Românul are o reală aplecare spre a comunica nimic. Îi place complezența într-atât încât aproape devine servil, luând telefonul și trimițând mesaje pentru a bucura toată agenda telefonică la o așa mare sărbătoare. Pe lângă comportament, și mesajele în sine ar putea fi un delicios subiect de analiză. Fie ca… Lumina sfântă… cunoașteți stereotipurile nu? Firește, treaba se poate înmulți la cazurile cronice cu doi. Adică și de Crăciun și de Anul Nou.

Ieri scriam despre cumpărăturile bogate în alimente și îmbuibarea cu mâncare. Dar cumpărăturile românului înainte de Crăciun nu se rezumă la atât. Asta, pentru că românul își amintește în decembrie că are nevoie de  electrocasnice, mult mai multe haine, electronice, mult mai multe produse de îngrijire personală etc. Lista e lungă. În definitiv atât de lungă, încât a ajuns și la piața auto. Și credeți-mă, nu vorbesc prostii. Înainte de instalarea recesiunii economice, cifrele de vânzări arătau că românii de regulă cumpărau cele mai multe mașini în luna decembrie. De ce? Pentru că în luna decembrie luciditatea pierde în fața dezmățului financiar, în fața neo-tradițiilor, dacă mi-e permis termenul.

Bătutul covoarelor e un alt obicei foarte larg răspândit în așezările urbane românești. Mai ales că în cartierele onorabile nu prea găsești două trei blocuri fără câteva construcții metalice care seamănă cu o poartă de fotbal între ele. Un străin neavizat se va gândi până-și va răsuci neuroni-n cap și tot nu va găsi explicația, însă românului i se pare absolut firesc deja peisajul cu porți de fotbal între blocuri. Acestea vor răsuna cam toată săptămâna asta și nici măcar nu trebuie să fiți foarte atenți, că sonorul „clinchet” al bătătoarelor sigur vă va capta atenția. Varianta mai „civilizată” ar fi bătutul covoarelor pe zăpadă, dar cum vremea se încălzește, e puțin probabil că anul asta va funcționa.

Cam atât pentru astăzi.

Obiceiuri tradițional-urbane de Crăciun (II)

Românul are o reală aplecare spre a comunica nimic. Îi place complezența într-atât încât aproape devine servil, luând telefonul și trimițând mesaje pentru a bucura toată agenda telefonică la o așa mare sărbătoare. Pe lângă comportament, și mesajele în sine ar putea fi un delicios subiect de analiză. Fie ca… Lumina sfântă… cunoașteți stereotipurile nu? Firește, treaba se poate înmulți la cazurile cronice cu doi. Adică și de Crăciun și de Anul Nou.

Ieri scriam despre cumpărăturile bogate în alimente și îmbuibarea cu mâncare. Dar cumpărăturile românului înainte de Crăciun nu se rezumă la atât. Asta, pentru că românul își amintește în decembrie că are nevoie de  electrocasnice, mult mai multe haine, electronice, mult mai multe produse de îngrijire personală etc. Lista e lungă. În definitiv atât de lungă, încât a ajuns și la piața auto. Și credeți-mă, nu vorbesc prostii. Înainte de instalarea recesiunii economice, cifrele de vânzări arătau că românii de regulă cumpărau cele mai multe mașini în luna decembrie. De ce? Pentru că în luna decembrie luciditatea pierde în fața dezmățului financiar, în fața neo-tradițiilor, dacă mi-e permis termenul.

Bătutul covoarelor e un alt obicei foarte larg răspândit în așezările urbane românești. Mai ales că în cartierele onorabile nu prea găsești două trei blocuri fără câteva construcții metalice care seamănă cu o poartă de fotbal între ele. Un străin neavizat se va gândi până-și va răsuci neuroni-n cap și tot nu va găsi explicația, însă românului i se pare absolut firesc deja peisajul cu porți de fotbal între blocuri. Acestea vor răsuna cam toată săptămâna asta și nici măcar nu trebuie să fiți foarte atenți, că sonorul „clinchet” al bătătoarelor sigur vă va capta atenția. Varianta mai „civilizată” ar fi bătutul covoarelor pe zăpadă, dar cum vremea se încălzește, e puțin probabil că anul asta va funcționa.

Cam atât pentru astăzi.

Postat de pe data de 21 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 525 ori.

Publica un raspuns