În  24 noiembrie 2010 s-au împlinit 83 de ani de la moartea marelui om de stat Ionel I. C. Brătianu, unul din făuritorii cei mai importanţi ai României Mari. Evenimentul a fost comemorat de liberalii argeşeni prin slujbă şi depuneri de coroane la cavoul Brătienilor. A urmat un simpozion dedicat marelui om de stat moderat de profesorul Adrian Cioroianu.

Unul dintre participanții la eveniment a avut o intervenţie privind faimoasă polemică cu profesorul și istoricul Nicolae Iorga care excedat de contrele parlamentare ale lui Brătianu a exclamat: “Ce pot să învăţ eu de la un inginer” , ” Măsura, domnule profesor” i-a replicat Brătianu. Lucru pe care ar trebui să-l înveţe şi politicienii de azi pentru a deveni oameni politici.

Articol realizat cu ajutorul lui Mircea Bădulescu.

83 de ani de la moartea lui Ionel I.C. Brătianu

În  24 noiembrie 2010 s-au împlinit 83 de ani de la moartea marelui om de stat Ionel I. C. Brătianu, unul din făuritorii cei mai importanţi ai României Mari. Evenimentul a fost comemorat de liberalii argeşeni prin slujbă şi depuneri de coroane la cavoul Brătienilor. A urmat un simpozion dedicat marelui om de stat moderat de profesorul Adrian Cioroianu.

Unul dintre participanții la eveniment a avut o intervenţie privind faimoasă polemică cu profesorul și istoricul Nicolae Iorga care excedat de contrele parlamentare ale lui Brătianu a exclamat: “Ce pot să învăţ eu de la un inginer” , ” Măsura, domnule profesor” i-a replicat Brătianu. Lucru pe care ar trebui să-l înveţe şi politicienii de azi pentru a deveni oameni politici.

Articol realizat cu ajutorul lui Mircea Bădulescu.

Postat de pe data de 25 nov., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 2,156 ori.

11 Raspunsuri pentru “83 de ani de la moartea lui Ionel I.C. Brătianu”

  1. Catalin spune:

    Insist de foarte multe ori ca OMUL NU TRECE IN NEFIINTA! Atata timp cat ne consideram fiinte create de Dumnezeu cu trup si suflet….

    • Adrian Giurgea spune:

      Cataline, cu tot respectul, dar cand omul moare nu mai e FIINTA, iar spiritul sau duhul nici ele nu sunt fiinte, deci???? Fiinţa presupune existenţa materială, aşa înţeleg eu…

      • Catalin spune:

        Existenta omului dupa moarte, asta in cazul in care acceptam premisa crestina ca omul continua sa existe sub o alta forma dupa moarte, este tot o forma de fiintare… viata sufletului dupa moarte este viata, existenta, fiinta – omul continua sa fie, sa fiinteze.
        Cand spun despre cineva ca trece in nefiinta, ma gandesc ca trece in inexistenta, ca nu mai exista. Ori credinta mea este ca omul dupa moarte contiuna sa FIE o existenta, sa fiinteze deci.
        Asa inteleg eu fiintarea omului, ca fiind vesnica.

        • Adrian Giurgea spune:

          FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință.
          Sursa: DEX ’98 | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

          FIÍNȚĂ ~e f. 1) Ceea ce are viață; vietate; viețuitoare. 2) Existență reală; viață. ◊ A da ~ a) a da viață, a da naștere; b) a realiza, a făuri. [G.-D. ființei; Sil. fi-in-] /<lat. fientia
          Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

          FIÍNȚĂ s. 1. v. existență. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viață.
          Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

          Ființă ≠ neființă
          Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

          fiínță s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe
          Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

          FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.
          Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink

          A FIINȚÁ ~éz intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă
          Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

          FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.
          Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

          ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză
          Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

        • Dan Mașca spune:

          Asa intelege si subsemnatul. Ca tine Cataline :).
          Doamne ajuta.

    • Dan Mașca spune:

      Sper ca acum este bine. Scuze pentru neatentie.

  2. Mircea spune:

    Sufletul traieste dupa moartea fizica!
    Ceausescu ne bantuie, priviti reflexele comuniste, secretomania, ascultarea telefoanelor, „cine nu-i cu noi e impotriva noastra”, „adevarurile” care se schimba odata cu conditiile meteo sau dorinta poporului ptr un conducator atotputernic, neintelegerea democratiei si simularea ei.

    • Adrian Giurgea spune:

      Depinde in primul rând de simţul limbii române, dar şi de ceea ce încearcă să ni se inoculeze. Din punctul meu de vedere, fiinţa este vie, există, palpabilă, sufletul şi spiritul nu, tocmai de aceea spune în textele citate de Vasi „şi-a dat sufletul”. Cât despre „ultimul drum”, iată o dovadă în plus că fiinţa s-a dus… Deci, omul, ca fiinţă, nu mai este, sufletul sau spiritul său s-a dus. Omul ca fiinţă nu mai este. Desigur, spiritul său poate să fiinţeze, dar OMUL nu. Deci, OMUL a trecut în nefiinţă. Părerea mea.

Leave a Reply to Catalin