Camera deputaților a respins prin vot cerea DNA de percheziție și extindere a urmării penale în cazul doamnei Monica Iacob Ridzi, fost ministru în cabinetul Boc. Sigur, e mai delicată situația doamnei Ridzi, având în vedere diagnosticul de leucemie pe care l-a primit, dar asta n-are de-a face cu justiția. Justiția, în teorie, ar trebui să fie doamna aceea legată la ochi, care ține o balanță în mână, primește argumente și contra-argumente (pe baza legilor în vigoare în baza cărora funcționează) pe care le pune pe cele două talere, iar la sfârșit ia o decizie fără să știe pe cine a judecat, pentru ca factorul subiectiv să nu afecteze judecata. Asta în teorie.

În practică, de 20 de ani simulăm justiția și n-avem nici un mare corupt din rândul miniștrilor, președinților, premierilor etc. (la acest nivel mă refer). Simulăm, ne facem că suntem justițiari, târâm oameni la DNA, chemăm camerele de luat vederi ca să afle un popor întreg mizeria, facem discuții, talk-show-uri, dezbateri și emisiuni de divertisment, dar fără finalitate. Producem un spectacol al justiției, nu o justiție. Pentru că de fiecare dată simularea nu ajunge la finalitatea unei condamnări într-un caz de înaltă corupție. Așa a fost și-n cazul Ridzi, așa a fost și-n cazul Năstase, și-n cazul Patriciu și așa mai departe.

Din nou luptă anti-luptă-anti-corupție

Camera deputaților a respins prin vot cerea DNA de percheziție și extindere a urmării penale în cazul doamnei Monica Iacob Ridzi, fost ministru în cabinetul Boc. Sigur, e mai delicată situația doamnei Ridzi, având în vedere diagnosticul de leucemie pe care l-a primit, dar asta n-are de-a face cu justiția. Justiția, în teorie, ar trebui să fie doamna aceea legată la ochi, care ține o balanță în mână, primește argumente și contra-argumente (pe baza legilor în vigoare în baza cărora funcționează) pe care le pune pe cele două talere, iar la sfârșit ia o decizie fără să știe pe cine a judecat, pentru ca factorul subiectiv să nu afecteze judecata. Asta în teorie.

În practică, de 20 de ani simulăm justiția și n-avem nici un mare corupt din rândul miniștrilor, președinților, premierilor etc. (la acest nivel mă refer). Simulăm, ne facem că suntem justițiari, târâm oameni la DNA, chemăm camerele de luat vederi ca să afle un popor întreg mizeria, facem discuții, talk-show-uri, dezbateri și emisiuni de divertisment, dar fără finalitate. Producem un spectacol al justiției, nu o justiție. Pentru că de fiecare dată simularea nu ajunge la finalitatea unei condamnări într-un caz de înaltă corupție. Așa a fost și-n cazul Ridzi, așa a fost și-n cazul Năstase, și-n cazul Patriciu și așa mai departe.

Postat de pe data de 15 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 503 ori.

Publica un raspuns