Decât să vorbesc despre ce-a mai spus domnul Geoană sau dacă domnul Botiș își dă sau nu demisia, mai nimerită mi se pare discuția despre împărțirea bugetului de stat. Prefectul Marius Pașcan aduce în discuție principiul repartizării sumelor pe județe în funcție de contribuția acestora, deci vorbim de criteriul eficienței economice. Ionel Albu îl contrează aici, invocând principiul solidarității sau chiar al discriminării cetățeanului din județul Hunedoara, să zicem, față de cel din Cluj, tot să zicem. Cert este că la ora asta bugetul de stat nu se împarte pe niciunul din cele două principii, ci, să fim serioși, contează calitatea politicienilor din fiecare județ (a se traduce puterea lor de influență la structurile guvernamentale). Ceea ce e un fel de struțo-cămilă care n-are nimic de-a face cu vreun concept economic.

Discuția e una sănătoasă și e bine că se poartă, chiar dacă o clădim pe un executiv care n-a dat nici un semn că guvernează după principii. Să vorbim însă despre principii: coeziune economică și solidaritate socială vs. eficiență economică, adică alocarea banilor în funcție de contribuție. Dacă e să luăm principiul Uniunii Europene, constatăm într-adevăr că ea pune la dispoziție României mai multe fonduri decât cota ei de contribuție la buget. De asemenea, veniturile din contribuția fiecărui stat se depersonalizează la momentul colectării la așa numitul buget comunitar și se alocă mai departe în special pe programe. De altminteri, dacă ne raportăm la anul 2001, 80% din bugetul comunitar se aloca politicii agrare comune și politicii de convergență economică și socială. Între timp lucrurile s-au mai schimbat, iar discuția se poartă acum inclusiv pe schimbarea principiului sau măcar introducerea în parte a criteriilor de competitivitate. Carevasăzică, poate că e mai nimerit să dai celui eficient economic mai mulți bani și el să tragă în spate și țările „în curs de dezvoltare”. Socoteala a fost dată peste cap încă o dată de venirea crizei, care a adus ca prioritate tocmai salvarea sistemului în sine.

Ca să revenim la bugetele noastre și eu aș pleda în favoarea eficienței economice. Dacă dau banii exclusiv pe baza numărului populației voi constata câteva lucruri: cetățeanul din zona defavorizată va subzista, iar autoritatea nu va avea destui bani încât să facă investiții publice la un nivel destul de ridicat pentru a atrage și produce creștere economică. Dacă îl dau după ăstalalt principiu, atunci măcar plec de la premisa că undeva va exista la un moment dat creștere economică, vor veni investitori, vor produce, investi, dezvolta, iar la un moment dat, în firescul proces de evoluție, vor trebui să ajungă inclusiv în zonele defavorizate și doar pentru a-și crește piețele de desfacere. Dacă vreți, comparați ideea cu exemplul integrării noastre (dar nu numai) în Uniunea Europeană, că doar nu cred că vă imaginați c-am fost primiți în dânsa de dezvoltați și competenți ce am ajuns. 🙂

Solidaritate vs. eficiență în bugete

Decât să vorbesc despre ce-a mai spus domnul Geoană sau dacă domnul Botiș își dă sau nu demisia, mai nimerită mi se pare discuția despre împărțirea bugetului de stat. Prefectul Marius Pașcan aduce în discuție principiul repartizării sumelor pe județe în funcție de contribuția acestora, deci vorbim de criteriul eficienței economice. Ionel Albu îl contrează aici, invocând principiul solidarității sau chiar al discriminării cetățeanului din județul Hunedoara, să zicem, față de cel din Cluj, tot să zicem. Cert este că la ora asta bugetul de stat nu se împarte pe niciunul din cele două principii, ci, să fim serioși, contează calitatea politicienilor din fiecare județ (a se traduce puterea lor de influență la structurile guvernamentale). Ceea ce e un fel de struțo-cămilă care n-are nimic de-a face cu vreun concept economic.

Discuția e una sănătoasă și e bine că se poartă, chiar dacă o clădim pe un executiv care n-a dat nici un semn că guvernează după principii. Să vorbim însă despre principii: coeziune economică și solidaritate socială vs. eficiență economică, adică alocarea banilor în funcție de contribuție. Dacă e să luăm principiul Uniunii Europene, constatăm într-adevăr că ea pune la dispoziție României mai multe fonduri decât cota ei de contribuție la buget. De asemenea, veniturile din contribuția fiecărui stat se depersonalizează la momentul colectării la așa numitul buget comunitar și se alocă mai departe în special pe programe. De altminteri, dacă ne raportăm la anul 2001, 80% din bugetul comunitar se aloca politicii agrare comune și politicii de convergență economică și socială. Între timp lucrurile s-au mai schimbat, iar discuția se poartă acum inclusiv pe schimbarea principiului sau măcar introducerea în parte a criteriilor de competitivitate. Carevasăzică, poate că e mai nimerit să dai celui eficient economic mai mulți bani și el să tragă în spate și țările „în curs de dezvoltare”. Socoteala a fost dată peste cap încă o dată de venirea crizei, care a adus ca prioritate tocmai salvarea sistemului în sine.

Ca să revenim la bugetele noastre și eu aș pleda în favoarea eficienței economice. Dacă dau banii exclusiv pe baza numărului populației voi constata câteva lucruri: cetățeanul din zona defavorizată va subzista, iar autoritatea nu va avea destui bani încât să facă investiții publice la un nivel destul de ridicat pentru a atrage și produce creștere economică. Dacă îl dau după ăstalalt principiu, atunci măcar plec de la premisa că undeva va exista la un moment dat creștere economică, vor veni investitori, vor produce, investi, dezvolta, iar la un moment dat, în firescul proces de evoluție, vor trebui să ajungă inclusiv în zonele defavorizate și doar pentru a-și crește piețele de desfacere. Dacă vreți, comparați ideea cu exemplul integrării noastre (dar nu numai) în Uniunea Europeană, că doar nu cred că vă imaginați c-am fost primiți în dânsa de dezvoltați și competenți ce am ajuns. 🙂

Postat de pe data de 8 dec., 2010 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 261 ori.

Publica un raspuns