Astăzi am avut parte de o discuţie relaxantă despre ceea ce se întâmplă la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. Interlocutorii mei au fost Mihai Gingulescu, Cristian Ioan şi Zeno Fodor. Trei oameni care, în diverse etape ale vieţii lor au fost directori ai teatrului Naţional din Târgu-Mureş şi care nu pot rămâne indiferenţi la bezna ce se lasă peste scena acestuia.

Dar să o luăm cu începutul. Acum un an şi jumătate, Vlad Rădescu venea la Târgu-Mureş şi promitea marea cu sarea. L-am chemat de vreo două ori în emisiuni şi mereau a vorbit despre ce va face. S-a încheiat o stagiune şi… nimic nou. Au fost fel de fel de evenimente care să atragă pe degeaba publicul, dar nici o premieră adevărată pe scena mare a Teatrului. De fiecare dată, ilustrul manager a spus că a venit Frunză (Victor Ioan) care va monta o piesă. Sau două. Astăzi, cei trei interlocurtori ai mei spun răspicat: nu se poate să treacă o stagiune fără măcar o premieră. Apoi, oamenii, care desigur nu au pierdut legătura cu ceea ce se întâmplă în culisele Naţionalului îmi spun că dictatura impusă de Rădescu şi Frunză i-ar fi dus pe mulţi actori inclusiv prin spitale. Apoi, tinerii tac, deşi sunt folosiţi doar ca figuranţi în piesa care tot aşteptăm să o pună pe scenă Frunză. piesă despre care, susţin cei trei, regizorul ar fi montat-o deja la Timişoara, loc de unde Teatrul Naţional Târgu-Mureş a cumpărat deja recuzita. Atâta doar că Frunză e nemulţumit de acotorii târgumureşeni şi vrea mereu oameni de afară. Iar pentru ca totul să fie şi mai limpede, se pare că actriţa care are rolul principal este cam gravidă şi va trebui înlocuită probabil chiar înainte de premieră…

Trecând mai departe cei trei interlocutori ai mei spun că Ministerul Culturii acceptă tacit ilegalitatea, respectiv prelungiuea continuă a interimatului lui Rădescu, omul care ar fi plătit în avans bani unui regizor pentru o piesă sau două care se vor juca nimeni nu ştie când. Iar în acest timp, publicul târgumureşean este îndepărtat sistematic de scenă, la fel şi actorii pensionari, care, deşi s-au arătat dispuşi să joace gratis, nu mai sunt băgaţi în seamă de Vlad Rădescu, care, spune Mihai Gingulescu,  flutura steagul în spatele lui Traian Băsescu atunci când acesta a câştigat prima oară fotoliul de preşedinte al României… Aşadar, teatru în viaţa cotidiană, dar mai puţin pe scenă.

Totuşi, astăzi Corpul de Control al Ministerului Culturii a venit la Târgu-Mureş şi verifică ceva. Dacă este adevărat însă că Rădescu este omul preşedintelui şi că a promis să sprijine scindarea instituţiei de cultură şi apariţia Teatrului Secuiesc de Stat la Târgu-Mureş, atunci sigur nu vor fi găsite probleme. Dacă cele spune de Cristian Ioan, Mihai Gingulescu şi Zeno Fodor vor fi confirmate, atunci ar trebui să vină altcineva la cârma Teatrului şi să ne ofere, dacă nu în toamnă măcar la iarnă, o premieră în care lângă actorii tineri care trebuie să se afirme să vedem şi actori au dat totul pe scenă cu ani în urmă când, îmbrăcaţi frumos, mergeam la teatru…

Acum stăm la calculator şi înjurăm în faţa televizorului. La Târgu-Mureş. Că, din cele auzite, pe la Bucureşti şi chiar pe la Sibiu, se face şi teatru. Cu sala plină…

PS: Vlad Rădescu vorbeşte cu mine mâine. Dacă nu se răzgândeşte. Nicolae Cristache a vorbit astăzi şi spune că nimic nu e adevărat… Poate au fost premiere. Sau poate premiera este tocmai faptul că nu au fost… Depinde de interpretarea fiecăruia.

Corpul de Control pe scenă la Naţional… Sau despre un interimat interminabil

Astăzi am avut parte de o discuţie relaxantă despre ceea ce se întâmplă la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. Interlocutorii mei au fost Mihai Gingulescu, Cristian Ioan şi Zeno Fodor. Trei oameni care, în diverse etape ale vieţii lor au fost directori ai teatrului Naţional din Târgu-Mureş şi care nu pot rămâne indiferenţi la bezna ce se lasă peste scena acestuia.

Dar să o luăm cu începutul. Acum un an şi jumătate, Vlad Rădescu venea la Târgu-Mureş şi promitea marea cu sarea. L-am chemat de vreo două ori în emisiuni şi mereau a vorbit despre ce va face. S-a încheiat o stagiune şi… nimic nou. Au fost fel de fel de evenimente care să atragă pe degeaba publicul, dar nici o premieră adevărată pe scena mare a Teatrului. De fiecare dată, ilustrul manager a spus că a venit Frunză (Victor Ioan) care va monta o piesă. Sau două. Astăzi, cei trei interlocurtori ai mei spun răspicat: nu se poate să treacă o stagiune fără măcar o premieră. Apoi, oamenii, care desigur nu au pierdut legătura cu ceea ce se întâmplă în culisele Naţionalului îmi spun că dictatura impusă de Rădescu şi Frunză i-ar fi dus pe mulţi actori inclusiv prin spitale. Apoi, tinerii tac, deşi sunt folosiţi doar ca figuranţi în piesa care tot aşteptăm să o pună pe scenă Frunză. piesă despre care, susţin cei trei, regizorul ar fi montat-o deja la Timişoara, loc de unde Teatrul Naţional Târgu-Mureş a cumpărat deja recuzita. Atâta doar că Frunză e nemulţumit de acotorii târgumureşeni şi vrea mereu oameni de afară. Iar pentru ca totul să fie şi mai limpede, se pare că actriţa care are rolul principal este cam gravidă şi va trebui înlocuită probabil chiar înainte de premieră…

Trecând mai departe cei trei interlocutori ai mei spun că Ministerul Culturii acceptă tacit ilegalitatea, respectiv prelungiuea continuă a interimatului lui Rădescu, omul care ar fi plătit în avans bani unui regizor pentru o piesă sau două care se vor juca nimeni nu ştie când. Iar în acest timp, publicul târgumureşean este îndepărtat sistematic de scenă, la fel şi actorii pensionari, care, deşi s-au arătat dispuşi să joace gratis, nu mai sunt băgaţi în seamă de Vlad Rădescu, care, spune Mihai Gingulescu,  flutura steagul în spatele lui Traian Băsescu atunci când acesta a câştigat prima oară fotoliul de preşedinte al României… Aşadar, teatru în viaţa cotidiană, dar mai puţin pe scenă.

Totuşi, astăzi Corpul de Control al Ministerului Culturii a venit la Târgu-Mureş şi verifică ceva. Dacă este adevărat însă că Rădescu este omul preşedintelui şi că a promis să sprijine scindarea instituţiei de cultură şi apariţia Teatrului Secuiesc de Stat la Târgu-Mureş, atunci sigur nu vor fi găsite probleme. Dacă cele spune de Cristian Ioan, Mihai Gingulescu şi Zeno Fodor vor fi confirmate, atunci ar trebui să vină altcineva la cârma Teatrului şi să ne ofere, dacă nu în toamnă măcar la iarnă, o premieră în care lângă actorii tineri care trebuie să se afirme să vedem şi actori au dat totul pe scenă cu ani în urmă când, îmbrăcaţi frumos, mergeam la teatru…

Acum stăm la calculator şi înjurăm în faţa televizorului. La Târgu-Mureş. Că, din cele auzite, pe la Bucureşti şi chiar pe la Sibiu, se face şi teatru. Cu sala plină…

PS: Vlad Rădescu vorbeşte cu mine mâine. Dacă nu se răzgândeşte. Nicolae Cristache a vorbit astăzi şi spune că nimic nu e adevărat… Poate au fost premiere. Sau poate premiera este tocmai faptul că nu au fost… Depinde de interpretarea fiecăruia.

Postat de pe data de 23 aug., 2010 in categoria Civism, Cultură, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 3,885 ori.

2 Raspunsuri pentru “Corpul de Control pe scenă la Naţional… Sau despre un interimat interminabil”

  1. Dan Mașca spune:

    Nicolae Cristache era prin teatru si pe vremea celorlalti doi directori povestitori. Au avut mari realizari si ceilalti directori. Nu ti-au povestit de ele ? 🙂

  2. vlad radescu spune:

    Are multa dreptate dl. Masca, d-le Giurgea. Unde sunt marile realizari ale celor trei corifei??? Chiar unde sunt? In provincilaismul in care a decazut de mai bine de un deceniu TNTgM? In multiplele realizari, nominalizari si premii obtinute de intaiul regizor al teatrului in ultimii zece ani? Adus aici de recunoscutul animator si teatrolog, la randu-i intens ingrijorat la rand cu ceilalti de maghiarizarea institutiei sub conducerea mea? Sa nu-i cauzeze, Doamne fereste. De ce nu spuneti limpede si clar, fara inflorituri relaxate, ca salile TNTgM sunt de ani multi mai mult goale, nu pline pe jumatate cum afirmati dvs. in culori pastelate. Macar de dragul adevarului… . Dupa cum v-am si demonstrat cu cifre si statistici. De ce nu scrieti, ca targumureseni au uitat de teatru, asa cum si cei din teatru au uitat de ei pana mai deunazi. Dorim sa redam teatrul orasului si locuitorilor lui. Pentru ca teatrul traieste si din banii lor. Ar fi trebuit sa va multumim pentru ajuto, d-le Giurgea. Dar relaxati-va, nu este cazul. 🙂

Publica un raspuns