Sau cu alianța politică înaintea respectării unor doctrine. Că asta mi se pare că se întâmplă mai nou în politică, nu găsiți?
Și să luăm pe rând începând, dacă vreți, cu guvernarea PSD din perioada 2000-2004, care după părerea mea a fost cea mai de dreapta din 1990 încoace. Privatizări, tăieri în cheltuieli sociale etc. Și privatizarea Distrigaz, că tot e aici aproape de noi. Da, PSD-ul a făcut-o, fix în ultima lună de guvernare. Așadar, unde-i stânga românească?
PD-L arată acum cu degetul spre PNL folosind sintagme ca „stânga”, „urmașii comuniștilor” și așa mai departe. Ei, marii reprezentanți ai dreptei, care n-au strâns încă zece ani de când erau membrii cu acte în regulă la internaționala socialistă. Iar trecerea a fost făcută într-o seară, brusc, ca o lovitură de topor, de un om – Traian Băsescu. Așadar la PD-L mi se pare că e cel mai desuet să vorbim despre orientare doctrinară.
PNL se aliază acum cu, după părerea mea, singurul partid care tot timpul propune măsuri de stânga, adică PC. Asta după ce s-a răsfirat într-o sumedenie de aripi și aripioare, ultimul plecat fiind L-ul care i-a făcut, vezi Doamne, pe democrații români din internaționala socialistă, membrii cu acte în regulă la popularii europeni, care nici ei populari europeni nu-s deloc liberali, dar asta e altă poveste. Despre guvernarea cu Tăriceanu premier, afară de cota unică, ce de fapt nu era chiar unică, nu prea îmi amintesc mărețe măsuri de dreapta.
PC, că tot pomeneam de el, pe la începuturile istoriei propri era un partid de dreapta, acum se revendică de centru dreapta, iar în fapt propune mereu și mereu cele mai de stânga măsuri. Bine, că nu au forță, nu le impun, deci doar propun și dezbat, asta e altă poveste, însă comportamentul în Parlament acela este: de stânga.
Ei bine, în completa aiureală doctrinară, în lipsa oricărei orientări politice pe baza unor principii a nici uneia din forțele politice românești, noi ne apucăm de dezbatem pe marginea alianței de centru dreapta PNL-PC, care dacă o luăm strict după doctrina declarată oficial, e perfect normală. Și vă invit în sensul acesta să dați o geană pe site-urile celor două formațiuni. După care discutăm și despre pericolul socialisto-comunist adus de previzibila apropiere și a PSD în ecuație, când mai toți oamenii noștri politici de vază au legături directe sau cât se poate de directe cu fostul PCR. În loc să stăm să cugetăm nițel, să-l tragem de mânecă pe liberal la prima propunere de stânga, precum și pe social-democrat la prima propunere de dreapta, noi le trecem cu vederea și ne isterizăm când auzim că fac alianță. După cum s-au comportat în ultimii 20 de ani e perfect normal ca fiecare să facă alianță cu fiecare, cu o singură excepție – PRM cu UDMR. Sigur că e de-un absurd grotesc, dar nici o alianță, oricât de împotriva naturii ar fi, nu mă va speria la fel de tare ca lipsa românilor de orientare după principii. Iar când vorbesc de români, mă refer atât la liderul de partid, cât și de alegătorul care-l votează.
Cu căruța dinaintea boilor
Sau cu alianța politică înaintea respectării unor doctrine. Că asta mi se pare că se întâmplă mai nou în politică, nu găsiți?
Și să luăm pe rând începând, dacă vreți, cu guvernarea PSD din perioada 2000-2004, care după părerea mea a fost cea mai de dreapta din 1990 încoace. Privatizări, tăieri în cheltuieli sociale etc. Și privatizarea Distrigaz, că tot e aici aproape de noi. Da, PSD-ul a făcut-o, fix în ultima lună de guvernare. Așadar, unde-i stânga românească?
PD-L arată acum cu degetul spre PNL folosind sintagme ca „stânga”, „urmașii comuniștilor” și așa mai departe. Ei, marii reprezentanți ai dreptei, care n-au strâns încă zece ani de când erau membrii cu acte în regulă la internaționala socialistă. Iar trecerea a fost făcută într-o seară, brusc, ca o lovitură de topor, de un om – Traian Băsescu. Așadar la PD-L mi se pare că e cel mai desuet să vorbim despre orientare doctrinară.
PNL se aliază acum cu, după părerea mea, singurul partid care tot timpul propune măsuri de stânga, adică PC. Asta după ce s-a răsfirat într-o sumedenie de aripi și aripioare, ultimul plecat fiind L-ul care i-a făcut, vezi Doamne, pe democrații români din internaționala socialistă, membrii cu acte în regulă la popularii europeni, care nici ei populari europeni nu-s deloc liberali, dar asta e altă poveste. Despre guvernarea cu Tăriceanu premier, afară de cota unică, ce de fapt nu era chiar unică, nu prea îmi amintesc mărețe măsuri de dreapta.
PC, că tot pomeneam de el, pe la începuturile istoriei propri era un partid de dreapta, acum se revendică de centru dreapta, iar în fapt propune mereu și mereu cele mai de stânga măsuri. Bine, că nu au forță, nu le impun, deci doar propun și dezbat, asta e altă poveste, însă comportamentul în Parlament acela este: de stânga.
Ei bine, în completa aiureală doctrinară, în lipsa oricărei orientări politice pe baza unor principii a nici uneia din forțele politice românești, noi ne apucăm de dezbatem pe marginea alianței de centru dreapta PNL-PC, care dacă o luăm strict după doctrina declarată oficial, e perfect normală. Și vă invit în sensul acesta să dați o geană pe site-urile celor două formațiuni. După care discutăm și despre pericolul socialisto-comunist adus de previzibila apropiere și a PSD în ecuație, când mai toți oamenii noștri politici de vază au legături directe sau cât se poate de directe cu fostul PCR. În loc să stăm să cugetăm nițel, să-l tragem de mânecă pe liberal la prima propunere de stânga, precum și pe social-democrat la prima propunere de dreapta, noi le trecem cu vederea și ne isterizăm când auzim că fac alianță. După cum s-au comportat în ultimii 20 de ani e perfect normal ca fiecare să facă alianță cu fiecare, cu o singură excepție – PRM cu UDMR. Sigur că e de-un absurd grotesc, dar nici o alianță, oricât de împotriva naturii ar fi, nu mă va speria la fel de tare ca lipsa românilor de orientare după principii. Iar când vorbesc de români, mă refer atât la liderul de partid, cât și de alegătorul care-l votează.
Corect punctul de vedere! Alegem golani, indiferent de „coloratura”. Este drept si ca diversitatea expusa in vitrina politica este subtire. Ar fi multe de discutat… PD-ul, avand o structura, cu oameni exersati in trecutul lor sau al altor partide, putea in cautarile sale sa ocupe pista ramasa libera, daca pornim de la regula ca PNL se situeaza pe dreapta si PSD-ul pe stanga. „Eminentele cenusii” ale formatiunilor sunt putine, majoritatea celor ce filozofeaza pe doctrina sunt subtiri in teorie. Imi aduc aminte despre „industrializarea socialista” cand se sublinia ca muncitorul roman, la prima, maxim a doua generatie, mai avea mult pana la a ajunge la nivelul muncitorului cu traditie indelungata din vest, in ceea ce priveste cultul muncii (ordine, curatenie, disciplina, randament, etc.). In politica e la fel. Tanarul care vede ca tac-su a furat si a mintit, respectiv s-a imbogatit din politica, ce sa invete? Va actiona identic! DAR, aici trebuie sa intervina legea: ai mintit, ai furat? catusele!