi-a plăcut asta cu ajutoarele pentru nevoiași, pentru că definește gândirea limitată, privirea de ansamblu, strategică, de planificare a viitorului până la vârful pantofului și niciodată mai departe. Dacă vorbim de popor, 85% vrea să ia direcția vest în căutarea unui loc de muncă ceva mai decent plătit, într-un stat în care guvernul nu-și bate joc de proprii locuitori. Dar tot la noi în țară se găsesc politicieni oțărâți, probabil din te miri ce frustrări nebănuite, care dau cu cărămida naționalismului în piept când aud de câte-un Jobbik ori câte-un UDMR trezit cu fața la cearşaf, că cere vreo gogomănie. Politicieni care sunt în asentimentul tot mai multor conaționali. Așa-i la noi, asta-i mentalitatea, ăstai românu’, ca la noi la nimeni, numai în afară poți munci pe un salariu decent, numai la noi e prăpădul ăsta daaaaar futui în gură cu autonomia lor, iar le trebuie Ardealu?, ăștia iar ne vor țara? Avem o țară de doi lei carevasăzică, din care oricând 85% ar pleca, dar să vă pună ăla micu’ să cereți autonomie că ne opintim cu picioru-n prag de mai-mai să ne împiedecăm de el și să cădem în nas. E criză, n-avem bani de construcții de drumuri ori autostrăzi (generatoare de locuri de muncă), deși azi mâine vom facem slalom printre accidentele de circulație, dar de-o duzină de milioane de euro facem rost ba pentru câte-un bloc cu dedicație, ba pentru un complex de agrement, ba pentru o echipă de fotbal politic. Un nou sport dezvoltat din fotbal, politică, abureală electorală și blaturi atent coapte (să nu ziceți că nu-i așa până nu vă amintiți cum a intrat FCM pe ușa din dos în divizia B). Mărunțișuri. Creăm locuri de muncă – închizând Energomur-ul de pildă, reducem greoiul și puțin eficientul aparat bugetar – dând afară artiștii de la Filarmonică și paznicii de la Direcția de Pază & Poliția Comunitară, investim ca să creștem economia națională – cumpărând frunze de la spanioli la suprapreț. Creștem TVA-ul sau… poate îl scădem înapoi, dăm afară bugetari sau… poate nu, le reducem salariile nesimțite de 7-800 de lei la un profesor (fără legătură… mai nou, excentricul lux al profesorilor după ziua de salariu e să-și cumpere o cola la jumătate. ca orice lux, acesta se perpetuează cu moderație, doar o dată pe lună) iar la final de an le mărim înapoi cu vreo 20-30 de lei sau… cine știe, poate nici măcar nu le mai mărim. Avem nevoie de stabilitate, așa că astăzi spunem că n-avem criză, mâine spunem că s-ar putea să avem, iar pe săptămâna viitoare constatăm că suntem de-a dreptul cufundați pânâ-n gât în ea. 34 de miliardari americani își donează jumătate de avere în scopuri caritabile, în hăhăielile neciopliților cu bani de la noi, care caută acum oportunități de a fructifica criza, de a dansa pe cadavre în ritm de bășcălie, pe ritm de imn de criză. Nu mai stăm pe banca din fața gardului, la ulița mare să bârfim pe a lui Popescu, ci la televizor la jucăușele și sprințarele emisiuni de după-amiaza de la Antenă și Pro TV. Emisiuni în care națiunea află știri de maximă importanță despre d’alde Bahmu, Bote, Iri etc. Nu mai gândim și planificăm, ci, îmbrăcați frumos și scrobit ne certăm la televizor la televiziuni de maxim angajament deontologic în ore de maximă-audiență. La știrile educative despre expusul la plajă, curățenie, bun-simț față de natură, bio sau eco-diversitate adormim, ori nu suntem de față plecați fiind la orele amiezei la plajă, la iarbă verde. Care azi-mâine numai verde n-o să mai fie, iar dacă va fi n-o s-o mai vedem printre pet-uri și cutii de bere. Nu mai gândim cu argumente, ci avem încredere în Gică, c-așa a zis el la o bere c-a văzut el la televizor că Pomohaci leagă, dezleagă, te însănătoșește, te scoate din criză și te pune-n legătură cu Dumnezeu ca să facă cumva în așa fel încât să-ți crească banii-n buzunare.

Cam acestea ar fi datele generale pentru brandul de țară. Ia să vă vedem spaniolilor cum redesenați frunza aia.

Postat de pe data de 5 aug., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 734 ori.

2 Raspunsuri pentru “Câteva date pentru redesenarea celebrei frunze”

  1. Dan Mașca spune:

    Catalin, americanii miliardari doneaza banii pentru cercetare, educatie si un scopuri caritabile. Banii aceea intra in conturile unor ONGuri specializate si care au in conducerea lor oameni de ai miliardarilor.
    LEgat de cei care pleaca, astazi am avut onoarea si placerea sa iau prinzul cu niste canadieni din Vancouver. Discutam de aceste plecari masive din Romania de dupa 1989.
    Ei au spus : ca la noi cind plecam in SUA .
    Nimic nou sub soare.
    Este important de stiut ca un drept fundamental al omului zice : fiecare om are dreptul la o tara.

Publica un raspuns