Domnul Emil Boc este profesor de drept constituțional. Legea asumată de cabinetul domniei sale a fost respinsă de Curtea Constituțională. Da, știu, nu sunt primul care o spune, dar mi se pare fabulos. E esența la ceea ce se întâmplă în țară, când majoritatea românilor fac orice altceva decât ceea ce au fost învățați să facă. Sau fac ceea ce au fost învățați, dar pe dos.
Mi-a plăcut de asemenea foarte mult problema pusă de domnul Cristian Tudor Popescu aici: „nonsensul alăturării noţiunilor de „asumare a răspunderii” şi „educaţie” arată cât au înţeles domniile lor din meseria de dascăl”. Asta e mult mai fină, drept urmare 90% dintre comentariile la articol aruncă rahat în autor. Sigur, e greu să explici unui neinstruit care e diferența dintre un dascăl neaoș și un ins care pretinde de la elevul său să fie imitat.
Apreciatul avocat Frunda Gyorgy, alături de întreaga conducere a UDMR reclamă trădarea PD-L la Curtea Constituțională. Așadar, tragem îndreptățita concluzie că respectiva instanță este de fapt o instituție politizată. Cel puțin în viziunea UDMR, nu? Nu că ne-am fi făcut noi mari iluzii până acum, dar totuși, exista o perdea care devine din ce în ce mai transparentă.
Fostul general Mihai Chițac a fost înmormântat la Cimitirul Ghencea din București fără onoruri militare, din cauza condamnării survenite, care a adus cu sine și degradarea în ierarhia Armatei Române. La Tîrgu-Mureș, s-a dezbătut bună bucată de vreme pe marginea instalării unui bust al generalului Gușă, coleg de dosar cu domnul Chițac, necondamnat pentru că a încetat din viață înainte de pronunțarea unei sentințe, iar legea românească nu permite condamnarea persoanelor decedate.
Astăzi am auzit cea mai mișto bârfă: revista LeCtura e pesedistă. Tare!
Politica dreptului și dreptul la politică
Domnul Emil Boc este profesor de drept constituțional. Legea asumată de cabinetul domniei sale a fost respinsă de Curtea Constituțională. Da, știu, nu sunt primul care o spune, dar mi se pare fabulos. E esența la ceea ce se întâmplă în țară, când majoritatea românilor fac orice altceva decât ceea ce au fost învățați să facă. Sau fac ceea ce au fost învățați, dar pe dos.
Mi-a plăcut de asemenea foarte mult problema pusă de domnul Cristian Tudor Popescu aici: „nonsensul alăturării noţiunilor de „asumare a răspunderii” şi „educaţie” arată cât au înţeles domniile lor din meseria de dascăl”. Asta e mult mai fină, drept urmare 90% dintre comentariile la articol aruncă rahat în autor. Sigur, e greu să explici unui neinstruit care e diferența dintre un dascăl neaoș și un ins care pretinde de la elevul său să fie imitat.
Apreciatul avocat Frunda Gyorgy, alături de întreaga conducere a UDMR reclamă trădarea PD-L la Curtea Constituțională. Așadar, tragem îndreptățita concluzie că respectiva instanță este de fapt o instituție politizată. Cel puțin în viziunea UDMR, nu? Nu că ne-am fi făcut noi mari iluzii până acum, dar totuși, exista o perdea care devine din ce în ce mai transparentă.
Fostul general Mihai Chițac a fost înmormântat la Cimitirul Ghencea din București fără onoruri militare, din cauza condamnării survenite, care a adus cu sine și degradarea în ierarhia Armatei Române. La Tîrgu-Mureș, s-a dezbătut bună bucată de vreme pe marginea instalării unui bust al generalului Gușă, coleg de dosar cu domnul Chițac, necondamnat pentru că a încetat din viață înainte de pronunțarea unei sentințe, iar legea românească nu permite condamnarea persoanelor decedate.
Astăzi am auzit cea mai mișto bârfă: revista LeCtura e pesedistă. Tare!
Nici o lege penala, indiferent de tara, nu condamna persoane decedate. Si legile niciodata nu permit.
asta nu știu, că n-am studiat chiar toate legile din toate statele. 🙂