„Dacă aş fi elev, aş vrea ca profesorului meu să-i placă să fie profesor. Să aibă, în legătură cu meseria lui, speranţe, idealuri, modele, standarde, dar să admită că aşteptările i-ar putea fi oricînd sabotate de realitatea din clasă. Aş mai vrea să ştie să-mi stîrnească interesul, curiozitatea, nedumerirea, dorinţa de a afla. Să mă pună pe gînduri. Să mă înveţe să pun întrebări, să caut răspunsuri, să am îndoieli, să cer lămuriri. Să-mi stimuleze imaginaţia şi avîntul de a porni pe căi nebătătorite. Să-mi dea curaj să-mi spun propriile opinii. Să fie ferm cu regulile de bună-cuviinţă şi de învăţare, dar tolerant cu excesele de bucurie, timiditate sau cu teama de eşec. Să sancţioneze, mai curînd decît să pedepsească, să corecteze, înainte de a da sentinţe irevocabile. Să-mi vorbească politicos şi să-mi pronunţe numele corect. Să aibă catedra plină de cărţi şi să-mi spună poveşti care să mă lase cu gura căscată. Să fie blînd şi bun. Înţelegător cu pofta mea de joacă, dar necruţător cu ignoranţa sau lenea mea. Să mă facă să cred că ştie tot şi că materia pe care o predă el este cea mai importantă, dar în aşa fel încît să nu-mi stîrnească iritarea, ci admiraţia. Să mă recompenseze, cît de des, cu un zîmbet. Şi cu acelaşi zîmbet, din cînd în cînd, să mă ierte. Să nu mă judece după aparenţe şi să nu-mi pună etichete. Să vorbească civilizat cu părinţii mei, să nu facă presupuneri în legătură cu nepriceperile lor, să-i înveţe cum să mă ajute la lecţii. Să nu se creadă Dumnezeul clasei, nici măcar îngerul meu păzitor, ci doar ceea ce este: dascăl. Şi să-şi joace rolul cu talent, umor, înţelepciune, credinţă.”
Textul integral aici.
Il voi tipari si il voi da copilului nostru, elev cinci zile pe saptamina, sa il dea directorului si invatatoarei de la scoala unde invata.
Poate ar merita facut un tablou si pus in fiecare sala profesorala.
Daca as fi elev…
„Dacă aş fi elev, aş vrea ca profesorului meu să-i placă să fie profesor. Să aibă, în legătură cu meseria lui, speranţe, idealuri, modele, standarde, dar să admită că aşteptările i-ar putea fi oricînd sabotate de realitatea din clasă. Aş mai vrea să ştie să-mi stîrnească interesul, curiozitatea, nedumerirea, dorinţa de a afla. Să mă pună pe gînduri. Să mă înveţe să pun întrebări, să caut răspunsuri, să am îndoieli, să cer lămuriri. Să-mi stimuleze imaginaţia şi avîntul de a porni pe căi nebătătorite. Să-mi dea curaj să-mi spun propriile opinii. Să fie ferm cu regulile de bună-cuviinţă şi de învăţare, dar tolerant cu excesele de bucurie, timiditate sau cu teama de eşec. Să sancţioneze, mai curînd decît să pedepsească, să corecteze, înainte de a da sentinţe irevocabile. Să-mi vorbească politicos şi să-mi pronunţe numele corect. Să aibă catedra plină de cărţi şi să-mi spună poveşti care să mă lase cu gura căscată. Să fie blînd şi bun. Înţelegător cu pofta mea de joacă, dar necruţător cu ignoranţa sau lenea mea. Să mă facă să cred că ştie tot şi că materia pe care o predă el este cea mai importantă, dar în aşa fel încît să nu-mi stîrnească iritarea, ci admiraţia. Să mă recompenseze, cît de des, cu un zîmbet. Şi cu acelaşi zîmbet, din cînd în cînd, să mă ierte. Să nu mă judece după aparenţe şi să nu-mi pună etichete. Să vorbească civilizat cu părinţii mei, să nu facă presupuneri în legătură cu nepriceperile lor, să-i înveţe cum să mă ajute la lecţii. Să nu se creadă Dumnezeul clasei, nici măcar îngerul meu păzitor, ci doar ceea ce este: dascăl. Şi să-şi joace rolul cu talent, umor, înţelepciune, credinţă.”
Textul integral aici.
Il voi tipari si il voi da copilului nostru, elev cinci zile pe saptamina, sa il dea directorului si invatatoarei de la scoala unde invata.
Poate ar merita facut un tablou si pus in fiecare sala profesorala.
A se citi si comentariul lui Irialis de la articolul original.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/fi-elev#comment-6074