Cam orice eveniment ai dori să închegi la Tîrgu-Mureș, oricum l-ai modela, pregăti, împacheta și promova tot un fel de Fiii Satului va ieși. Să zicem că vrei să faci un eveniment de conștientizare pe marginea unei probleme de mediu. Dacă-l chemi pe domnul ministru, nu vine domnul primar. Ba mai trebuie să ai grijă și unde faci respectivul eveniment, pentru că nu toate restaurantele, localurile etc. din oraș sunt „terene neutre”, ci mai sunt și locuri nefrecventabile de o parte din mureșeni, pe evidente rațiuni de rivalități copilărești la nivel de aduți. Dacă vrei să provoci niște oameni la o discuție despre viitorul orașului trebuie să umbli cu mare băgare de seamă la alcătuirea listei, ca numărul de români și maghiari să fie identic sau oricum foarte sensibil dezechilibrat altminteri ești un periculos șovin trădător de oraș. Dacă vrei să faci un eveniment caritabil, o licitație de pildă, atunci ai două variante: ori îți tocmești din timp niște oameni cu bani pe care să-i pui în sală să liciteze la modul serios, ca aceștia să ridice la un nivel onorabil ștacheta, ori trebuie să licitezi cel puțin sabia lui Ștefan cel Mare sau cea a lui Attila Cuceritorul. Despre un eveniment cu o simplă strângere de fonduri pentru cea mai cumplită problemă de implicare socială, nemotivată pentru cel chemat să doneze de nimic altceva decât de problema în sine, nici nu poate fi vorba, pentru că va ieși un fâs. Hegheș, cum îmi spunea o bună prietenă, vorbim despre orașul în care crema societății a ieșit de la concertul lui Johnny Răducanu ca să meargă la President la chiolhan!!! Dacă vrei să faci un festival, ori un simplu eveniment cultural de o seară oricum l-ai face tot prost iese, chiar dacă impresionezi un batalion de invitați din afara orașului; pentru că nu-i cu putință să nu se găsească vreun târgumureșean care să spună pe la colțuri că n-ai făcut altceva decât să te afli în treabă.

E adevărat, „simptomele” nu sunt caracteristice doar Tîrgu-Mureșului, nu le-am inventat noi, poate doar le-am perfecționat pe alocuri. Ele sunt specifice întregi societăți româneești, însă de multe ori am impresia că la Tîrgu-Mureș cam orice ai vrea să faci, jumătate din planificare trebuie să ți-o dedici fiilor satului, nazurilor acestora, rivalităților dintre ei, stabilirii conturului taberelor etc. și abia apoi organizării efective a evenimentului. Pentru că dacă tu nu ai diplomație, degeaba te bizui pe a lor pentru că ea nu există. Iar dacă faci greșeala, amice, ești doar un idiot. Exact ca cel descris de Dostoievski.

Welcome to the village brothers

Cam orice eveniment ai dori să închegi la Tîrgu-Mureș, oricum l-ai modela, pregăti, împacheta și promova tot un fel de Fiii Satului va ieși. Să zicem că vrei să faci un eveniment de conștientizare pe marginea unei probleme de mediu. Dacă-l chemi pe domnul ministru, nu vine domnul primar. Ba mai trebuie să ai grijă și unde faci respectivul eveniment, pentru că nu toate restaurantele, localurile etc. din oraș sunt „terene neutre”, ci mai sunt și locuri nefrecventabile de o parte din mureșeni, pe evidente rațiuni de rivalități copilărești la nivel de aduți. Dacă vrei să provoci niște oameni la o discuție despre viitorul orașului trebuie să umbli cu mare băgare de seamă la alcătuirea listei, ca numărul de români și maghiari să fie identic sau oricum foarte sensibil dezechilibrat altminteri ești un periculos șovin trădător de oraș. Dacă vrei să faci un eveniment caritabil, o licitație de pildă, atunci ai două variante: ori îți tocmești din timp niște oameni cu bani pe care să-i pui în sală să liciteze la modul serios, ca aceștia să ridice la un nivel onorabil ștacheta, ori trebuie să licitezi cel puțin sabia lui Ștefan cel Mare sau cea a lui Attila Cuceritorul. Despre un eveniment cu o simplă strângere de fonduri pentru cea mai cumplită problemă de implicare socială, nemotivată pentru cel chemat să doneze de nimic altceva decât de problema în sine, nici nu poate fi vorba, pentru că va ieși un fâs. Hegheș, cum îmi spunea o bună prietenă, vorbim despre orașul în care crema societății a ieșit de la concertul lui Johnny Răducanu ca să meargă la President la chiolhan!!! Dacă vrei să faci un festival, ori un simplu eveniment cultural de o seară oricum l-ai face tot prost iese, chiar dacă impresionezi un batalion de invitați din afara orașului; pentru că nu-i cu putință să nu se găsească vreun târgumureșean care să spună pe la colțuri că n-ai făcut altceva decât să te afli în treabă.

E adevărat, „simptomele” nu sunt caracteristice doar Tîrgu-Mureșului, nu le-am inventat noi, poate doar le-am perfecționat pe alocuri. Ele sunt specifice întregi societăți româneești, însă de multe ori am impresia că la Tîrgu-Mureș cam orice ai vrea să faci, jumătate din planificare trebuie să ți-o dedici fiilor satului, nazurilor acestora, rivalităților dintre ei, stabilirii conturului taberelor etc. și abia apoi organizării efective a evenimentului. Pentru că dacă tu nu ai diplomație, degeaba te bizui pe a lor pentru că ea nu există. Iar dacă faci greșeala, amice, ești doar un idiot. Exact ca cel descris de Dostoievski.

Postat de pe data de 24 nov., 2010 in categoria Civism, Opinii. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 768 ori.

Publica un raspuns