Compozitorul Tiberiu Olah s-a născut pe 26.12.1927 în satul Arpăşel, judeţul Bihor. A luat lecţii de pian din liceu, apoi a urmat Academia de Muzică din Cluj (1946-1949), unde cursurile profesorilor Max Eisikovits (armonie şi contrapunct) şi Gheorghe Halmoş (pian) au fost adevărate jaloane ale evoluţiei sale. A studiat la Conservatorul „Piotr Ilici Ceaikovski”. În ciuda climatului neprielnic şi cenzurii aplicate muzicii unor mari compozitori, precum Prokofiev, Stravinski sau Şostakovici, au existat mari maeştri (între care E.O. Messner, „modestul meu profesor de înaltă cultură”, cum îl numeşte Tiberiu Olah într-un interviu acordat Monicăi Cengher) care au educat aici, în ceea ce se poate numi o oază de muzică adevărată, discipoli ce vor deveni la rândul lor celebri; printre colegii săi s-au numărat personalităţi remarcabile ale vieţii muzicale europene de mai târziu: Edison Denisov, Yuri Holopov, Ghennadi Rojdestvenski, Andrei Volkonski, Anatol Vieru. Anul 1953 a marcat primul succes de proporţii: Premiul Internaţional de compoziţie la Festivalul mondial al Tineretului (Bucureşti, 1953). A devenit asistentul lui Alfred Mendelsohn la Conservatorul bucureştean.
A câştigat numeroase premii, dintre care: Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului, pentru Cantata ceangăiască, premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru Sonatina pentru vioară şi pian; mai multe premii pentru muzică de film, premiul Internaţional „Koussevitzky” al criticii de disc, pentru Coloana infinită , considerată a fi una dintre cele mai valoroase lucrări.
Cu toată avalanşa de distincţii, Tiberiu Olah s-a perfecţionat continuu. A urmat cursuri de muzică electronică la München, în anii 1967-1969 a participat la celebrele Internationale Ferienkurse für Neue Musik de la Darmstadt.

Lumea muzicală europeană a manifestat un interes deosebit pentru muzica lui Tiberiu Olah acordându-i stagii de creaţie sau cercetare: „composer-in-residence” în cadrul Berliner Künstler programm, bursa de creaţie „Koussevitzky”, care se va materializa în lucrarea Timpul memoriei, a cărei primă audiţie a avut loc în celebrul Lincoln Center din New York (Alice Tully Hall), stagiu de cercetare în domeniul timpului şi spaţiului muzical, ca invitat al DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst), în Berlinul de Vest.

A devenit membru al GEMA, şi doctor în muzică. A primit nu mai puţin de şase Premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, pentru lucrările:Timpul cerbilor şi baletul „Chemarea”, Armonii II , Armonii III, Sonata pentru vioară şi percuţie , Concerto Notturno, Obelisc pentru Wolfgang Amadeus. Marele Premiu al UCMR pentru întreaga creaţie i-a fost acordat în anul 1993, ca recunoaştere a excepţionalei contribuţii la componistica românească şi europeană.
Profesor de compoziţie, Tiberiu a creat o adevărată şcoală, printre studenţii săi aflându-se personalităţi marcante ale vieţii muzicale româneşti şi europene: Corneliu Dan Georgescu, Lucian Meţianu, Irina Odăgescu, Adrian Iorgulescu, Doina Rotaru, Liana Alexandra, Horaţiu Rădulescu, Costin Cazaban, Dan Buciu, Sorin Lerescu, Anton Şuteu, Laura Manolache, Cristian Lolea etc.
A primit Premiul de excelenţă pentru contribuţia deosebită adusă la afirmarea filmului românesc din partea Centrului Naţional de Cinematografie.
Creaţia sa numără peste 120 de opusuri, cuprinzând toate genurile (simfonic, vocal-simfonic, cameral, coral, muzică de film, muzică de scenă etc.). Multe dintre lucrările sale au fost tipărite de către edituri prestigioase, precum: Editions Salabert, Paris (9); Schott’s Söhne, Mainz (1); Editura Muzyka, Moscow (3); Editura Muzicală, Bucureşti (16); Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti (1). Opusurile sale au fost înregistrate şi difuzate de către case de discuri precum: Electrecord (România); Attacca Babel (Amsterdam); EMI (Deutschland-Great Britain); Erato (Paris); Radioton (Budapest); Intersound (München); Caprice Records (Stockholm); Calliope (Franţa); Societatea Româna de Radiodifuziune (România); Casa Radio (România).
Muzica sa a fost prezentată, în concerte şi festivaluri, pe scene prestigioase din Europa şi nu numai: Berlin („Sender Freies Berlin”), Bonn (Beethovenhalle), Darmstadt (Internationale Ferienkurse für Neue Musik) , Varşovia (Festivalul Toamna varşoviană), New York – Lincoln Center – Alice Tully Hall, Washington – John F. Kennedy Center, London – Wigmore Hall, Paris – Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, Berlinul de Vest (Sala Nouă de Muzică de cameră a Filarmonicii din Berlinul de Vest, în cadrul Săptămânilor Muzicale Berlineze patronate de Herbert von Karajan), Praga, Roma, Strasbourg, San Francisco, Debrecen, Köln etc.
Activitatea sa componistică şi pedagogică este întregită de cea muzicologică, concretizată în numeroase studii, articole de specialitate şi emisiuni radiofonice etc.
La 2 octombrie 2002, Tiberiu Olah s-a stins din viaţă la Târgu-Mureş, după o lungă suferinţă. În acelaşi octombrie, compozitorul Aurel Stroe a spus despre el într-un interviu: “Când l-am văzut pentru prima oară mi s-a părut că seamănă leit cu Cuminţenia pământului a lui Constantin Brâncuşi. E foarte interesantă această formă telurică ce se degaja cu o forţă uriaşă din acest omuleţ care era Tiberiu Olah. Ea se manifesta prin sunete, se manifesta printr-un torent de idei, ca o forţă”.

Mai multe informații găsiți pe site-ul www.tiberiuolah.ro.  Site-ul a fost realizat pro bono de compania REEA și Cultura.inmures.ro sub îndrumarea conf. univ. dr. Olguţa Lupu.

Tiberiu Olah

Compozitorul Tiberiu Olah s-a născut pe 26.12.1927 în satul Arpăşel, judeţul Bihor. A luat lecţii de pian din liceu, apoi a urmat Academia de Muzică din Cluj (1946-1949), unde cursurile profesorilor Max Eisikovits (armonie şi contrapunct) şi Gheorghe Halmoş (pian) au fost adevărate jaloane ale evoluţiei sale. A studiat la Conservatorul „Piotr Ilici Ceaikovski”. În ciuda climatului neprielnic şi cenzurii aplicate muzicii unor mari compozitori, precum Prokofiev, Stravinski sau Şostakovici, au existat mari maeştri (între care E.O. Messner, „modestul meu profesor de înaltă cultură”, cum îl numeşte Tiberiu Olah într-un interviu acordat Monicăi Cengher) care au educat aici, în ceea ce se poate numi o oază de muzică adevărată, discipoli ce vor deveni la rândul lor celebri; printre colegii săi s-au numărat personalităţi remarcabile ale vieţii muzicale europene de mai târziu: Edison Denisov, Yuri Holopov, Ghennadi Rojdestvenski, Andrei Volkonski, Anatol Vieru. Anul 1953 a marcat primul succes de proporţii: Premiul Internaţional de compoziţie la Festivalul mondial al Tineretului (Bucureşti, 1953). A devenit asistentul lui Alfred Mendelsohn la Conservatorul bucureştean.
A câştigat numeroase premii, dintre care: Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului, pentru Cantata ceangăiască, premiul „George Enescu” al Academiei Române pentru Sonatina pentru vioară şi pian; mai multe premii pentru muzică de film, premiul Internaţional „Koussevitzky” al criticii de disc, pentru Coloana infinită , considerată a fi una dintre cele mai valoroase lucrări.
Cu toată avalanşa de distincţii, Tiberiu Olah s-a perfecţionat continuu. A urmat cursuri de muzică electronică la München, în anii 1967-1969 a participat la celebrele Internationale Ferienkurse für Neue Musik de la Darmstadt.

Lumea muzicală europeană a manifestat un interes deosebit pentru muzica lui Tiberiu Olah acordându-i stagii de creaţie sau cercetare: „composer-in-residence” în cadrul Berliner Künstler programm, bursa de creaţie „Koussevitzky”, care se va materializa în lucrarea Timpul memoriei, a cărei primă audiţie a avut loc în celebrul Lincoln Center din New York (Alice Tully Hall), stagiu de cercetare în domeniul timpului şi spaţiului muzical, ca invitat al DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst), în Berlinul de Vest.

A devenit membru al GEMA, şi doctor în muzică. A primit nu mai puţin de şase Premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, pentru lucrările:Timpul cerbilor şi baletul „Chemarea”, Armonii II , Armonii III, Sonata pentru vioară şi percuţie , Concerto Notturno, Obelisc pentru Wolfgang Amadeus. Marele Premiu al UCMR pentru întreaga creaţie i-a fost acordat în anul 1993, ca recunoaştere a excepţionalei contribuţii la componistica românească şi europeană.
Profesor de compoziţie, Tiberiu a creat o adevărată şcoală, printre studenţii săi aflându-se personalităţi marcante ale vieţii muzicale româneşti şi europene: Corneliu Dan Georgescu, Lucian Meţianu, Irina Odăgescu, Adrian Iorgulescu, Doina Rotaru, Liana Alexandra, Horaţiu Rădulescu, Costin Cazaban, Dan Buciu, Sorin Lerescu, Anton Şuteu, Laura Manolache, Cristian Lolea etc.
A primit Premiul de excelenţă pentru contribuţia deosebită adusă la afirmarea filmului românesc din partea Centrului Naţional de Cinematografie.
Creaţia sa numără peste 120 de opusuri, cuprinzând toate genurile (simfonic, vocal-simfonic, cameral, coral, muzică de film, muzică de scenă etc.). Multe dintre lucrările sale au fost tipărite de către edituri prestigioase, precum: Editions Salabert, Paris (9); Schott’s Söhne, Mainz (1); Editura Muzyka, Moscow (3); Editura Muzicală, Bucureşti (16); Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti (1). Opusurile sale au fost înregistrate şi difuzate de către case de discuri precum: Electrecord (România); Attacca Babel (Amsterdam); EMI (Deutschland-Great Britain); Erato (Paris); Radioton (Budapest); Intersound (München); Caprice Records (Stockholm); Calliope (Franţa); Societatea Româna de Radiodifuziune (România); Casa Radio (România).
Muzica sa a fost prezentată, în concerte şi festivaluri, pe scene prestigioase din Europa şi nu numai: Berlin („Sender Freies Berlin”), Bonn (Beethovenhalle), Darmstadt (Internationale Ferienkurse für Neue Musik) , Varşovia (Festivalul Toamna varşoviană), New York – Lincoln Center – Alice Tully Hall, Washington – John F. Kennedy Center, London – Wigmore Hall, Paris – Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris, Berlinul de Vest (Sala Nouă de Muzică de cameră a Filarmonicii din Berlinul de Vest, în cadrul Săptămânilor Muzicale Berlineze patronate de Herbert von Karajan), Praga, Roma, Strasbourg, San Francisco, Debrecen, Köln etc.
Activitatea sa componistică şi pedagogică este întregită de cea muzicologică, concretizată în numeroase studii, articole de specialitate şi emisiuni radiofonice etc.
La 2 octombrie 2002, Tiberiu Olah s-a stins din viaţă la Târgu-Mureş, după o lungă suferinţă. În acelaşi octombrie, compozitorul Aurel Stroe a spus despre el într-un interviu: “Când l-am văzut pentru prima oară mi s-a părut că seamănă leit cu Cuminţenia pământului a lui Constantin Brâncuşi. E foarte interesantă această formă telurică ce se degaja cu o forţă uriaşă din acest omuleţ care era Tiberiu Olah. Ea se manifesta prin sunete, se manifesta printr-un torent de idei, ca o forţă”.

Mai multe informații găsiți pe site-ul www.tiberiuolah.ro.  Site-ul a fost realizat pro bono de compania REEA și Cultura.inmures.ro sub îndrumarea conf. univ. dr. Olguţa Lupu.

Postat de pe data de 17 nov., 2010 in categoria Personalități. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 5,180 ori.

Publica un raspuns