Încep să cred că există unele experimente ale autorităţilor responsabile de starea drumurilor din judeţ a căror subtilitate trece dincolo de orice logică. Un astfel de experiment, derulat, cred, de mai bine de zece ani încoace, se găseşte în vecinătatea Tîrgu-Mureşului, pe un tronson de altfel ultra-circulat al drumului european ce ne duce spre Cluj-Napoca şi, de acolo, către Oradea şi Europa…
Cu atât mai circulat cu cât, de câţiva ani buni încoace, acel tronson nu mai e „doar” calea de intrare în oraş venind dinspre Cluj, ci şi o rută, hai să spunem, comercială aproape cotidiană a târgumureşenilor, care trebuie să apeleze la ea pentru a conduce până la unul din puţinele centre comerciale ale oraşului, reunind un mall şi două hipermarketuri.
Cam de la hotelul President şi până la sensul giratoriu de la intrarea în Cristeşti, respectiv în complexul comercial despre care vorbeam, şoseaua e produsul a nenumărate plombări şi tăieri succesive, al căror rezultat se acutizează primăvara, când gropile devin omniprezente şi aproape de neocolit în totalitate. Astfel încât a izbuti să circuli cu viteza legală pe acolo devine, treptat, o adevărată performanţă care impune te miri ce sisteme performante de suspensie a automobilului. Mie cel puţin mi se pare cu totul cinic gestul Poliţiei Rutiere de a pune radar pe drumul ăsta bombardat de soartă (şi nu o dată Logan-urile camuflate ori ba ale poliţiştilor rutieri înregistrează cu tact vitezele aventurierilor dornici de senzaţii tari la volan pe acolo).
Sincer, nu înţeleg cum un drum, a cărui calitate precară mi-o amintesc de pe vremea când mergeam până la Peco-ul de la combinat cu tata pentru a prinde raţia lunară de benzină după o coadă de un ceas, poate fi atât de neglijat, cu evidentă iresponsabilitate de autorităţi. Cu atât mai mult cu cât el întrerupe, pentru vreun kilometru, un drum european care e aproape impecabil în rest. Fie că autorităţile ce îl tolerează sistematic îl concep, de fapt, ca pe un sistem de frânare (cu denivelări şi gropi „programate”) în calea vitezomanilor, fie că îl cred necesar pentru testarea abilităţilor de off-road ale maşinilor noastre, sectorul ăsta paralel cu mare parte din Azomureş e o carte de vizită „zguduitoare” pentru orice şofer care soseşte sau pleacă din urbea noastră. De care cred că ne-am putea, cu dragă inimă, lipsi.
Dumitru-Mircea BUDA
Off-road-ul de toate zilele
Încep să cred că există unele experimente ale autorităţilor responsabile de starea drumurilor din judeţ a căror subtilitate trece dincolo de orice logică. Un astfel de experiment, derulat, cred, de mai bine de zece ani încoace, se găseşte în vecinătatea Tîrgu-Mureşului, pe un tronson de altfel ultra-circulat al drumului european ce ne duce spre Cluj-Napoca şi, de acolo, către Oradea şi Europa…
Cu atât mai circulat cu cât, de câţiva ani buni încoace, acel tronson nu mai e „doar” calea de intrare în oraş venind dinspre Cluj, ci şi o rută, hai să spunem, comercială aproape cotidiană a târgumureşenilor, care trebuie să apeleze la ea pentru a conduce până la unul din puţinele centre comerciale ale oraşului, reunind un mall şi două hipermarketuri.
Cam de la hotelul President şi până la sensul giratoriu de la intrarea în Cristeşti, respectiv în complexul comercial despre care vorbeam, şoseaua e produsul a nenumărate plombări şi tăieri succesive, al căror rezultat se acutizează primăvara, când gropile devin omniprezente şi aproape de neocolit în totalitate. Astfel încât a izbuti să circuli cu viteza legală pe acolo devine, treptat, o adevărată performanţă care impune te miri ce sisteme performante de suspensie a automobilului. Mie cel puţin mi se pare cu totul cinic gestul Poliţiei Rutiere de a pune radar pe drumul ăsta bombardat de soartă (şi nu o dată Logan-urile camuflate ori ba ale poliţiştilor rutieri înregistrează cu tact vitezele aventurierilor dornici de senzaţii tari la volan pe acolo).
Sincer, nu înţeleg cum un drum, a cărui calitate precară mi-o amintesc de pe vremea când mergeam până la Peco-ul de la combinat cu tata pentru a prinde raţia lunară de benzină după o coadă de un ceas, poate fi atât de neglijat, cu evidentă iresponsabilitate de autorităţi. Cu atât mai mult cu cât el întrerupe, pentru vreun kilometru, un drum european care e aproape impecabil în rest. Fie că autorităţile ce îl tolerează sistematic îl concep, de fapt, ca pe un sistem de frânare (cu denivelări şi gropi „programate”) în calea vitezomanilor, fie că îl cred necesar pentru testarea abilităţilor de off-road ale maşinilor noastre, sectorul ăsta paralel cu mare parte din Azomureş e o carte de vizită „zguduitoare” pentru orice şofer care soseşte sau pleacă din urbea noastră. De care cred că ne-am putea, cu dragă inimă, lipsi.
Dumitru-Mircea BUDA
