Acum 21 de ani , pe la  ora două, în dimineața zilei de 17 decembrie, primeam alarma în cazarma de la Orăștie. Eram soldat în termen detașat pentru așa zisa pregătire anti-terorism.Soldat în cadrul trupelor Ministerului de Interne. Aveam cîteva zile de cînd implinisem 19 ani și nu știam ce anume ne așteaptă avînd in vedere că nu aveam acces la nici o informație.

Am plecat cu camioanele spre o destinație ce nu o știam. Am intrat în Timișoara și am fost duși la unitatea militară pe o rută ocolitoare, dar am reușit să vedem o parte din clădirile care aveau pereții plini de fum.

Ajunși în unitatea ne-am întilnit o parte din soldații veniți cu o zi înainte și care ieșiseră deja la intervenție în oraș. Nu aratau prea bine și după ce au ieșit cu scuturile și gloanțe oarbe au fost dotați cu muniție de război. Ascultam Vocea Americii și Europa Liberă inainte de a fi încorporat, dar de cîteva luni bune nu mai știam nimic. NU fusesem deloc în permisie și nu știau nimic dintre cei apropiați unde suntem plecați. la unitatea militară din Orăștie le spuseseră că suntem in misiune în pădure.

Am avut șansa să nu fiu trimis cu primii mei colegi de arme la Timișoara și nici să fiu pus în situația de a fi forțat sa fac rău celui de lîngă mine. Era în apropierea Crăciunului și obișnuiam să merg la biserică de mic. Adevărul este că Dumnezeu a avut grijă de mine.

S-a decis ca plutonul din care faceam parte să fie detașat în apropierea Catedralei din Timișoara, unde se afla sediul PCR Timiș și unde erau generalii trimiși de Ceaușescu de la București. Nu știam cine sunt acei generali și nici nu ni s-a spus. Rețin de atunci ca era o  perioadă nu foarte friguroasă pentru ca am dormit în curtea interioară a clădirii pe scut în aer liber și nu au fost probleme. Am stat acolo pînă pe 19 și am trăit una dintre primele experiențe dure care m-au influențat destul de mult. Aseară tîrziu spunîndu-mi rugăciunea de seară retrăiam poate mai mult ca niciodată acele clipe.

Comparam din nou zilele și anii petrecuti în copilărie stînd la cozi interminabile. Jinduiam dupa vinilurile aduse din Iugoslavia, Bulgaria, URSS sau occident , priveam concertele sau ascultam Vocea Americii și Europa Liberă încercînd atît cît ma ducea mintea sa pricep.

Aveam proful de mate de la LMF2 de pe Calea Turzii din Cluj, care era ”obligat” să ne spună bancuri și multe erau legate de mîncare, libertate și Ceaușescu.

Pe moment, în acele zile de decembrie 1989 nu pricepeam din multe motive, eroismul celor care și-au dat viața pentru a ne bucura mai repede de libertate.

Acum un an de zile apărea un articol in Jurnalul  Național intitulat : Operațiunea ”Trandafirul”

Au publicat o listă cu  persoane incinerate la Crematoriul „Cenuşa”, din Bucureşti, aduse de la Spitalul Judeţean Timişoara în noaptea de 18-19 decembrie. Nu pot decît să aprind o lumînare și să ma rog pentru ei.

Nu pot decît să mă străduiesc așa cum am facut-o în toți acești ani de după 1989 să fac bine și să nu îmi bat joc de eroismul acelor oameni, iar România pe care o visau ei și pentru care și-au dat viața să devină realitate.

Dumneze să aibă grijă de ei și să ne dea puterea să contruim România frumoasă dorită de mulți dintre noi.

–  1. Andrei Maria
–  2. Apro Mihai
–  3. Balogh Pavel
–  4. Balmus Vasile
–  5. Barbat Lepa
–  6. Banciu Leontina
–  7. Belehuz Ioan
–  8. Belici Radian
–  9. Caceu Margareta
–  10. Chorosi Alexandru
–  11. Cruceru Gheorghe
–  12. Carpin Dănuţ
–  13. Csizmarik Ladislau
–  14. Ciobanu Constantin
–  15. Wittman Petru
–  16. Nagy Eugen
–  17. Ferkel Suteu Alexandru
–  18. Florian Antoniu Tiberiu
–  19. Girjoaba Dumitru Constantin
–  20. Hategan Petru
–  21. Iosub Constantin
–  22. Iotcovici Gheorghe Nuţu
–  23. Ewinger Slobodanca
–  24. Ianos Paris
–  25. Luca Rodica
–  26. Lăcătuş Nicolae
–  27. Munteanu Nicolae Ovidiu
–  28. Miron Ioan
–  29. Motohon Sliviu
–  30. Mardare Adrian
–  31. Otelita Aurel
–  32. Opre Gogu
–  33. Osman Dumitru
–  34. Radu Constantin
–  35. Sporer Rudolf Herman
–  36. Stanciu Ioan
–  37. Sava Angela Elena
–  38. Zabulica Constantin
–  39. Zornek Otto
–  40. cadavru neidentificat
–  41. cadavru neidentificat
–  42. cadavru neidentificat
–  43. cadavru neidentificat

„În Spitalul Judeţean s-au făcut crime. Cifra este, după părerea mea, cam de zece asasinate. Noi am putut dovedi două. Cazurile Gârjoabă şi Tasală. Au existat cazuri de persoane care au fost împuşcate în spital, dar care veniseră rănite uşor. „
Aurel Cotoară, fost brancardier

Amintirea mea despre Timișoara 1989 – recunoștință eroilor

Acum 21 de ani , pe la  ora două, în dimineața zilei de 17 decembrie, primeam alarma în cazarma de la Orăștie. Eram soldat în termen detașat pentru așa zisa pregătire anti-terorism.Soldat în cadrul trupelor Ministerului de Interne. Aveam cîteva zile de cînd implinisem 19 ani și nu știam ce anume ne așteaptă avînd in vedere că nu aveam acces la nici o informație.

Am plecat cu camioanele spre o destinație ce nu o știam. Am intrat în Timișoara și am fost duși la unitatea militară pe o rută ocolitoare, dar am reușit să vedem o parte din clădirile care aveau pereții plini de fum.

Ajunși în unitatea ne-am întilnit o parte din soldații veniți cu o zi înainte și care ieșiseră deja la intervenție în oraș. Nu aratau prea bine și după ce au ieșit cu scuturile și gloanțe oarbe au fost dotați cu muniție de război. Ascultam Vocea Americii și Europa Liberă inainte de a fi încorporat, dar de cîteva luni bune nu mai știam nimic. NU fusesem deloc în permisie și nu știau nimic dintre cei apropiați unde suntem plecați. la unitatea militară din Orăștie le spuseseră că suntem in misiune în pădure.

Am avut șansa să nu fiu trimis cu primii mei colegi de arme la Timișoara și nici să fiu pus în situația de a fi forțat sa fac rău celui de lîngă mine. Era în apropierea Crăciunului și obișnuiam să merg la biserică de mic. Adevărul este că Dumnezeu a avut grijă de mine.

S-a decis ca plutonul din care faceam parte să fie detașat în apropierea Catedralei din Timișoara, unde se afla sediul PCR Timiș și unde erau generalii trimiși de Ceaușescu de la București. Nu știam cine sunt acei generali și nici nu ni s-a spus. Rețin de atunci ca era o  perioadă nu foarte friguroasă pentru ca am dormit în curtea interioară a clădirii pe scut în aer liber și nu au fost probleme. Am stat acolo pînă pe 19 și am trăit una dintre primele experiențe dure care m-au influențat destul de mult. Aseară tîrziu spunîndu-mi rugăciunea de seară retrăiam poate mai mult ca niciodată acele clipe.

Comparam din nou zilele și anii petrecuti în copilărie stînd la cozi interminabile. Jinduiam dupa vinilurile aduse din Iugoslavia, Bulgaria, URSS sau occident , priveam concertele sau ascultam Vocea Americii și Europa Liberă încercînd atît cît ma ducea mintea sa pricep.

Aveam proful de mate de la LMF2 de pe Calea Turzii din Cluj, care era ”obligat” să ne spună bancuri și multe erau legate de mîncare, libertate și Ceaușescu.

Pe moment, în acele zile de decembrie 1989 nu pricepeam din multe motive, eroismul celor care și-au dat viața pentru a ne bucura mai repede de libertate.

Acum un an de zile apărea un articol in Jurnalul  Național intitulat : Operațiunea ”Trandafirul”

Au publicat o listă cu  persoane incinerate la Crematoriul „Cenuşa”, din Bucureşti, aduse de la Spitalul Judeţean Timişoara în noaptea de 18-19 decembrie. Nu pot decît să aprind o lumînare și să ma rog pentru ei.

Nu pot decît să mă străduiesc așa cum am facut-o în toți acești ani de după 1989 să fac bine și să nu îmi bat joc de eroismul acelor oameni, iar România pe care o visau ei și pentru care și-au dat viața să devină realitate.

Dumneze să aibă grijă de ei și să ne dea puterea să contruim România frumoasă dorită de mulți dintre noi.

–  1. Andrei Maria
–  2. Apro Mihai
–  3. Balogh Pavel
–  4. Balmus Vasile
–  5. Barbat Lepa
–  6. Banciu Leontina
–  7. Belehuz Ioan
–  8. Belici Radian
–  9. Caceu Margareta
–  10. Chorosi Alexandru
–  11. Cruceru Gheorghe
–  12. Carpin Dănuţ
–  13. Csizmarik Ladislau
–  14. Ciobanu Constantin
–  15. Wittman Petru
–  16. Nagy Eugen
–  17. Ferkel Suteu Alexandru
–  18. Florian Antoniu Tiberiu
–  19. Girjoaba Dumitru Constantin
–  20. Hategan Petru
–  21. Iosub Constantin
–  22. Iotcovici Gheorghe Nuţu
–  23. Ewinger Slobodanca
–  24. Ianos Paris
–  25. Luca Rodica
–  26. Lăcătuş Nicolae
–  27. Munteanu Nicolae Ovidiu
–  28. Miron Ioan
–  29. Motohon Sliviu
–  30. Mardare Adrian
–  31. Otelita Aurel
–  32. Opre Gogu
–  33. Osman Dumitru
–  34. Radu Constantin
–  35. Sporer Rudolf Herman
–  36. Stanciu Ioan
–  37. Sava Angela Elena
–  38. Zabulica Constantin
–  39. Zornek Otto
–  40. cadavru neidentificat
–  41. cadavru neidentificat
–  42. cadavru neidentificat
–  43. cadavru neidentificat

„În Spitalul Judeţean s-au făcut crime. Cifra este, după părerea mea, cam de zece asasinate. Noi am putut dovedi două. Cazurile Gârjoabă şi Tasală. Au existat cazuri de persoane care au fost împuşcate în spital, dar care veniseră rănite uşor. „
Aurel Cotoară, fost brancardier

Postat de pe data de 17 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 687 ori.

2 Raspunsuri pentru “Amintirea mea despre Timișoara 1989 – recunoștință eroilor”

  1. Mircea spune:

    Ce este de subliniat ?
    Am cautat pe adresa crematoriului „Cenusa” din Bucuresti, si am gasit numele mortior adusi de la Timisoara in scopul stergerii urmelor impuscarii civililor. Surpriza a fost sa vad alaturat numelor celor impuscati, cel al autorilor asasinatelor. Se stie ptr. majoritatea, numele, functia, masina din care s-a tras. Probabil azi sunt prosperi oameni de afaceri.

  2. viorel spune:

    Pentru gand si gest ,FELICITARI !!

    Dumnezeu sa – i ierte !
    Iar noi sa nu uitam

Publica un raspuns