E luni și măcar lunea ar fi bine să fim optimiști, nu credeți? De fapt de o vreme încoace încerc să dau mesaje ceva mai constructive prin tot ceea ce fac. Nu cred nici că mi-a ieșit pe cât mi-am propus și sper din tot sufletul ca nici să nu fi căzut în cealaltă extremă a pseudo-senilității optimistului incurabil, care nu sesizează prăpastia nici măcar atunci când cade în ea.

Plec de la rațiunea că eu nu mă mai pot uita la televizor (una dintre oglinzile societății) mai mult de aproximativ 30 de minute pe zi. În rest îmi culeg informații de pe site-urile unor publicații, ori portale informative de gen. Nici acolo nu mai am răbdarea pe care o aveam în urmă cu 3-4 ani. Nu mai pot. E prea mult negativism, e prea multă încrâncenare, e prea mult extremism în dezbinare și polarizare. Ori ești pro-cutare, ori ești anti-cutare. Nu mai există nicăieri mijloc. Fie te poziționezi în gașca oamenilor care aruncă zilnic cu rahat, făcând din asta o profesie, o artă, fie îți țugui buzele și ești asimilat ca adulatorul lui cutărescu. Musai să fii ori la polul nord, ori la polul sud.

Dacă încerci să prestezi un mers pe sârmă în care să nu fii nici așa, nici altminteri atunci vei fi înjurat alternativ din ambele tabere. Pentru că nu mai avem cumpănă. Iar dacă stau și-mi recitesc textele pe care le-am scris în ultima vreme, nici scriitura mea nu diferă la modul radical de curent. Deși un ochi avizat cred că poate sesiza strădania de a scrie și despre altceva, altcumva. De pildă despre niște teme europene de maximă importanță și relevanță pentru mureșeanul de rând. Texte care de regulă sunt printre cele mai necitite, cele mai nebăgate în seamă.

Dar nu-i nimic. Nu mi-am propus niciodată să am cele mai citite texte, să enunț cele mai controversate idei, să scot în față cea mai de senzație informație. Nu vreau. Vreau să critic acolo unde o fi de criticat, dar cu măsură. Și vreau ca măcar din când în când să-mi fac loc și pentru câte-o idee constructivă. Câte-un mesaj pozitiv. Sper să-mi iasă și sper să nu vă fi plictisit prea tare cu această confidență pe care, aparent, am făcut-o doar ca să mă aflu în treabă. O săptămână faină vă doresc!

O naivitate de luni dimineața

E luni și măcar lunea ar fi bine să fim optimiști, nu credeți? De fapt de o vreme încoace încerc să dau mesaje ceva mai constructive prin tot ceea ce fac. Nu cred nici că mi-a ieșit pe cât mi-am propus și sper din tot sufletul ca nici să nu fi căzut în cealaltă extremă a pseudo-senilității optimistului incurabil, care nu sesizează prăpastia nici măcar atunci când cade în ea.

Plec de la rațiunea că eu nu mă mai pot uita la televizor (una dintre oglinzile societății) mai mult de aproximativ 30 de minute pe zi. În rest îmi culeg informații de pe site-urile unor publicații, ori portale informative de gen. Nici acolo nu mai am răbdarea pe care o aveam în urmă cu 3-4 ani. Nu mai pot. E prea mult negativism, e prea multă încrâncenare, e prea mult extremism în dezbinare și polarizare. Ori ești pro-cutare, ori ești anti-cutare. Nu mai există nicăieri mijloc. Fie te poziționezi în gașca oamenilor care aruncă zilnic cu rahat, făcând din asta o profesie, o artă, fie îți țugui buzele și ești asimilat ca adulatorul lui cutărescu. Musai să fii ori la polul nord, ori la polul sud.

Dacă încerci să prestezi un mers pe sârmă în care să nu fii nici așa, nici altminteri atunci vei fi înjurat alternativ din ambele tabere. Pentru că nu mai avem cumpănă. Iar dacă stau și-mi recitesc textele pe care le-am scris în ultima vreme, nici scriitura mea nu diferă la modul radical de curent. Deși un ochi avizat cred că poate sesiza strădania de a scrie și despre altceva, altcumva. De pildă despre niște teme europene de maximă importanță și relevanță pentru mureșeanul de rând. Texte care de regulă sunt printre cele mai necitite, cele mai nebăgate în seamă.

Dar nu-i nimic. Nu mi-am propus niciodată să am cele mai citite texte, să enunț cele mai controversate idei, să scot în față cea mai de senzație informație. Nu vreau. Vreau să critic acolo unde o fi de criticat, dar cu măsură. Și vreau ca măcar din când în când să-mi fac loc și pentru câte-o idee constructivă. Câte-un mesaj pozitiv. Sper să-mi iasă și sper să nu vă fi plictisit prea tare cu această confidență pe care, aparent, am făcut-o doar ca să mă aflu în treabă. O săptămână faină vă doresc!

Postat de pe data de 6 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 266 ori.

Publica un raspuns