Când RDS a apărut în peisajul mureșean era o frenezie labilă de nedescris. Toată lumea voia să semneze un contract cu ei, birourile companiei erau ultra-saturate, astfel că ajungeai să semnezi un contract cu dumnealor la câteva luni după ce-ți făceai aberanta „programare le semnarea contractului”. Iar de la semnarea contractului mai treceau câteva luni până când ei își onorau comanda și veneau să instaleze tehnologia necesară pentru furnizarea serviciilor. Iar asta era perfect legal, pentru că nu aveai privilegiul de a negocia contractul. Acesta era făcut de ei, iar dacă voiai să-l semnezi bine, dacă nu iarăși bine, pentru că mulțimea de clienți aștepta la ușă. Unde era Consiliul Concurenței cu cei doi angajați veștejiți din județul Mureș care niciodată nu fac nimic? Unde erau dragi noștri parlamentari care ar fi putut avea o inițiativă de îndreptare a legislației cadru privind aceste contracte în care furnizorul este clar pe o poziție de pe care face abuz de poziție dominantă? Nicăeiri. Că doar tot din cauza bravei lor activități s-au semnat, după același principiu, și contractele de credit cu băncile.

Dar să revenim la RDS. La serviciile de televiziune prin cablu și la cele de internet. Când atunci exista un singur furnizor. Dacă voiai internet cât de cât de calitate (în vremea aceea extrem de instabil din cauza extinderii rețelei) musai mergeai la ei. Romtelecom furniza servicii proaste, așa că pur și simplu n-aveai încotro. Dacă-ți făceai nervii ferfeliță pentru că pica netul într-o veselie, același contract pe care nu-l puteai negocia îl acoperea juridic pe operator, recte RDS, așa că n-aveai decât să-ți bagi picioarele-n ligheanul cu apă rece și să te liniștești. Unde era Consiliul Concurenței atunci? Nicăieri.

Au apărut și contractele semnate de RDS cu televiziunile, iar după cum bine știți cei doi mari operatori de la acea vreme, RDS și Astral (preluat apoi de UPC) și-au împărțit țărișoara și marile orașe astfel încât să-și creeze monopoluri locale și să nu se încurce cu o concurență care putea fi constructivă. Așa că dacă erai o televiziune locală, să zicem, și voiai contract cu operatorul ghiciți cam ce puteai negocia la semnarea contractului! Exact: ciuciu. Așa că RDS-ul și-a făcut contractul cum a vrut el mai confortabil. Așadar, dacă RDS vrea să schimbe frecvența Știi TV, TTM sau chiar TVR Tîrgu-Mureș o schimbă și o schimbă fix când vrea el. Ceea ce se și întâmplă din când în când. Cel mai celebru caz a fost cel al TVR Tîrgu-Mureș, post căruia i s-a schimbat frecvența în timpul unei emisiuni în direct. Unde era Consiliul Concurenței în acest timp?

Ca o paralelă, în Suedia serviciile de furnizare a electricității (atenție, aici vorbim de o rețea ceva mai complicată decât un serviciu de internet) sunt rupte între furnizori în așa fel încât oriunde te-ai afla în țară să ai posibilitatea de a alege între minim trei furnizori. Iar când vrei să te deconectezi de la unul din ei să ai posibilitatea de a te reconecta la rețea fără întreruperea furnizării efective a curentului.

Eu îi spun monopol și abuz de poziție dominantă, voi?

Când RDS a apărut în peisajul mureșean era o frenezie labilă de nedescris. Toată lumea voia să semneze un contract cu ei, birourile companiei erau ultra-saturate, astfel că ajungeai să semnezi un contract cu dumnealor la câteva luni după ce-ți făceai aberanta „programare le semnarea contractului”. Iar de la semnarea contractului mai treceau câteva luni până când ei își onorau comanda și veneau să instaleze tehnologia necesară pentru furnizarea serviciilor. Iar asta era perfect legal, pentru că nu aveai privilegiul de a negocia contractul. Acesta era făcut de ei, iar dacă voiai să-l semnezi bine, dacă nu iarăși bine, pentru că mulțimea de clienți aștepta la ușă. Unde era Consiliul Concurenței cu cei doi angajați veștejiți din județul Mureș care niciodată nu fac nimic? Unde erau dragi noștri parlamentari care ar fi putut avea o inițiativă de îndreptare a legislației cadru privind aceste contracte în care furnizorul este clar pe o poziție de pe care face abuz de poziție dominantă? Nicăeiri. Că doar tot din cauza bravei lor activități s-au semnat, după același principiu, și contractele de credit cu băncile.

Dar să revenim la RDS. La serviciile de televiziune prin cablu și la cele de internet. Când atunci exista un singur furnizor. Dacă voiai internet cât de cât de calitate (în vremea aceea extrem de instabil din cauza extinderii rețelei) musai mergeai la ei. Romtelecom furniza servicii proaste, așa că pur și simplu n-aveai încotro. Dacă-ți făceai nervii ferfeliță pentru că pica netul într-o veselie, același contract pe care nu-l puteai negocia îl acoperea juridic pe operator, recte RDS, așa că n-aveai decât să-ți bagi picioarele-n ligheanul cu apă rece și să te liniștești. Unde era Consiliul Concurenței atunci? Nicăieri.

Au apărut și contractele semnate de RDS cu televiziunile, iar după cum bine știți cei doi mari operatori de la acea vreme, RDS și Astral (preluat apoi de UPC) și-au împărțit țărișoara și marile orașe astfel încât să-și creeze monopoluri locale și să nu se încurce cu o concurență care putea fi constructivă. Așa că dacă erai o televiziune locală, să zicem, și voiai contract cu operatorul ghiciți cam ce puteai negocia la semnarea contractului! Exact: ciuciu. Așa că RDS-ul și-a făcut contractul cum a vrut el mai confortabil. Așadar, dacă RDS vrea să schimbe frecvența Știi TV, TTM sau chiar TVR Tîrgu-Mureș o schimbă și o schimbă fix când vrea el. Ceea ce se și întâmplă din când în când. Cel mai celebru caz a fost cel al TVR Tîrgu-Mureș, post căruia i s-a schimbat frecvența în timpul unei emisiuni în direct. Unde era Consiliul Concurenței în acest timp?

Ca o paralelă, în Suedia serviciile de furnizare a electricității (atenție, aici vorbim de o rețea ceva mai complicată decât un serviciu de internet) sunt rupte între furnizori în așa fel încât oriunde te-ai afla în țară să ai posibilitatea de a alege între minim trei furnizori. Iar când vrei să te deconectezi de la unul din ei să ai posibilitatea de a te reconecta la rețea fără întreruperea furnizării efective a curentului.

Postat de pe data de 27 ian., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,688 ori.

4 Raspunsuri pentru “Eu îi spun monopol și abuz de poziție dominantă, voi?”

  1. Onix spune:

    Frate, in sfarsit un articol adevarat! Pacat ca nu se va sesiza nimeni, pentru ca nu exista interes… Iar pentru „economie de piata”, in adevaratul ei sens, va trebui sa mai asteptam!

  2. Zarzuela spune:

    In sfarsit… ai absolut dreptate, Heghes. Dar cate si mai cate de astea mai sunt? RDS nu este singurul. Au fost destepti si au fost lasati sa-si faca jocul… asa cum sunt lasati si altii in domenii mult mai importante sa-si faca jocul; vezi primarie, cj, prefectura, FCM etc etc etc. Despre acestia, pe cand un articol/ancheta mai serioasa??? Cred ca stiu deja raspunsul…
    In alta ordine de idei scrii despre RDS fix cand s-a schimbat frecventa TMM-ului. Comanda de la el producator general – mare intelectual peste noapte sau ti-a venit ideea doar asa?
    Si inca ceva: daca nu apareau alternative la romtelecom, eu cred ca ADSL-ul a la Romtelecom prin sarmele de pe vremea bunicii ar fi inca un lux …
    Hai pa, nu te supara.

  3. zarzuela spune:

    @autor: traiasca cenzura!

Leave a Reply to Zarzuela