Copil fiind, am auzit un celebru şlagăr cântat de regretatul Dan Spătaru, care avea un fel de refren de forma „Drumurile noastre, toate, / Se vor întâlni vreodată? / Drumurile şi iubirea, / Gândurile, fericirea…” (Nota 1). Cum şi în acele vremi ciudate se făcea haz de necaz, automobiliştii au păstrat linia melodică şi au transformat şlagărul în „Drumurile noastre, toate, / Au rămas neasfaltate…”. Da, la acea vreme încă se punea problema asfaltării sau nu a unui drum, în funcţie de trafic şi de tipul de trafic. Iar cum traficul era mai scăzut ca cel din zilele noastre (Nota 2), cu „maşini mici” puţine (Nota 3). Iar cum unele drumuri nu s-au mai asfaltata, unele (aceleaşi!) drumuri aşa au rămas până azi! Nu pot decât să (nu) vă recomand mirificul traseu pe D.N. 2D între Târgu Secuiesc şi Focşani care pe vreo 40 km (Nota 4) este un drum pietruit lat de 4 metri. Aşa că, eu suspicionez că ar fi un vechi drum roman, dacă mi se confirmă că limes-ul (Nota 5) era la nord de acest drum…
Am umblat puţin prin Europa, uneori ocolind cu bună ştiinţă autostrăzile. Poate un motiv „românesc” de ocolire ar fi legat de taxa de autostradă, dar pentru mine, drumul de la Viena la Veneţia a însemnat un motiv în plus să traversez Alpii pe o şosea perfectă şi să văd mai de aproape satele austriece. Apoi să traversez Stiria şi să campez în Slovenia la Kranska Gora (Nota 6). Peisajul e superb, merită văzut! După o traversare a Sloveniei, am reusit să văd pe viu Goriţia, oraşul dublu (Nota 7) italiano-sloven cunoscut sub nule de „Gorica”, respectiv „Nova Gorica” în slovenă, „Gurize” în friuliană (Nota 8), „Gorizia” în italiană, „Görz” în germană. Gorizia este o celebră localitate, atestată sub acest nume încă de la 1001, când împăratul Otto al III-lea (Nota 9) a donat satul Goriza Patriarhiei de Aquileia (Nota 10) şi contelui Verihen Eppenstein de Friuli. Peste tot, folosirea drumurilor naţionale pentru autoturisme a fost gratuită. Mai mult, unele tronsoane de autostradă (Nota 11) au fost gratuite. Sunt ţări în care unele segmente de autostradă sunt la folosire liberă, dat fiind că unele din ele s-au amortizat de multişor (Nota 12). Probabil că o decizie înţeleaptă ar fi fost scoaterea licuricilor (Nota 12 bis) la făcut şosele în locul salariilor compensatorii date.
(va continua)
Note:
1. vezi online la http://www.youtube.com/watch?v=qkOUAt2UDfk
2. căile ferate nu erau încă în faliment, trenul fiind alternativa principală de transport
3. se aştepta la I.D.M.S. câţiva ani buni, iar când venea maşina constatai că benzina era pe bonuri, baş ca duminicile se circula alternativ: săptămâni pare şi impare. Asta, pentru cei care nu aveau numere negre
4. între Oiejdea şi Greşu
5. „limes”-ul era graniţa Imperiului Roman
6. localitate turistică din Slovenia, situată într-o depresiune intramontană, la 800-1000 metri altitudine
7. se mai numesc „oraşe gemene”, sau „conurbaţie”, termen ce a fost inventat în 1915 de Patrick Geddes a sa carte, „Cities in Evolution”
8. numită şi „ladina estică”, a nu se confunda cu „ladino”!
9. al Sfântului Imperiul Roman (de naţiune germană)
10. condusă la acea vreme de Patriarhul Ioan al II-lea, cunoscut şi ca Ioan al IV-lea de Ravenna; patriarhia a fost defiinţată în 1752, când patriarhia s-a desfiinţat şi s-au înfiinţat Arhdioceza de Udine şi Arhdioceza de Gorizia, iar titlul de patriarh a fost unit cu cel de patriarh de Veneţia
11. de exemplu lângă Budapesta, autostrada M0
12. ele au fost construite în perioade de recesiune (era să fac o mică gafă şi să zic „criză”) a anilor ’30, când au ajuns la putere naziştii, iar Republica de la Weimar a murit (oare, când va muri Republica noastră? Când se va termina cu parlamentarismul şi se va trece la autocratie?)
12 bis (căci ne e frica de pisca 13!). licuricii care făceau ordine în Bucureşti, nefiind chemaţi de Iliescu Ion, cel autotrecut pe prima listă fesenistică televizată, undeva pe la capătul ei, pe ultima poziţie eligibilă (vă mai amintiţi cine era pe prima poziţie?), iar la urmă, după finalizarea „plantatului de panseluţe”, a distrugerii „maşinilor de făcut bani”, la plecare nici măcar nu li s-a mulţumit, când li s-a adresat acelaşi Iliescu Ion şi le-a mulţumit pentru civicitatea (de la „civis”, care înseamnă „cetăţean” în latină) de care au dat dovadă în oraşul lui Bucur (adică în Bucureşti)
Tiberiu Socaciu
Cu rovigneta la căruţă (I)
Copil fiind, am auzit un celebru şlagăr cântat de regretatul Dan Spătaru, care avea un fel de refren de forma „Drumurile noastre, toate, / Se vor întâlni vreodată? / Drumurile şi iubirea, / Gândurile, fericirea…” (Nota 1). Cum şi în acele vremi ciudate se făcea haz de necaz, automobiliştii au păstrat linia melodică şi au transformat şlagărul în „Drumurile noastre, toate, / Au rămas neasfaltate…”. Da, la acea vreme încă se punea problema asfaltării sau nu a unui drum, în funcţie de trafic şi de tipul de trafic. Iar cum traficul era mai scăzut ca cel din zilele noastre (Nota 2), cu „maşini mici” puţine (Nota 3). Iar cum unele drumuri nu s-au mai asfaltata, unele (aceleaşi!) drumuri aşa au rămas până azi! Nu pot decât să (nu) vă recomand mirificul traseu pe D.N. 2D între Târgu Secuiesc şi Focşani care pe vreo 40 km (Nota 4) este un drum pietruit lat de 4 metri. Aşa că, eu suspicionez că ar fi un vechi drum roman, dacă mi se confirmă că limes-ul (Nota 5) era la nord de acest drum…
Am umblat puţin prin Europa, uneori ocolind cu bună ştiinţă autostrăzile. Poate un motiv „românesc” de ocolire ar fi legat de taxa de autostradă, dar pentru mine, drumul de la Viena la Veneţia a însemnat un motiv în plus să traversez Alpii pe o şosea perfectă şi să văd mai de aproape satele austriece. Apoi să traversez Stiria şi să campez în Slovenia la Kranska Gora (Nota 6). Peisajul e superb, merită văzut! După o traversare a Sloveniei, am reusit să văd pe viu Goriţia, oraşul dublu (Nota 7) italiano-sloven cunoscut sub nule de „Gorica”, respectiv „Nova Gorica” în slovenă, „Gurize” în friuliană (Nota 8), „Gorizia” în italiană, „Görz” în germană. Gorizia este o celebră localitate, atestată sub acest nume încă de la 1001, când împăratul Otto al III-lea (Nota 9) a donat satul Goriza Patriarhiei de Aquileia (Nota 10) şi contelui Verihen Eppenstein de Friuli. Peste tot, folosirea drumurilor naţionale pentru autoturisme a fost gratuită. Mai mult, unele tronsoane de autostradă (Nota 11) au fost gratuite. Sunt ţări în care unele segmente de autostradă sunt la folosire liberă, dat fiind că unele din ele s-au amortizat de multişor (Nota 12). Probabil că o decizie înţeleaptă ar fi fost scoaterea licuricilor (Nota 12 bis) la făcut şosele în locul salariilor compensatorii date.
(va continua)
Note:
1. vezi online la http://www.youtube.com/watch?v=qkOUAt2UDfk
2. căile ferate nu erau încă în faliment, trenul fiind alternativa principală de transport
3. se aştepta la I.D.M.S. câţiva ani buni, iar când venea maşina constatai că benzina era pe bonuri, baş ca duminicile se circula alternativ: săptămâni pare şi impare. Asta, pentru cei care nu aveau numere negre
4. între Oiejdea şi Greşu
5. „limes”-ul era graniţa Imperiului Roman
6. localitate turistică din Slovenia, situată într-o depresiune intramontană, la 800-1000 metri altitudine
7. se mai numesc „oraşe gemene”, sau „conurbaţie”, termen ce a fost inventat în 1915 de Patrick Geddes a sa carte, „Cities in Evolution”
8. numită şi „ladina estică”, a nu se confunda cu „ladino”!
9. al Sfântului Imperiul Roman (de naţiune germană)
10. condusă la acea vreme de Patriarhul Ioan al II-lea, cunoscut şi ca Ioan al IV-lea de Ravenna; patriarhia a fost defiinţată în 1752, când patriarhia s-a desfiinţat şi s-au înfiinţat Arhdioceza de Udine şi Arhdioceza de Gorizia, iar titlul de patriarh a fost unit cu cel de patriarh de Veneţia
11. de exemplu lângă Budapesta, autostrada M0
12. ele au fost construite în perioade de recesiune (era să fac o mică gafă şi să zic „criză”) a anilor ’30, când au ajuns la putere naziştii, iar Republica de la Weimar a murit (oare, când va muri Republica noastră? Când se va termina cu parlamentarismul şi se va trece la autocratie?)
12 bis (căci ne e frica de pisca 13!). licuricii care făceau ordine în Bucureşti, nefiind chemaţi de Iliescu Ion, cel autotrecut pe prima listă fesenistică televizată, undeva pe la capătul ei, pe ultima poziţie eligibilă (vă mai amintiţi cine era pe prima poziţie?), iar la urmă, după finalizarea „plantatului de panseluţe”, a distrugerii „maşinilor de făcut bani”, la plecare nici măcar nu li s-a mulţumit, când li s-a adresat acelaşi Iliescu Ion şi le-a mulţumit pentru civicitatea (de la „civis”, care înseamnă „cetăţean” în latină) de care au dat dovadă în oraşul lui Bucur (adică în Bucureşti)
Tiberiu Socaciu
