Risc să vă scot din sărite cu atâtea articole care fac trimitere directă sau indirectă la teme europene sau economice, care plictisesc peste măsură. Se vede direct în modul în care cade traficul per articol și dispar aproape de tot numărul like-urilor. Dar nu mă pot abține, pentru oricât de plictisitoare pare o discuție despre buget sau despre rostul Parlamentului European, susțin cu tărie că ne afectează mai mult aceste doar două exemple, decât o afacere nouă de-a domnului Claudiu Maior. Și mă refer la el pentru c-am văzut azi c-a circulat prin inbox-urile presei o nouă istorioară despre afacerile ilicite ale domniei sale, ori ale familiei dumnealui.

Mai puțin s-a vorbit însă despre Conferința JCI de Finanțe și Fiscalitate la care au venit să vorbească între alții Ovidiu Chiorean, Gabriel Biriș, Sas Ferenc sau, de ce nu, chiar târgumureșeanul Călin Ștefănescu (managerul T Jobs – cel mai important portal de recrutare de forță de muncă pentru piața externă din România); niște inși pe care omul de rând nu prea are de unde sau chiar de ce să-i cunoască. Dar sunt niște profesioniști pe segmentul lor de afaceri, care au dovedit că pot face chestia asta și-n vremuri de criză. Iar când împărtășesc din experiență devine foarte interesant și foarte indicat să ciulești urechile. Sigur, dacă nu ai condus niciodată o echipă de oameni, atunci riști să adormi la discuțiile lor.

Pe de altă parte, vorbind de fiscalitate, oamenii ăștia pun atât de precis degetul pe rană, încât îți este extrem de greu să găsești argumente să-i contrazici. Când Gabriel Biriș, de pildă, îți spune că n-ai cum să faci planificare grozavă pe termen lung când statul schimbă codul fiscal de 12 ori numai în 2010, ce să-i mai zici? Sau când îți vorbește despre cota unică, cea care la noi nu e unică din cauza excepțiilor de la ea sau de absurditatea impozitului pe clădiri la modul impus începând tot de anul acesta (un agent economic ajunge să plătească impozit pe o clădire pe un an echivalentul chiriei pe 4-5 luni) și multe alte subiecte.

Pe de altă parte am ascultat două mesaje extrem de interesante. Eusebiu Burcaș a atras atenția că de fapt o parte din problemă e și la noi. Nu avem cultura planificării. Punct, dacă nu l-ați observat. Asta e. Degeaba vorbim că statul face prostii tot mai mari pe zi ce trece, când noi nu avem cultura planului de afaceri. De ce, întreba el, multinaționalele care vin în România reușesc să-și facă planuri de afaceri în același mediu în care activează și antreprenorul român?

Pe de altă parte, mi-a plăcut mult și perspectiva din afară a lui Sas Ferenc, un om de afaceri cu 15 ani de experiență în mai multe țări europene. România nu trebuie comparată mereu și mereu cu Germania, Franța etc. ci România trebuie comparată în primul rând cu România anului 1990, spunea el. Nu mai trebuie să facem greșeala de a prelua mereu frânturi din experiența diferitelor state europene pentru a crea un mix hibrid românesc, pe care nu prea ai cum să-l pui în aplicare. Haideți să ne planificăm fiecare pe termen lung, de la cetățean până la stat, ceea ce vrem să facem, să ne ținem de acele planuri și la un moment dat vom observa că schimbările (fie ele 12 la număr într-un singur an, doar pe codul fiscal) nu ne vor mai afecta atât de tare ca acum. Simplu, analitic și mai ales constructiv mesaj.

Iar acum puteți scoate roșiile întru aruncarea spre mine, articolul s-a încheiat.

Un alt articol economic plictisitor. Nu da click, c-adormi

Risc să vă scot din sărite cu atâtea articole care fac trimitere directă sau indirectă la teme europene sau economice, care plictisesc peste măsură. Se vede direct în modul în care cade traficul per articol și dispar aproape de tot numărul like-urilor. Dar nu mă pot abține, pentru oricât de plictisitoare pare o discuție despre buget sau despre rostul Parlamentului European, susțin cu tărie că ne afectează mai mult aceste doar două exemple, decât o afacere nouă de-a domnului Claudiu Maior. Și mă refer la el pentru c-am văzut azi c-a circulat prin inbox-urile presei o nouă istorioară despre afacerile ilicite ale domniei sale, ori ale familiei dumnealui.

Mai puțin s-a vorbit însă despre Conferința JCI de Finanțe și Fiscalitate la care au venit să vorbească între alții Ovidiu Chiorean, Gabriel Biriș, Sas Ferenc sau, de ce nu, chiar târgumureșeanul Călin Ștefănescu (managerul T Jobs – cel mai important portal de recrutare de forță de muncă pentru piața externă din România); niște inși pe care omul de rând nu prea are de unde sau chiar de ce să-i cunoască. Dar sunt niște profesioniști pe segmentul lor de afaceri, care au dovedit că pot face chestia asta și-n vremuri de criză. Iar când împărtășesc din experiență devine foarte interesant și foarte indicat să ciulești urechile. Sigur, dacă nu ai condus niciodată o echipă de oameni, atunci riști să adormi la discuțiile lor.

Pe de altă parte, vorbind de fiscalitate, oamenii ăștia pun atât de precis degetul pe rană, încât îți este extrem de greu să găsești argumente să-i contrazici. Când Gabriel Biriș, de pildă, îți spune că n-ai cum să faci planificare grozavă pe termen lung când statul schimbă codul fiscal de 12 ori numai în 2010, ce să-i mai zici? Sau când îți vorbește despre cota unică, cea care la noi nu e unică din cauza excepțiilor de la ea sau de absurditatea impozitului pe clădiri la modul impus începând tot de anul acesta (un agent economic ajunge să plătească impozit pe o clădire pe un an echivalentul chiriei pe 4-5 luni) și multe alte subiecte.

Pe de altă parte am ascultat două mesaje extrem de interesante. Eusebiu Burcaș a atras atenția că de fapt o parte din problemă e și la noi. Nu avem cultura planificării. Punct, dacă nu l-ați observat. Asta e. Degeaba vorbim că statul face prostii tot mai mari pe zi ce trece, când noi nu avem cultura planului de afaceri. De ce, întreba el, multinaționalele care vin în România reușesc să-și facă planuri de afaceri în același mediu în care activează și antreprenorul român?

Pe de altă parte, mi-a plăcut mult și perspectiva din afară a lui Sas Ferenc, un om de afaceri cu 15 ani de experiență în mai multe țări europene. România nu trebuie comparată mereu și mereu cu Germania, Franța etc. ci România trebuie comparată în primul rând cu România anului 1990, spunea el. Nu mai trebuie să facem greșeala de a prelua mereu frânturi din experiența diferitelor state europene pentru a crea un mix hibrid românesc, pe care nu prea ai cum să-l pui în aplicare. Haideți să ne planificăm fiecare pe termen lung, de la cetățean până la stat, ceea ce vrem să facem, să ne ținem de acele planuri și la un moment dat vom observa că schimbările (fie ele 12 la număr într-un singur an, doar pe codul fiscal) nu ne vor mai afecta atât de tare ca acum. Simplu, analitic și mai ales constructiv mesaj.

Iar acum puteți scoate roșiile întru aruncarea spre mine, articolul s-a încheiat.

Postat de pe data de 9 dec., 2010 in categoria Business, Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 811 ori.

4 Raspunsuri pentru “Un alt articol economic plictisitor. Nu da click, c-adormi”

  1. maria spune:

    interesant, continuă să scrii!

  2. decebal traian remes spune:

    Catalin tot ce scri tu ii interesant si
    cred ca ai dreptate ca politica Parlamentului european ii mai importanta ca multe smechereli dea noastre

  3. decebal traian remes spune:

    No da trebe sa va spun cam fost asara la lansare de carte. Voi ziceti de mine ca nu stiu carte. No asara am fost la palat. Bine ca nu mo bagat pe mine nimen sama da am fost. Si era Florin Piersic si Mircea Rusu de care mi place si lume multa. Si tati ziceau de Marius Pascan cai mare poet. Numa unii prosti din spate ziceau cai puril. Siam vinit acasa si mam uitat pe google si am inteles ca aia ziceau cai pueril. Da di ce ziceau asta io nu stiu. Ca mie mio placut foarte foarte tare. Si ii mare poet domnu Pascan.

Publica un raspuns