Tot auzim, cu o frecvenţă supărătoare, expresia „guvernul ( sau o persoană, de obicei preşedintele sau primul ministru ) îşi asumă responsabilitatea” pentru un gest, o ordonanţă, o lege. Pentru că de doi ani, urmările în timp şi în viaţa noastră, (după ce răul a fost făcut) nu se concretizează cu măcar, discuţii cu privire la cauzele unui eşec, trebuie să o luăm băbeşte, cu explicitarea lucrurilor. În consecinţă, găsim în DEX:

responsabilitate – RESPONSABILITÁTE, responsabilităţi, s.f. Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ♦ Funcţie, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité. Responsabilitateiresponsabilitate RESPONSABILITÁTE s. 1. v. răspundere. 2. v. sar-cină. responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilităţii; pl. responsabilităţi.

Potrivit celor de mai sus, rezultă că “a-ţi asuma responsabilitatea” aduce cu sine şi urmarea de a da socoteală pentru un eventuală insucces al demersului. Ce se întâmplă când insuccesul trebuie îndulcit sau vina trebuie împărţită, diluată? Atunci, bineînţeles, opoziţia este de vină ! (Exact cum un părinte ales în Comitetul de părinţi al clasei, este responsabil pentru notele proaste ale copiilor altuia!)

L-am ascultat pe domnul Traian IGAŞ vorbind despre vina opoziţiei în întârzierea aderării noastre la spaţiul Schengen. La “contra” redactorului TV care se căznea să îi aducă aminte de exportul de imagine al poliţiştilor corupţi de sub mâna domnului Ministru Igaş, – pe lângă marele Şoric – de cei daţi afară în ianuarie (după ce în decembrie fuseseră decoraţi de Preşedintele-se-pricepe-la toate), am aflat iar, că nu suntem destul de patrioţi şi buni români dacă nu înghiţim pe nemestecate oferta celor ce citesc de 5 ani aceeaşi carte.

Vreau să le fac cunoscut iubiţilor lideri, că înainte de 1989, tovarăşul maior de Securitate care supraveghea firma la care lucrez, m-a luat deoparte, şi într-o convorbire tete-a-tete, după ce mi-a dat citate exacte din discuţiile mele cu colegii de serviciu, mi-a recomandat SĂ NU ÎL MAI CRITIC PE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU PENTRU CĂ SUNT ROMÂN !

Quod Erat Demonstrandum

Patriotism la comanda puterii ?

Tot auzim, cu o frecvenţă supărătoare, expresia „guvernul ( sau o persoană, de obicei preşedintele sau primul ministru ) îşi asumă responsabilitatea” pentru un gest, o ordonanţă, o lege. Pentru că de doi ani, urmările în timp şi în viaţa noastră, (după ce răul a fost făcut) nu se concretizează cu măcar, discuţii cu privire la cauzele unui eşec, trebuie să o luăm băbeşte, cu explicitarea lucrurilor. În consecinţă, găsim în DEX:

responsabilitate – RESPONSABILITÁTE, responsabilităţi, s.f. Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ♦ Funcţie, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité. Responsabilitateiresponsabilitate RESPONSABILITÁTE s. 1. v. răspundere. 2. v. sar-cină. responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilităţii; pl. responsabilităţi.

Potrivit celor de mai sus, rezultă că “a-ţi asuma responsabilitatea” aduce cu sine şi urmarea de a da socoteală pentru un eventuală insucces al demersului. Ce se întâmplă când insuccesul trebuie îndulcit sau vina trebuie împărţită, diluată? Atunci, bineînţeles, opoziţia este de vină ! (Exact cum un părinte ales în Comitetul de părinţi al clasei, este responsabil pentru notele proaste ale copiilor altuia!)

L-am ascultat pe domnul Traian IGAŞ vorbind despre vina opoziţiei în întârzierea aderării noastre la spaţiul Schengen. La “contra” redactorului TV care se căznea să îi aducă aminte de exportul de imagine al poliţiştilor corupţi de sub mâna domnului Ministru Igaş, – pe lângă marele Şoric – de cei daţi afară în ianuarie (după ce în decembrie fuseseră decoraţi de Preşedintele-se-pricepe-la toate), am aflat iar, că nu suntem destul de patrioţi şi buni români dacă nu înghiţim pe nemestecate oferta celor ce citesc de 5 ani aceeaşi carte.

Vreau să le fac cunoscut iubiţilor lideri, că înainte de 1989, tovarăşul maior de Securitate care supraveghea firma la care lucrez, m-a luat deoparte, şi într-o convorbire tete-a-tete, după ce mi-a dat citate exacte din discuţiile mele cu colegii de serviciu, mi-a recomandat SĂ NU ÎL MAI CRITIC PE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU PENTRU CĂ SUNT ROMÂN !

Quod Erat Demonstrandum

Postat de pe data de 8 ian., 2011 in categoria Civism. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 531 ori.

1 Raspuns pentru “Patriotism la comanda puterii ?”

Publica un raspuns