„România nu are contract de exclusivitate cu nesimțirea” îmi tot repetă radio-ul făcând reclamă audio-book-ului Ghidul Nesimțitului. N-o avea, dar tot are ceva mai cu seamă exclusivist decât larg răspândit. Ceva care-l îndeamnă pe român să facă tot felul de lucruri ciudate, în apropierea unor date importante.

De pildă, înainte de Crăciun poate asista la un spectacol început macabru cu niște copii colindând lugubru în timp ce intră în sala întunecată cu lumânări aprinse în mână. După care se veselește pe muzică populară, își face cruce la imediat următoarea colindă, iar peste alte câteva momente aplaudă niște alți copii care simulau în dansul lor modern o felație. Că deh, așa-i de Crăciun. Un amalgam de pus mintea pe bigudiuri, cât se poate de real din păcate.

Dacă nu e la acest gen de spectacole de mare angajament, atunci românul se năpustește să-și golească portofelul la supermarket. Umple coșul, se îngrămădește la boxpaletul cu portocale, își pune o rudă apropiată sau un prieten de nădejde la coadă la casă, iar pe ultima sută de metri își dă seama c-a uitat să ia un borcănel de te miri ce, aflat, desigur, la celălalt capăt al magazinului.

Românul mănâncă de sărbători cât să-i ajungă tot anul. Tradiția este una păstrată aproape cu sfințenie an de an, motiv pentru care și televiziunile s-au obișnuit să consemneze invariabil cifrele de la urgențe cu cei intoxicați alimentar, cu petarde sărite în ochi sau cu fracturi căpătate la mersul pe gheață. Cine a mai pomenit să alunece lumea iarna pe gheață, iar în cădere să-și mai luxeze sau rupă câte ceva? Informația e deci vrednică de găzduit fix în jurnalul de la ora 19. Revenind la mâncare, tradiția este atât de puternică încât și campaniile publicitare care promovează diferitele medicamente care tratează îmbuibarea în calorii se află acum în floare. Cel mai sugestiv clip din această gașcă mi se pare cel cu omulețul-pacman care devorează ce devorează la alimente până când nu mai poate; ia medicamentul cu pricina, după care reia activitatea. Așadar mesajul e „,mănâncă până crăpi, ia un bumb și bagă-n continuare!”.

Iar acestea sunt doar o parte din obiceiurile românului în prag de Crăciun. Promit că voi continua, pentru că stereotipurile sunt prea delicioase să rămână neconsemnate.

Obiceiuri tradițional-urbane de Crăciun (I)

„România nu are contract de exclusivitate cu nesimțirea” îmi tot repetă radio-ul făcând reclamă audio-book-ului Ghidul Nesimțitului. N-o avea, dar tot are ceva mai cu seamă exclusivist decât larg răspândit. Ceva care-l îndeamnă pe român să facă tot felul de lucruri ciudate, în apropierea unor date importante.

De pildă, înainte de Crăciun poate asista la un spectacol început macabru cu niște copii colindând lugubru în timp ce intră în sala întunecată cu lumânări aprinse în mână. După care se veselește pe muzică populară, își face cruce la imediat următoarea colindă, iar peste alte câteva momente aplaudă niște alți copii care simulau în dansul lor modern o felație. Că deh, așa-i de Crăciun. Un amalgam de pus mintea pe bigudiuri, cât se poate de real din păcate.

Dacă nu e la acest gen de spectacole de mare angajament, atunci românul se năpustește să-și golească portofelul la supermarket. Umple coșul, se îngrămădește la boxpaletul cu portocale, își pune o rudă apropiată sau un prieten de nădejde la coadă la casă, iar pe ultima sută de metri își dă seama c-a uitat să ia un borcănel de te miri ce, aflat, desigur, la celălalt capăt al magazinului.

Românul mănâncă de sărbători cât să-i ajungă tot anul. Tradiția este una păstrată aproape cu sfințenie an de an, motiv pentru care și televiziunile s-au obișnuit să consemneze invariabil cifrele de la urgențe cu cei intoxicați alimentar, cu petarde sărite în ochi sau cu fracturi căpătate la mersul pe gheață. Cine a mai pomenit să alunece lumea iarna pe gheață, iar în cădere să-și mai luxeze sau rupă câte ceva? Informația e deci vrednică de găzduit fix în jurnalul de la ora 19. Revenind la mâncare, tradiția este atât de puternică încât și campaniile publicitare care promovează diferitele medicamente care tratează îmbuibarea în calorii se află acum în floare. Cel mai sugestiv clip din această gașcă mi se pare cel cu omulețul-pacman care devorează ce devorează la alimente până când nu mai poate; ia medicamentul cu pricina, după care reia activitatea. Așadar mesajul e „,mănâncă până crăpi, ia un bumb și bagă-n continuare!”.

Iar acestea sunt doar o parte din obiceiurile românului în prag de Crăciun. Promit că voi continua, pentru că stereotipurile sunt prea delicioase să rămână neconsemnate.

Postat de pe data de 20 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 788 ori.

Publica un raspuns