România lui 2011 este un caz bun de pus în manuale, pe tot globul, sub titlul : ”Aşa nu se face!” Ţara noastră nu se distruge singură. O distrugem noi, bipezii. Parafrazându-l culmea! pe Băsescu, cam mulţi tâmpiţi pe metru pătrat. Nu s-a priceput, cred, la nivel mondial, faptul că evoluţia tehnologică nu are nimic de-a face cu evoluţia gândirii, a spiritualităţii. Exemple? Cu miile, de fapt, nenumărate. Am cules doar câteva cugetări. Suprapuse trupului în convulsii al României, dau, interesant, diagnosticul bolii. „Medici” care nu cunoşteau aspirina sau penicilina, dacă ar fi trăi azi, aveau oricând loc în instituţiile României.

Atenianul Platon, elevul lui Socrate, (cca. 427 î.H. – cca. 347 î.H.) a fost însoţit toată viaţa de convingerea că acţiunea politică, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoaştere profundă, adică pe filosofia autentică. Din aceasta perspectivă trebuie interpretată maxima sa politică:

“ Ori filosofii ar trebui să fie regi, ori regii să devină filosofi.”

Fără îndoială, plantele bipede care otrăvesc politica românească ar contesta aceste cuvinte :

“ – Ce putea să ştie acum 2500 de ani, ăsta ăăă… cum îl cheamă, ăbăă ….Platon?)

Învăţătorul lui Aristotel, împreună cu acesta a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice şi fondatorul Academiei din Atena, prima instituţie de învăţământ superior din lumea occidentală. Să ne mai îndulcim sufletul cu câteva din numeroasele lui aforisme, Doamne, cât de valabile azi în Românika :

“Un tiran trebuie să-i ţină sub strictă observaţie pe oamenii curajoşi, cu viziune sau inteligenţi… Curăţând oraşul de alţi potenţiali conducători, tiranul promovează mediocritatea printre cetăţeni.”

“Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viaţa politică este aceea că vei ajunge să fii condus de inferiorii tăi.”

“Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale.”

“Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale.”

“Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic”

“Tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naşte negreşit inechitatea.”

Mai aproape de noi, în capitalismul timpuriu, găsim alte minţi geniale, care au dat definiţii ale formelor pe care le îmbracă binele şi răul, politic şi social, valabile peste timp :

„Există o legătură între Comerţ şi Constituţie. Când guvernarea aparţine unui singur om, negoţul are la bază luxul şi, chiar atunci când răspunde unei nevoi reale, scopul său principal este de a procura naţiunii care-l practică tot ce poate sluji orgoliului, plăcerilor şi fanteziilor sale.

Când guvernarea este asigurată de mai mulţi,  negoţul are mai des la bază economicul.

… Cât despre statul despotic, este de prisos să mai vorbim. Regula generală: într-o naţiune oprimată, se munceşte mai mult pentru a pune deoparte, decât  pentru a se agonisi. Într-o naţiune liberă, se munceşte mai mult pentru a se agonisi decât pentru a pune deoparte”.

Aşa scria în anul 1748 în lucrarea “Spiritul legilor”, Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu (18 ian 168910 feb 1755), de regulă menţionat doar ca Montesquieu.

Înţeleg că doare, dar oare ce este de făcut ?

Şi incultura naşte monştri…

România lui 2011 este un caz bun de pus în manuale, pe tot globul, sub titlul : ”Aşa nu se face!” Ţara noastră nu se distruge singură. O distrugem noi, bipezii. Parafrazându-l culmea! pe Băsescu, cam mulţi tâmpiţi pe metru pătrat. Nu s-a priceput, cred, la nivel mondial, faptul că evoluţia tehnologică nu are nimic de-a face cu evoluţia gândirii, a spiritualităţii. Exemple? Cu miile, de fapt, nenumărate. Am cules doar câteva cugetări. Suprapuse trupului în convulsii al României, dau, interesant, diagnosticul bolii. „Medici” care nu cunoşteau aspirina sau penicilina, dacă ar fi trăi azi, aveau oricând loc în instituţiile României.

Atenianul Platon, elevul lui Socrate, (cca. 427 î.H. – cca. 347 î.H.) a fost însoţit toată viaţa de convingerea că acţiunea politică, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoaştere profundă, adică pe filosofia autentică. Din aceasta perspectivă trebuie interpretată maxima sa politică:

“ Ori filosofii ar trebui să fie regi, ori regii să devină filosofi.”

Fără îndoială, plantele bipede care otrăvesc politica românească ar contesta aceste cuvinte :

“ – Ce putea să ştie acum 2500 de ani, ăsta ăăă… cum îl cheamă, ăbăă ….Platon?)

Învăţătorul lui Aristotel, împreună cu acesta a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice şi fondatorul Academiei din Atena, prima instituţie de învăţământ superior din lumea occidentală. Să ne mai îndulcim sufletul cu câteva din numeroasele lui aforisme, Doamne, cât de valabile azi în Românika :

“Un tiran trebuie să-i ţină sub strictă observaţie pe oamenii curajoşi, cu viziune sau inteligenţi… Curăţând oraşul de alţi potenţiali conducători, tiranul promovează mediocritatea printre cetăţeni.”

“Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viaţa politică este aceea că vei ajunge să fii condus de inferiorii tăi.”

“Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe care l-a produs pământul. De aceea legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea mai serioasă din preocupările sale.”

“Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale.”

“Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic”

“Tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naşte negreşit inechitatea.”

Mai aproape de noi, în capitalismul timpuriu, găsim alte minţi geniale, care au dat definiţii ale formelor pe care le îmbracă binele şi răul, politic şi social, valabile peste timp :

„Există o legătură între Comerţ şi Constituţie. Când guvernarea aparţine unui singur om, negoţul are la bază luxul şi, chiar atunci când răspunde unei nevoi reale, scopul său principal este de a procura naţiunii care-l practică tot ce poate sluji orgoliului, plăcerilor şi fanteziilor sale.

Când guvernarea este asigurată de mai mulţi,  negoţul are mai des la bază economicul.

… Cât despre statul despotic, este de prisos să mai vorbim. Regula generală: într-o naţiune oprimată, se munceşte mai mult pentru a pune deoparte, decât  pentru a se agonisi. Într-o naţiune liberă, se munceşte mai mult pentru a se agonisi decât pentru a pune deoparte”.

Aşa scria în anul 1748 în lucrarea “Spiritul legilor”, Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu (18 ian 168910 feb 1755), de regulă menţionat doar ca Montesquieu.

Înţeleg că doare, dar oare ce este de făcut ?

Postat de pe data de 21 ian., 2011 in categoria Cultură. Poti urmari comentariile acestui articol prin RSS 2.0. Acest articol a fost vizualizat de 1,074 ori.

Publica un raspuns